Pictori români inspiraţi de Notre-Dame de Paris, o catedrală a artei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Catedrala Notre Dame, în picturi
Catedrala Notre Dame, în picturi

Paginile impresionante ale turlei în formă de săgeată prăbuşite, luni, în incendiul devastator care este în desfăşurare, au făcut înconjurul lumii şi au stârnit o emoţie generală în Franţa, în special. Catedrala Notre-Dame, construită între secolele al XII-lea şi al XIV-lea, "inima Parisului", aşa cum au numit-o francezii, reprezintă "simbol al păcii" şi înseamnă totodată "toată istoria şi cultura Franţei".

Mai mulţi pictori români au reprezentat frumuseţea catedralei. Theodor Pallady,  Iosif Iser, Eustaţiu Stoenescu şi Alexandru Phoebus se numără printre aceştia. Theodor Pallady a reprezentat Catedrala Notre-Dame de Paris în lucrarea „Vedere de pe cheiul Montebello” (1930), realizată în acuarelă şi creion pe hârtie. Schiţa se află într-o colecţie particulară.  Iosif Iser a ilustrat măreţia monumentului gotic în lucrarea „Peisaj cu Catedrala Notre-Dame”, aflată la Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti.

500 de tone de lemn şi 250 de tone de plumb

Turla, care avea 93 de metri, a fost construită din 500 de tone de lemn şi 250 de tone de plumb. Ea a fost reconstruită de Viollet-le-Duc în secolul al XIX-lea. Era în curs de restaurare.

"Doamna noastră în alb", aşa cum o mai numesc francezii, monument în stil gotic, sediu al Arhiepiscopiei Parisului, se află în Île de la Cité, în centrul Parisului.

Intrarea în cel mai vizitat monument al Franţei se face prin trei porţi bogat ornamentate. Faţada dantelată prezintă două turnuri patrulatere de câte 69 de metri fiecare.

Catedrala

Interiorul, impozant, copleşitor, se înalţă pe trei rânduri de coloane: 130 de metri lungime, 45 metri lăţime şi 35 de metri înălţime. Până la 10.000 de persoane încap în interior. Statui, picturi şi obiecte de cult fac parte din patrimoniul monumentului. Este vizitat anul de 13 milioane de oameni.

1163 este data tradiţională reţinută pentru momentul în care a fost pusă prima piatră a Catedralei, în prezenţa Papei Alexandre III. Construcţia a început pe locul unui lăcaş de cult dedicat sfântului diacon Ştefan şi a durat până în 1345.

Edificiul a suferit modificări în secolele  XVII şi XVIII.

La începutul secolului al XIX-lea, o nouă convenţie este semnată în iulie 1801 şi Notre-Dame va fi sub semnul cultului roman la 18 aprilie 1802.

Între obiectele de patrimoniu care pot fi admirate în interior se află “coroana de spini” purtată de Iisus înainte de crucificare şi o mantie, pe care Ludovic al IX al Franţei ar fi purtat-o când a adus coroana de spini la Paris.

Totodată, cea mai veche statuie din Catedrală este Fecioara, aşezată deasupra postalului Saint-Anne, în dreapta faţadei, cu fiul pe genunchi. O capodoperă a artei romane, datând de la mijlocul secolului al XII-lea, care aparţine vechii catedrale.

Când naosul a fost finalizat la sfârşitul secolului al XII-lea, Notre-Dame de Paris a devenit edificiul creştin cel mai mare al lumii occidentale. Restul a fost terminat în prima parte a secolului al XIII-lea, până la construirea altor catedrale precum cele din Chartres şi Reims. Simbolizează bogăţia şi puterea capitalei lui Philippe Auguste.

21 de hectare de stejari au fost folosiţi pentru a realiza una dintre cele mai importante şarpante din secolul XIII, supranumită „pădurea”. Fiecare grindă prvine de la un arbore diferit, 1.300 de stejari au fost tăiaţi, unii datând din secolul IX.

În timpul Revoluţiei franceze, Notre-Dame a fost devastată: comorile i-au fost jefuite, statuile distruse şi turla în formă de săgeată prăbuşită. Odată cu faimosul roman al lui Victor Hugo “Notre-Dame de Paris”, în 1831, va fi redescoperit patrimoniul francez şi va fi demarat proiectul unei mari restaurări.

Victor Hugo şi “Notre-Dame de Paris” 

Acest monument spiritual şi cultural a inspirit numeroşi artişti. În 1831, Victor Hugo a publicat romanul său “Notre-Dame de Paris” care va fi un mare succes. În 1844, guvernul regelui Louis-Philippe 1 decide restaurarea Catedralei  din Paris şi construirea unei sacristii.

Proiectul de restaurare a fost încredinţat arhitecţilor Eugène Viollet-le-Duc şi Jean-Baptiste Lassus. În 1857, după moartea lui Lassus, Viollet-le-Duc va rămâne singurul maestru al operei. "A restaura un edificiu, nu înseamnă să-l întreţii, să-l repari sau să-l refaci, ci să-l readuc într-o stare în care nu a fost niciodată", spunea Viollet-le-Duc.

Napoleon a fost încoronat aici împărat al Franţei la data de 2 decembrie 1804. Cele două Războaie nu au afectat monumentul.Din 1990 până în 1992, marea orgă, devenită în secolul XX cea mai cunoscută din lume, va face obiectul unei restaurări ample. De notat este şi ampla campanie de curăţare a faţadei de vest, care va dura mai mult de 10 ani şi care, graţie restauratorilor de la Monuments Historiques şi a tehnicienilor, a permis ca din anul 2000 această bijuterie arhitecturală medieval să poată fi admirată în toată spledoarea sa.

Catedrala era în curs de restaurare de mai multe luni, în special pentru curăţare, după ce a fost înnegrită din cauza poluării. "Notre-Dame de Paris nu este doar o catedrală, vestigiu al unei epoci în care bărbaţii priveau către cer, este casa comună, arc pentru istoria noastră. Este o parte inestimabilă a Franţei care a fost devastată de flăcări", începe un articol publicat pe site-ul ziarului Le Figaro, luni. Străjuită de Sena, Catedrala "este vas pe care ne putem îmbarca şi în care putem naviga în afara timpului", spunea François Mauriac. 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite