Rebengiuc şi Mălăele, faţă în faţă cu Ilie Moromete. O comparaţie ca şi cum am aduna „castane cu cămile”

Finalul anului 2018 a adus în cinematografia românească o reuşită: „Moromeţii 2” a fost vizionat de peste 180.000 de spectatori. Este unul dintre cele mai vizionate filme româneşti de două decenii încoace. După premiera „Moromeţii 2“ s-au făcut comparaţii între cele două filme, între care stau 31 de ani, precum şi între cei doi dintre cei mai îndrăgiţi actori: Victor Rebengiuc şi Horaţiu Mălăele.

Unii din nostalgie, alţii din curiozitate, românii au umplut sălile de cinema la finalul lui 2018 pentru a vedea ecranizarea continuării poveştii familiei Moromete, din Siliştea-Gumeşti. Cine este un Ilie Moromete mai realist?  a fost una dintre problemele cele mai intens dezbătute de spectatori, o comparaţie între cei doi mari actori- Victor Rebengiuc (85 de ani) şi Horaţiu Mălăele (66 de ani) - care l-au interpretat pe celebrul personaj al lui Preda, personalitate caustică, puternică, care a ajuns să definească o categorie de umor.

Pentru regizorul Stere Gulea (75 de ani), comparaţia este inevitabilă, doar „dacă ţii neapărat”. Dacă spectatorii se poticnesc în comparaţii, explica acesta, în noiembrie, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”, atunci înseamnă că filmul este prost. Un verdict aspru, dar care are în spate totuşi, o logică: ambele filme vorbesc despre o condiţie umană şi despre o lume dispărută, cea a satului românesc. Condiţie care e reprezentată de celebrul personaj. Însă e vorba despre o lume întreagă, lucru pe care şi primul Ilie Moromete a trebuit să îl înveţe.

Fundamental însă, comparaţia nu are sens. „Se gândea cineva, înainte de <<Moromeţii 1>>, că i se potrivea lui Rebengiuc rolul de ţăran?”, se întreba Stere Gulea. E drept, nu se gândea nimeni. Iniţial, Gheorghe Dinică era în cărţi, care ar fi adus pe ecrane probabil un Moromete cu o ironie mult mai acidă, crede regizorul. Dar regretatul actor s-a răzgândit, iar atunci, Gulea l-a văzut potrivit pe Victor Rebengiuc care avea să devină figura personajului emblematic creat de Preda.

Rebengiuc, considerat nepotrivit la început

Chiar şi felul în care Rebengiuc şi Mălăele şi-au creat personajele diferă total, căci fiecare a venit, firesc, cu propriul său bagaj de experienţe personale. Rebengiuc a crescut în Bucureşti, fără să aibă contact cu lumea ţărănească. Aşa cum mulţi s-au îndoit sau încă se îndoiesc de Mălăele, nici Rebengiuc n-a scăpat, cu puţin înainte de primul film, de diverse prejudecăţi. 

„Păi, Rebengiuc e cam intelectual, aşa”, îşi aminteşte Stere Gulea de gura lumii din anii '80.  

Când a venit rândul lui Mălăele, oamenii nu erau pregătiţi să renunţe la vechiul Moromete. În 2018, doar cel care era „cam intelectual, aşa” era singurul care putea să fie personajul emblematic. Dacă nu era asta, alta era problema: „Păi, Mălăele, e actor de comedie!”.

Gulea (foto: dreapta) s-a convins însă rapid de faptul că Mălăele avea să facă un Ilie Moromete propriu lui, aşa cum trebuie. Când i-a citit povestirile actorului, în care acesta rememorează copilăria sa de la ţară, regizorul a ştiut că va fi vorba de un altfel de Ilie Moromete, dar că se va descurca excepţional.  Oricum, nu era vorba de un remake, după cum a punctat şi Mălăele în timpul filmărilor.(foto: Eduard Enea)

„Horaţiu simte lumea aia, Victor a adoptat-o”

Diferenţa dintre cei doi actori în ceea ce priveşte rolul e clară, iar regizorul a ţinut să o sublinieze: „Horaţiu simte lumea aia, Victor a adoptat-o”. Talentul extraordinar al lui Rebengiuc s-a văzut în clipa în care l-a asumat interior pe Ilie Moromete. „E cum spune Horaţiu despre Victor: <<Domne, când intră într-un rol, şi-l asumă!>>... Pot să spun acum, după ce am lucrat şi cu Horaţiu, că am avut noroc să lucrez cu doi actori ca ei. Diferiţi, dar amândoi de foarte mare calitate”, a mai explicat Stere Gulea.

Fuga lui Rebengiuc, uimirea lui Mălăele

Faptul că la Rebengiuc a fost vorba mai degrabă de asumarea unui rol, o recunoaşte însuşi marele actor care, în monografia „Victor Rebengiuc, omul şi actorul” (de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov- Humanitas, 2008), povesteşte că nu s-a văzut nici măcar o clipă în rolul lui Moromete, pentru că nu existase o familiarizare directă cu viaţa de la ţară.

„Familiarizarea mea cu viaţa la ţară se făcuse, mai degrabă, prin poveşti. Am fost crescut la oraş şi n-am avut rude la ţară, aşa că prototipul ţăranului român, sintagma asta demonetizată, era pentru mine extrem de vagă”.

L-a speriat sintagma „prototipul ţăranului român”, mai ales cuvântul „prototip”. „Cum să dau eu viaţă unui prototip?”, se întreba atunci. A luat romanul lui Preda şi l-a citit şi răscitit, fiind fascinat de lumea creionată de Preda, fără însă să o vadă ca pe una în care el s-ar potrivi. Când s-a confimat că a primit rolul, Rebengiuc s-a panicat. A fugit acasă, la Bucureşti.

„Nu-mi plăcea că trebuia să stau la Alexandria, la vreo 80 de kilometri de locul de filmare. Stăteam într-un hotel îngrozitor, era teribil de cald, în jur roiau muşte, ţânţari. Mi se părea că nu o să rezist, de aceea am dat bir cu fugiţii. În final, am fost convins să mă întorc şi bine am făcut. S-a hotărât să stau la Bucureşti şi să fiu luat în fiecare dimineaţă de aici. După ce m-am întors, mi-am schimbat optica asupra personajului”.

Atunci, actorul a realizat că nu trebuia să se concentreze pe Moromete per se, pe figura lui şi tot ceea ce presupune ea, ci mai degrabă pe problemele pe care acesta trebuia să le înfrunte. Trebuia înţeleasă o lume, nu doar un alt om, nu trebuia să devină ţăran, ci un om cu problemele aferente lumii în care trăieşte.

„Am uitat de faptul că este ţăran. Când mi-am pus pălăria aia pe cap şi am intrat în ograda casei din comuna Talpa, judeţul Teleorman, când am văzut salcâmul ăla în care era ascunsă o întreagă lume, totul mi-a devenit foarte drag şi foarte familiar. Nu ştiu cum e un ţăran, aşa că am să uit că este vorba de un ţăran. Am să joc numai un om care are probleme”.

Astfel, Ilie Moromete s-a transformat, în viziunea actorului, din prototipul ţăranului român, într-un om care avea probleme în relaţiile cu copiii, care trebuie să facă cumva să plătească fonciirea. Mai mult, i-a alipit figurii personajului pe cea a bunicului său, „care avea un fel de hâtroşenie”. Situaţiile în care era pus Ilie îi aminteau de cele ale bunicului său care nu era chiar ţăran, fiind parte din prima generaţie venită la oraş. Aşa, ca Paraschiv.

