Proiecţia Romilor în Europa: „Proud To Be A Roma”

Interesantă idee a doi europarlamentari români, Daciana Sârbu si Damian Drăghici, de a organiza un eveniment prin care să marcheze Ziua Internaţionala a Romilor prin proiecţia celei mai recente pelicule românesti premiate internaţional, foarte originalul film „AFERIM” care a primit Ursul de Argint la Berlin.

Dacă era doar o simplă proiecţie de film, acesta ar fi fost anunţul. Si atât. Dar cred că este interesant să-i ascultaţi, invitaţi fiind domniile-lor în studioul nostru de la Bruxelles, vorbind despre un proiect de largă respiraţie care, dacă va fi si pus în practică, are sanse reale să schimbe ceva important la nivelul acestei problematice tradiţional extrem de sensibile si deosebit de dificile.

Pentru prima oară, deci, aud vorbind pe ai nostri europarlamentari de la Bruxelles despre un proiect amplu pentru reinserţia socială a romilor urmând norme europene dar care să nu privească exclusiv România. Precizare foarte necesară deoarece, din nefericire, până în acest moment, referirea la Romi si problemele lor specifice se făcea aproape în exclusivitate, cu conotaţiile dramatice binecunoscute, DOAR la România. 

Identificându-ne nu doar cu cea mai mare ţară europeană de origine a romilor, ceea ce este adevărat, dar si cu o sursă eternă de probleme care nu sunt rezolvate de autorităţile române, văzute drept singurele competente si, ca atare, singurele care trebuiau învinovăţite. Pe scurt, mesajul a fost mereu foarte dur si cam acelasi: ai vostri sunt si voi spălaţi-vă pe cap cu ei, faceţi ce vreţi dar luaţi-ne de pe cap problema asta dramatică, dacă nu sunteţi în stare să manageriaţi problema iată un motiv în plus, chiar unul important, ba chiar decisiv, pentru a vă menţine în afara zonei Schengen. 

Numai că acest tip de discurs are foarte puţine lucruri comune cu prevederile legale europene si, mai ales, cu demersul politic european în domeniu, centrat pe recunoasterea faptului că problema este departe să aparţină în exclusivitate unui Stat Membru ci, dimpotrivă, este una europeană si, în consecinţă, trebuie imaginate soluţii la nivel european. 

Ori, dacă veţi urmări interviul pe care vi-l propun, veţi avea surpriza să vedeţi că ai nostri amorsează un asemenea proiect pe spaţiul a cinci ţări, cele din estul european în care comunitatea Rroma este cea mai numeroasă, antrenând nu numai voinţa politică europeană, ci implicând direct Comisia Europeană si, în consecinţă, banii europeni. Că e bine, asta e evident. Ceea ce însă mai trebuie subliniat, ca beneficiu major, este că dacă vor reusi într-adevăr să obţină ca cinci comisari să aibă fiecare câte un proiect de care să-l lanseze si să-l susţină, asta înseamnă că va exista un sprijin de tip asumarea răspunderii politice pentru asemenea programe care devin programe europene si tratate cu atenţia meritată.

Poate este bine că se începe o asemenea discuţie, m-am angajat să urmăresc modul în care de la aceste prime semnale se va trece la o consolidare politică si apoi la dimensiunea practică. Aceasta din convingerea că mai trebuie ca despre România să înceapă să se vorbească si ca despre o sursă de iniţiative de tip construcţie europeană, nu numai să aducem stirile despre arestaţi, fraude, pagube în banii comunitari... Ar putea fi posibil dacă europarlamentarii nostri vor fi vreodată mai mulţi pe partea asta si vor propune sau se vor alătura iniţiativelor rezultate din înţelegerea priorităţilor europene care, dat fiindcă facem pate din club, ar trebui odată si odată să fie si ale României. Dacă nu, atunci, ca până acum, va trebui să existăm periferic, în funcţie de priorităţile altora.