În primul rând, chestia cu „nu se întâmplă în nici o capitală europeană” e o gogoaşă. Tocmai, că se întâmplă. (De exemplu, în Paris; dar găsim pe Google câte exemple vrem). Nu numai în capitale, dar în orice oraş european care se respectă au loc în mod curent evenimente culturale pentru care se suspendă traficul auto pe unele străzi. În unele oraşe, sâmbăta şi duminica se suspendă traficul auto din motive ecologice sau pentru că se declară „ziua bicicliştilor şi a pietonilor”. În al doilea rând, oraşele europene care se respectă au zone pietonale permanente ample, bine gândite şi amenajate, tocmai pentru ca locuitorii să se simtă bine în oraşul lor. Dar d-na Firea n-a spus nimic nou invocând „capitalele europene”, e aproape un reflex: aşa s-au obişnuit mulţi dintre primarii şi politicienii noştri care au dat cu nasul prin Europa şi au impresia că au şi înţeles ceva.

Dar problema e mai complicată. D-na Firea a declarat că va fi primarul tuturor. Aşa încât, vrând-nevrând, trebuie să fie şi primarul celor „câţiva tineri care fac sport” pe Kiseleff şi să nu invoce „supărarea bucureştenilor” pentru că a primit „nenumărate mesaje pe mailul personal şi pe Facebook”. Nu aşa se administrează un oraş şi nu aşa se iau deciziile, pe bază de mailuri şi impresii culese de pe Facebook. E o mare gafă, când administrezi ditamai oraşul, să-ţi dai cu părerea la televizor înainte de a vedea mai exact despre ce e vorba şi de a discuta cu cei implicaţi – în cazul de faţă, cu organizatorii evenimentelor şi cu directorii din primărie. Acceptabile pentru poeta Gabriela Firea, astfel de opinii despre cum ar trebui să arate cultura în Bucureşti sunt inacceptabile pentru un primar.

Mă tem însă că m-am pierdut în detalii. D-na Firea a publicat cărţi, a luat premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, a organizat un concurs de poezie („Ce-ţi doresc eu ţie, Mihai Eminescu”). E clar că iubeşte cultura. A şi spus-o. Tot în calitate de iubitoare de cultură, se află printre co-iniţiatorii propunerii legislative pentru înfiinţarea Festivalului Internaţional „Bucureşti – Pasărea Măiastră”. Expunerea de motive a acestei iniţiative sună aşa: „Festivalul Internaţional «Bucureşti - Pasărea Măiastră» va avea şansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internaţional «George Enescu». Concertele de Crăciun şi de Anul Nou de la Bucureşti vor rivaliza cu concertul de Anul Nou de la Viena, dar impactul celor din capitala României va fi mai mare, muzica tradiţională fiind mai apreciată de marele public decât cea clasică”.

Ce frumos şi interesant! Uite-aşa, printr-o lege dată de Parlamentul României, televiziunile lumii – din Honolulu până-n Thailanda – se vor repezi să transmită Concertul de Anul Nou de la Bucureşti. Îi vom umili pe vienezi, care s-au străduit atâta amar de ani să capete prestigiu şi anvergură internaţională. Noi o rezolvăm mai repede: înfiinţăm un festival de muzică tradiţională şi, pe cale de consecinţă, pac!, ne afirmăm în lume cu concertele de Crăciun şi Anul Nou. E clar că lumea va prefera o horă şi-o bătută românească în loc de fandoselile alea clasice şi de valsurile lui Strauss, da?

Să ne înţelegem. Ideea de a înfiinţa un festival prin lege e o năzbâtie. Festivalurile – ca şi alte evenimente culturale de amploare, mai ales cele care se defăşoară în stradă sau în spaţii deschise, un timp mai îndelungat – sunt manifestări ale bucuriei şi ale participării. Nu-i poţi obliga pe oameni, prin lege, să participe şi să se bucure. Dar acest proiect de lege spune mai mult decât pare: acesta e nivelul de înţelegere al iniţiatorilor, asta cred dumnealor despre cultură – că „dai o lege” şi o rezolvi. De fapt, acesta e motivul pentru care doamna Firea s-a repezit să spună că va desfiinţa evenimentele stradale: pentru că nu ştie despre ce e vorba. A rămas la câteva idei învechite despre cultură, preluate din mers. Şi are impresia că sunt singurele valabile.

Or, dacă nu ştie, trebuie ajutată să înţeleagă. Dacă vrea să înţeleagă.