Pornografie pentru suflet

Comisia de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) a clasificat partea a doua a filmului „Nymphomaniac“ (în regia lui Lars von Trier) cu I.M. 18 XX (adică film interzis minorilor sub 18 ani şi interzis proiecţiei cu public). Între timp, distribuitorul filmului a depus o contestaţie care va fi soluţionată în 10 zile. Rezultatul contestaţiei nu este, însă, atât de important.

Ceea ce contează e că primul aviz, cel negativ, ne-a adus din nou în atenţia presei internaţionale ca fiind un popor de pudibonzi (şi folosesc cel mai frumos cuvânt care îmi vine în minte).

Nu ştiu dacă aţi fost la cinema, la prima parte a filmului „Nymphomaniac“, nu ştiu nici dacă aţi mai văzut un alt film de Lars von Trier. Nici nu contează foarte mult. De fapt, problema nu este nici măcar „Unde putem vedea filmul?“. Da, normal că va putea fi găsit undeva pe internet, normal că nu e nevoie să te duci la cinema ca să-l vezi şi, la fel de normal, de ce să ne pese nouă că „nu ne lasă“ CNC-ul la film?

Din comisia de rating a CNC, aceea care a dat avizul negativ, fac parte Cristina Corciovescu (critic de film), Tudorel Butoi (psiholog criminalist), Alexandru Chifu (finanţist), Cristina Dochianu (fostă prezentoare de ştiri sportive la Antena 1), Iulia Ioaniţoaia (producător TV), Narcisa Tcaciuc (fostă prezentatoare a unor emisiuni de divertisment TV) sau Marin Vladimir (distribuitor, fost director RomâniaFilm). Este totuşi bine să le reamintim numele. La o primă căutare de bun-simţ pe Google aflăm, spre exemplu, că domnişoara Cristina Dochianu a pozat în „Playboy“ (o galerie foto încântătoare, de altfel). La o a doua căutare de bun-simţ, mai aflăm că, deocamdată, suntem singura ţară în care acest film a fost interzis. În alte ţări, a primit o restricţie de vârstă, din cauza scenelor de sex explicite (Danemarca – public peste 15 ani, Estonia, Germania, Olanda, Franţa, Elveţia – public peste 16 ani, Cehia – public peste 18 ani). 

Pe scurt, „Nymphomaniac“ este povestea unei nimfomane care îşi mărturiseşte întreaga istorie sexuală. Modul în care regizorul danez Lars von Trier se joacă cu emoţiile spectatorilor, prin scene despre moarte sau sex, este unul cât se poate de graţios şi de poetic, dincolo de violenţa şi de intensitatea filmului. Pare să fie despre trup, dar este, de fapt, despre suflet.

Imediat după avizul negativ al comisiei de rating, reţelele sociale au explodat, iar oamenii s-au împărţit în mai multe tabere, după posibilităţi: „Suntem o ţară de comunişti trişti“, „Bine că suntem toţi cinefili“, „Lasă că pot să văd filmul şi acasă“, „Nu mă interesează acest film de doi lei“, „Cine dracu e Lars von Trier“ şi „Ce e aia nimfomană“?

Dincolo de toate taberele, dincolo de orice decizie finală ar lua comisia de rating, indiferent dacă filmul va fi permis în cinematografe, dacă oamenii vor face mai mulţi copii după ce îl vor vedea sau dacă şi mai multe fete de 12 ani vor rămâne însărcinate, indiferent cât de multă publicitate pozitivă vine din publicitatea negativă şi indiferent de cât de repede va trece această iarnă a codurilor, ar fi bine să ne intre în cap câteva lucruri.

1. Românii nu fac copii prin sex, ci prin contaminare divină.

2. Nu vom juca niciodată în jocurile oamenilor mari dacă ne purtăm ca nişte absolvenţi ai şcolii de maici din cartier.

3. Nu vom face niciodată performanţă dacă suntem nişte încuiaţi.

4. Cel puţin domnul Fenechiu sigur nu o să vadă anul acesta „Nymphomaniac“, pentru că tocmai a primit cinci ani de închisoare cu executare. Şi asta e definitiv-iv-iv!