PREMIERĂ „Dialogul Carmelitelor“ sub conducerea dirijorului român Christian Badea la Budapesta, pe prima scenă lirică a Ungariei VIDEO

Publicat: 04.12.2016 14:54

Ultima actualizare: 05.08.2022 21:03

Artistul Christian Badea, care a creat fenomenul „Parsifal“ în România, dirijează, paralel, în luna decembrie două spectacole la Opera din Budapesta: "Dialogul Carmelitelor" de Poulenc şi "Boema" de Puccini

Chistian Badea a condus, pe 2 decembrie, la Opera din Budapesta, premiera spectacolului "Dialogul Carmelitelor", de Francis Poulenc, montat pentru prima dată pe această scenă. Opera lui Poulenc are reprezentaţii, sub direcţia dirijorului român, la Opera din Budapesta până pe 15 decembrie. După ce în România a creat un fenomen cu "Parsifal", Christian Badea face acum un tur de forţă la Budapesta, dirijând, în decembrie, şi „Boema“ de Puccini.

Premiera mondială a "Dialogului Carmelitelor", de Francis Poulenc (1899-1963) a avut loc pe 26 ianuarie 1957 la “Scala” din Milano, în versiune italiană, cu o distribuţie extraordinară: soprana româncă Virginia Zeani, în rolul Blanche, Leyla Gencer (Mme Lidoine), Gigliola Frazzoni (Mère Marie) şi Eugenia Ratti (Sœur Constance), sub bagheta dirijorului Nino Sanzogno. Şi Şi Leontina Văduva a cântat în această operă, în spectacolul de la “Scala”, sub bagheta lui Riccardo Muti, dar şi la Duisburg. Prima versiune franceză datează din 21 iunie 1957.

La Opera din Budapesta e prima dată când se montează această operă, iar evenimentul are loc sub bagheta dirijorului român Christian Badea şi în regia lui Ferenc Anger. Opera „Dialogul Carmelitelor“ e dirijată prima dată şi de artistul român, care a avut până acum numeroase colaborări cu Opera din Budapesta.

Pentru “Dialogul Carmelitelor”, Francis Poulenc a semnat şi libretul, bazat pe un scenariu al lui Georges Bernanos, inspirat de nuvela “Ultimul eşafod” de Gertrud von Le Fort şi de dramatizarea ei realizată în 1952 de Jacques Hébertot. Acţiunea se petrece la Paris şi la Compiègne.

Tânăra aristocrată Blanche de la Force, intrepretată la Budapesta de Gabriella Létay, decide să intre în mânăstirea Carmelitelor de la Compiègne în ultimele zile ale acestei congregaţii. Trupele Revoluţiei Franceze invadează mânăstirea din care Blanche reuşeşte să fugă. Ordinele religioase sunt interzise, iar călugăriţele, condamnate la moarte cântă pe eşafod “Ave Regina”. După multe ezitări, Blanche se hotărăşte să li se alăture.

Francis Poulenc dorea să reorchestreze această operă, dar n-a mai apucat s-o facă. Compozitorul n-a prevăzut niciodată cum trebuie să funcţioneze împreună instrumentele cu coarde şi cele de suflat, scriind partitura ca pianist.

Citește și: „Parsifal“, spectacolul anului, la Ateneu. Merităm ce ne dăruieşte dirijorul Christian Badea? Suntem pregătiţi pentru vraja muzicii lui Wagner? FOTO

„Mi-am petrecut mult timp, de-a lungul carierei, ajutând tinerii să devină dirijori. Acum am avut eu şansa să fiu sfătuit de colegi tineri. Louis Langrée şi Stephane Denève, care cunosc foarte bine «Dialogul carmelitelor», mi-au semnalat câteva capcane.

Fiecare dirijor trebuie să reechilibreze propria versiune în fosă, altfel opera se acoperă de un fel de frişcă care o face fadă în momentele în care ai nevoie mai ales de suc de lămâie”, spunea compozitorul cu umor.

Acelaşi lucru, după părerea sa, se întâmplă cu „Poemele simfonice” ale lui Liszt, în care ai impresia că lipseşte ceva şi dirijorul trebuie să găsească modalitatea de a evita acest lucru".

Francis Poulenc, membru al “Grupului celor Şase”, format în 1918, în urma reprezentaţiilor baletului “La Parade”, în jurul lui Erik Satie, din care făceau parte şi Georges Auric, Louis Durey, Arthur Honegger, Germaine Tailleferre, Darius Milhaud, este unul dintre cei mai importanţi compozitori francezi ai secolului al XX-lea.

Opera „Dialogul Carmelitelor“ poate fi citită şi ca un imn al contrarevoluţiei, dar este, înainte de orice, o evocare tulburătoare a martiriului şi o denunţare a terorii. Compozitorul uneşte în această creaţie religiozitatea personală cu o istorie individuală şi colectivă răscolitoare, executarea a 16 călugăriţe carmelite în 1794, la Paris.

Opera lui Francis Poulenc, apreciată drept o bijuterie lirică, transpune în muzică întregul dramatism al piesei lui Georges Bernanos. Partiturile lui Blanche de France, Madame Lidoine şi ale Maicii Marie sunt printre cele mai emoţionante din creaţia lirică.

DIALOGUL CARMELITELOR

Opera din Budapesta