Poarta care scapă, plasa care prinde

Despre cum poate fi încărcată cu semnificaţii o poartă de handbal. La Galeria Laika, într-un „artist run space“ dintr-un imobil interbelic din centrul Bucureştiului, Vlad Nancă expune cea mai recentă lucrare a sa, intitulată „Sfârşit.“ Pot fi două porţi de handbal artă sau nu?

Ştiri pe aceeaşi temă

Urc spre galerie la ora prânzului, iar pe scara de lemn a blocului din spatele Muzeului Literaturii Române miroase a borş de pui. Din holul clădirii intru direct în camera de expoziţie luminată în alb-neon. Mă aşteptam să întâlnesc un obiect pe care să-l pot cuprinde... măcar cu privirea. Dau în schimb de două structuri identice masive de lemn - „ca două porţi de handbal", îmi spune Vlad Nancă, „înalte de doi metri şi late de trei."

Porţile sunt îmbrăcate în plasă albă de poliester cu ochiuri mari. Mă opintesc într-una dintre ele, să văd dacă se clinteşte din loc. Nici măcar un centimetru. Cele două structuri de lemn stau nas în nas, strâns lipite în mijlocul încăperii ca într-un final de joc. Ca o îmbrăţişare de tip "happy ending", scrie Mica Gherchescu în foaia de sală. Să fie ăsta Sfârşitul?

Handbal versus fotbal

În galerie, Vlad Nancă povesteşte despre cele două porţi de handbal, care stau aşezate complementar ca un sărut. Asocierile care se pot face între aceste porţi ale sărutului şi Brâncuşi îl amuză. Oricum, fiecare privitor alege să vadă în această compoziţie ceva diferit. Unii văd un adăpost, alţii o colivie (dinăuntru sau din afară - pentru că şi tu privitor, o dată intrat în galerie, te simţi prins ca într-o plasă deloc confortabilă).

Pe site-ul Modernism.ro apar mai multe reacţii ale vizitatorilor sau amatorilor de artă la această lucrare. Sunt unii care susţin în scris că asta nu e artă, că acest obiect compozit al lui Vlad Nancă e nul. Alţii, în schimb, se entuziasmează şi vorbesc despre porţile de fotbal (sic!) şi cultura română contemporană.

E interesant, din punctul de vedere al antropologiei artei, că un obiect atât de simplu se poate încărca de semnificaţii atât de diferite, în funcţie de privitor. Şi că porţile de handbal sunt privite ca două porţi de fotbal închise. Chiar şi Vlad Nancă mărturiseşte că s-a gândit ca pe viitor să expună lucrarea modificată - porţile de handbal să devină porţi de fotbal.

Asta ar face ca o astfel de lucrare, expusă într-un spaţiu mult mai generos, de genul unui muzeu cu camere ample, să aibă un altfel de impact fizic şi o altfel de relevanţă conceptuală şi culturală. Din păcate, ar pierde mirosul de borş de pui şi zumzetul televizorului deschis al vecinei de la etajul trei. Din imobilul unde vă spuneam că e localizată galeria.

Capcane de încântare

Într-un faimos articol numit „Plasa lui Vogel" din volumul „The Art of Anthropology", Alfred Gell argumentează că un obiect de artă este acel obiect care se constituie într-o „capcană de încântare" - „trap of enchantment". Capcana nu este folosită în sens metaforic, ci într‑un sens cât se poate de propriu.

Parcurgând mai multe tipuri de capcane fabricate de diverse civilizaţii din toate colţurile lumii, descrise de antropologi aflaţi în cercetări de teren, Gell explică raţiunea pentru care, în confecţionarea capcanei, vânătorul aplică un raţionament artistic: observă cu atenţie comportamentul pradei şi îşi confecţionează capcana astfel încât prada însăşi să contribuie la propiul sfârşit...

În mod similar, vizitatorul se lasă vrăjit de un anumit înţeles artistic precum animalul se lasă prins în capcană. Astfel, încântarea artei poate da forma, culoarea şi gustul a ce permiţi să te vrăjească. În cazul nostru, două porţi de handbal poate vor deveni, din moment ce imaginarul colectiv o cere, două porţi de fotbal.

Dacă vizitatorii din prezenta galerie ori din vreuna viitoare vor cădea pe gânduri prinşi în plasa de handbal/fotbal a lui Nancă, atunci putem fi siguri că asistăm la o prindere în capcana de încântare. Eu, spre exemplu, pot să fiu prinsă în capcană de ideea că mare parte din societatea română poate fi (cu)prinsă, în două paranteze generoase, de porţi de fotbal. Aici ne sunt îndreptate atenţia, bucuria şi frustrările, modelele şi reperul în modă, maşini, femei şi viaţă.  

Info

Expoziţie: Sfârşit

Unde: Galeria Laika, Bucuresti, Str. Christian Tell 21, etaj 1, apt 2

Când: Marţi şi joi, cu programare: +40723320931 sau info@laika.ro

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările