Pianistul Evgeny Kissin: „Tehnologia nu poate concura apropierea de oameni a muzicii clasice“

Pianistul Evgeny Kissin: „Tehnologia
nu poate concura apropierea de oameni a
muzicii clasice“

Pianistul Evgenz Kissin fost distins cu Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare, în 2006 FOTO: Guliver/ Gettyimages

Cunoscutul pianist Evgeny Kissin (41 de ani), care va concerta în toamnă la Bucureşti, spune că nici măcar epoca inovaţiilor pe care o trăim acum nu va înlocui emoţiile spectacolelor live

Ştiri pe aceeaşi temă

Evgeny Kissin, unul dintre starurile muzicii clasice internaţionale, va veni în România în luna septembrie, pentru a concerta la Festivalul „George Enescu“. Pianistul va susţine un recital solo pe 23 septembrie, la Ateneul Român, când va interpreta din Franz Schubert şi Alexander Scriabin. Iar pe 26 septembrie va urca pe scenă alături de românca Silvia Marcovici (vioară) şi de violoncelistul rus Alexandr Kniazev. Evgeny Kissin, născut la Moscova şi stabilit în Marea Britanie, este cunoscut pentru interpretările de o ascuţime tehnică frapantă şi pentru forţa sa emoţională. A cântat alături de cei mai mari dirijori ai lumii şi are o relaţie specială cu publicul său, despre care mărturisea, încă de mic – a început să cânte pentru public încă de la vârsta de 6 ani –, că nu l-a făcut niciodată să se blocheze ci, dimpotrivă, energia transmisă l-a inspirat. Kissin iubeşte poezia şi evită, adesea, să vorbească despre originea sa evreiască.

Ce vă bucură cel mai mult la felul în care oamenii primesc muzica dumneavoastră?

Evgeny Kissin: Un lucru simplu: faptul că vin să asculte şi că muzica aceea îi încarcă, le dăruieşte ceva. Ce mă bucură şi mai mult este când primesc scrisori în care îmi mărturisesc că interpretările mele i-au ajutat să treacă peste momente grele din viaţă. Le păstrez scrisorile...

În Festivalul „George Enescu“ veţi susţine un recital solo cu lucrări de Schubert şi Scriabin. Există o poveste a acestor alegeri? 

Nu. Unele lucruri sunt mai limpezi decât am putea crede. Singurul criteriu când aleg să interpretez ceva este dragostea pentru acea lucrare.

În acelaşi timp, dacă aş şti precis ce iubesc la un compozitor sau la altul, atunci n-am mai vorbi despre o apropiere din dragoste, din instinct, ci despre altceva. E un secret aici, un mister pe care aş vrea să-l lăsăm neatins.

Spuneaţi cândva: „Sunt o fire romantică şi asta se reflectă în repertoriul meu“. Cum se împacă romantismul cu disciplina pianistului?

Mi-e greu să le privesc separat. Nu simt, neapărat, o contradicţie între cele două.

Vi se întâmplă des să asociaţi peisaje sau obiecte frumoase pe care le vedeţi cu muzica?

Da. Şi viceversa.

În afara recitalului solo, la Bucureşti veţi interpreta şi alături de alţi artişti: românca Silvia Marcovici, la vioară, şi rusul Alexandr Kniazev, la violoncel...

Felul în care cei doi simt şi interpretează muzica e foarte aproape de sufletul meu, de aici această alegere. Ne simţim bine când cântăm împreună fiindcă percepem muzica într-un fel similar. Ador să interpretez alături de ei!

Publicul influenţează felul în care interpretaţi?

Mă inspiră…

Unul dintre episoadele de magie din biografia dumneavoastră e întâlnirea cu dirijorul Herbert von Karajan. Aveaţi doar 17 ani. V-a ascultat şi i-a spus mamei: „Băiatul e un geniu!“.

Îmi amintesc şi acum momentul. Se întâmpla în Salzburg, pe 9 august 1988. Era o întâlnire pe care o intermediase agentul meu german, Hans-Dieter Goehre. Îi trimisese lui Karajan o înregistrare şi-i scrisese că voi fi în Salzburg în curând. Că dacă ar vrea să mă asculte live, am putea să ne vedem. Karajan a fost de acord. Era ora 11.30 dimineaţa când am intrat în camera amplă a teatrului Schauspielhaus. Karajan a venit însoţit de vreo zece oameni: soţia, reprezentanţi ai Deutsche Grammophon, un fotograf... Purta un trening bleumarin şi ochelari fumurii. Nu mai putea merge singur, fără ajutor, însă strângerea lui de mână a fost fermă. Mi-a rămas în minte faptul că avea palme mari, deşi era un tip scund. Toată lumea s-a aşezat.
M-am aşezat la pian şi am cântat „Fantezia în Fa Minor“ de Chopin. După ce am terminat, m-am uitat spre Karajan. Şi-a dus mâna la buze şi mi-a transmis o sărutare. Îşi dăduse jos ochelarii şi-şi ştergea ochii cu o batistă. A fost unul dintre cele mai emoţionante momente pe care le-am trăit vreodată. Şi, da, când ne-am luat la revedere, Karajan s-a apropiat de mama, care era şi ea acolo, a ridicat un deget şi-a arătat înspre mine, propunţând chiar acel cuvânt... Apoi, a spus că şi-ar dori să interpretăm împreună „Concer-
tul pentru pian nr. 2“ de Brahms. După o lună şi jumătate s-a răzgândit. M-a invitat să interpretez „Concertul pentru pian nr. 1“ al lui Ceaikovski sub bagheta lui, cu Orchestra Filarmonicii din Berlin. Am urcat împreună pe scenă de patru ori: la concertul de Anul Nou de la Berlin şi la Festivalul din Salzburg.