Şi după 31 de ani, se credea că Rebengiuc avea să continue să îşi croieze mai departe personajul. Şi el o credea, şi Stere Gulea o credea, şi fanii o credeau. Actorul semnase contractul pentru „Moromeţii 2” şi venise la prima repetiţie, împreună cu Iosif Paşina, tânărul actor care îl joacă pe Niculae, cel mai mic din casa Moromeţilor. A doua zi, l-a anunţat pe Gulea că nu poate să facă rolul şi că nu este o simplă toană. Actorul a înţeles că diferenţa de vârstă dintre el şi cel care ar fi trebuit să îi fie fiu era mult prea mare. Apărea o discrepanţă. Tot vârsta înaintată i-a şoptit că nu îi erau favorabile condiţiille de filmare de la Talpa. Gulea a încuviinţat, explicând că, din punct de vedere intelectual, „Victor stă excepţional”, dar, da, condiţiile erau dificile, naveta Bucureşti-Talpa, în special. „Pe o scenă de teatru eşti mai protejat”.  

„Stere, m-am gândit foarte bine. Nu pot să-l fac pe Moromete. Nu mai am vârsta. Să ştii că nu e o toană“, şi-a amintit regizorul apelul lui Rebengiuc.

Au fost deci, nevoiţi să schimbe distribuţia. Prima opţiune după Rebengiuc, era Horaţiu Mălăele, iar următorii pe listă erau Gheorghe Visu, Marcel Iureş şi Răzvan Vasilescu.

Mălăele: „E ca şi cum ai aduna castane cu cămile”

Când Mălăele a aflat că el urmează să fie noul Ilie Moromete, a fost suprins, îşi aminteşte Gulea. Era un amestec de surpriză cu încântare, firesc, căci „e, până la urmă, vorba şi de orgoliul unui actor, căruia i se oferă un rol pe care l-au avut alţi actori”.

La una dintre proiecţiile „Moromeţii 2” din Bucureşti, primul rând a fost rezervat pentru cei din echipa filmului, care urmau să răspundă la întrebările celor prezenţi în sală. La final, când un spectator a început să vorbească despre 15 minute necesare acomodării cu noua figură moromeţiană, undeva, dintr-un rând de sus, din stânga, s-a înălţat un ton hotărât şi aspru, iar odată cu el, fostul Ilie Moromete, Victor Rebengiuc, care denunţa o prostie: comparaţia între el şi Mălăele.

„E o prostie asta, să compare! Ce a făcut Horaţiu este foarte bine, filmul este foarte bun, la el să ne gândim, nu să comparăm, pentru că nu e cazul să comparăm”.

Dar Horaţiu Mălăele? Lui cum i s-o fi părut? Conform unui interviu acordat „OK! Magazine”, din iuilie, nu a simţit o povară în a continua rolul jucat de Rebengiuc, căci propunerea sa mergea „cu totul în altă parte”.  L-a văzut pe Ilie Moromete exact în felul de care colegul său s-a ferit în urmă cu trei decenii: ca un simbol al ţărănimii, „sau al unui fenomen ţărănesc arhaic care a dispărut în împrejurări politice şi economice tragice”.  

Cât despre comparaţiile dintre cele două filme, Mălăele le consideră absurde, căci le despart zeci de ani, iar oamenii care au lucrat la ele sunt alţii. 

„Părerea mea este că nu există comparaţie, pentru că sunt din epoci diferite, sunt două echipe total diferite. E ca şi cum ai aduna castane cu cămile”, a spus actorul. 

În faţa publicului clujean, a povestit că atunci când au început filmările la „Moromeţii 2”  a avut nişte temeri legate de prestaţia lui Rebengiuc, concluzionând însă: „Părerea mea, evident subiectivă, e că am făcut o treaba bună”.

În rest, Mălăele s-a bucurat să se afle în Talpa şi nu a simţit niciun inconvenient în bătătura Moromeţilor. „Sunt fericit că stau în preajma copilăriei lui Preda...că stau în preajma lui Tudor Călăraşu, după istoria căruia Preda a înălţat acest roman, şi evident că simt o emoţie formidabilă”, spunea actorul, în timpul filmărilor.