Ce preţuiţi cel mai mult la interpretarea live?

Însăşi interpretarea.

Sunteţi şi un iubitor de poezie, aţi recitat în public. Ce vă apropie de poezie?

Muzica. Există multă poezie în muzică, aşa cum în poezie există multă muzică.

Aveţi vreo temere legată de viitorul muzicii clasice faţă în faţă cu tehnologia?

Din ce observ, muzica clasică, mai ales interpretată live, rămâne foarte importantă pentru oameni. E o apropiere pe care tehnologia nu o poate concura. Nu cred că vremurile de inovaţie pe care le trăim vor putea schimba asta.

Trebuie că orice interpretare – şi interpretaţi cu public încă de la vârsta de 6 ani, astăzi şi câte 40 de concerte pe an – implică şi un mare consum de energie. Ce vă ajută să nu vă pierdeţi echilibrul?

În mod paradoxal, tot muzica. Şi, de cele mai multe ori, aş spune, chiar viaţa însăşi.

Ştia să fredoneze Bach la 11 luni

Numele: Evgeny Kissin

Data şi locul naşterii:
10 octombrie 1971, Moscova. S-a născut într-o familie de intelectuali evrei, mama sa fiind profesoară de pian, iar tatăl inginer. Copil minune, Evgeny Kissin putea să fredoneze încă de la 11 luni o melodie de Bach.

Starea civilă: necăsătorit

Studiile şi cariera: Şi-a început studiile de pian când avea 6 ani, la Academia de Muzică Gnessin.

La 10 ani a debutat cu Orchestra Simfonică Ulianovsk, iar un an mai târziu a dat primul său recital de pian la Moscova.

 Într-o carieră care se întinde pe mai bine de 30 de ani, Evgeny Kissin a lucrat cu toţi marii dirijori ai lumii: Vladimir Ashkenazy, Claudio Abbado, Daniel Barenboim, Sir Colin Davis, Valery Gergiev, Mariss Jansons, Herbert von Karajan.

 Interpretările sale din Chopin, Ceaikovski şi Grieg sunt legendare.

Locuieşte în: Londra

Vedete de film şi muzicieni consacraţi, la Festivalul „George Enescu“

 Ediţia 2013 a Festivalului Internaţional „George Enescu“ (1-28 septembrie) este una aniversară: se împlinesc două secole de la naşterea compozitorului Richard Wagner (1813-1883) şi 130 de ani de la moartea sa, iar publicul va putea vedea, în premieră, întreaga tetralogie „Inelul Nibelungilor“. Capodopera wagneriană va fi interpretată de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, sub bagheta lui Marek Janowski.

 John Malkovich, pe viu la Ateneu

Pentru prima dată, actorul american John Malkovich va putea fi văzut pe scena Ateneului Român, pe 9 septembrie. Actorul laureat cu Oscar va interpreta un criminal în serie în „The Infernal Comedy – Confessions of a Serial Killer“ / „O crimă melodramatică“. Piesa este un musical cu arii din compozitori celebri: Vivaldi, Haydn, Mozart, Beethoven,  interpretate de sopranele Laura Aikin, Bernarda Bobro şi Aleksandra Zamojska şi de orchestra de cameră Wiener Akademie condusă de Martin Haselbock.

Scrisă de trei austrieci – Michael Sturminger, Martin Haselboeck şi Birgit Hutter, piesa a fost montată în premieră mondială în 2006, la Los Angeles. Este concepută special pentru John Malkovich.

 Pianistul Radu Lupu deschide Festivalul

Dirijori-vedetă vor fi prezenţi, de asemenea, la ediţia a XXI-a a Festivalului „George Enescu“: Daniel Barenboim – care va deschide Festivalul, pe 1 septembrie –, Mariss Jansons şi Antonio Pappano. Un alt punct forte în programul Festivalului este şi prezenţa pianiştilor Radu Lupu şi Muray Perahia. Iar actorul român Marcel Iureş va urca pe scenă alături de Corul Filarmonicii George Enescu, într-o cantată de Arnold Schoenberg, ca narator.

Ana Maria Onisei este consultant al agenţiei de comunicare a Festivalului "George Enescu" şi are experienţă de jurnalist.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: