Perjovschi, Ilfoveanu şi Câlţia, între cei peste 1.000 de artişti care au semnat petiţia „Pe noi nu ne reprezintă Visarta”

Mai mult de o mie de artişti vizuali membri ai Uniunii Artiştilor Plastici sau care îşi desfăşoară activitatea independent au semnat petiţia „Pe noi nu ne reprezintă Visarta”, prin care aduc la cunoştinţa ministrului Culturii faptul că societatea privată de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor vizuali Visarta nu mai reprezintă interesul artiştilor, ci interesul propriu, deloc cultural, exclusiv financiar al organelor acesteia de conducere.

Printre semnatari se numără artişti consacraţi în România de-a lungul ultimelor decenii, dar şi tineri, deveniţi cunoscuţi în strănăitate, unii dintre ei tranzacţionaţi în piaţa internaţională de artă - Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu şi Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Ciprian Mureşan, Mircea Suciu şi Roman Tolici. 

Iniţiativa este susţinută, printre alţii, de actorii Horaţiu Mălăele, Marius Manole şi Toma Cuzin şi arhitectul Omid Ghannadi şi a beneficiat de sute de comentarii şi distribuiri pe paginile utilizatorilor de social media.

„Cred că temerilor artiştilor sunt îndreptăţite. Practicile europene trebuie să fie respectate, în orice alt stat european, artistul poate opta dacă vrea să colecteze singur sau mandatează un organism de gestiune colectivă”, a precizat vicepreşedintele UAP, Gheorghe Dican, într-un comunicat remis News.ro.

La rândul sau, preşedintele Ordinul Arhitecţilor din România Filiala Bucureşti, dr. arh. Emil Ivănescu, a declarat: „Am organizat evenimente şi expoziţii de arhitectură timp de aproape 20 ani, zece ediţii de Anuală de Arhitectură Bucureşti începând din anul 2010-2020, pavilioane ale României la Bienala de la Veneţia 2012/2014. Am promovat, prin toate aceste evenimente, mii de arhitecţi români şi proiecte de arhitectură, fotografii de specialitate, evenimente profesional-culturale, şi toate cu un singur scop: promovarea calităţii arhitecturii româneşti atât în ţară cât şi în străinătate. Absolut niciun eveniment organizat nu a avut un aspect comercial, toate au fost gratuite pentru publicul larg şi au fost realizate cu eforturi foarte mari tocmai pentru a fi foarte accesibile publicului larg. Orice taxare va împuţina şi va ataca însăşi natura umanitară, de sprijin şi educativă a acestor evenimente foarte speciale şi specifice”.

Mircea Cantor a adăugat: „Principiul artei este libertatea. Libertatea de a crea, de a gândi, de a exprima ce gândesc, de a expune unde sunt invitat cu arta mea. A condiţiona sub forma unei taxe, fie ea şi mică, exprimarea acestei libertaţi înseamnă că avem de a face cu ceva ce e împotriva artei, artistului, a instituţiei care găzduieşte expoziţia şi asta nu miroase a bune intenţii. Sper să nu ajungem ca prin secolul XVIII în Ardeal unde se plăteau taxe pe mărimea geamului – adică să te bucuri de lumină naturală printr-un geam mare, aveai de plătit taxe serioase… Eu asemăn arta cu lumina...”.

„Într-o societate încă săracă, aflată în plin proces de construcţie a mecanismelor de funcţionare, orice încercare de a impune comunităţii profesionale o agendă nediscutată, nenuanţată şi vădit în folosul unora (care le aduce şi un cîştig nemeritat, punînd presiune financiară pe întreaga lume a artelor vizuale) nu poate fi văzută decît ca un abuz. Cunoaştem cu toţii felul în care normativele europene se transformă ca prin farmec, în spaţiul balcanic, în afaceri personale, cum descurcăreţii găsesc întotdeauna noi nişe de speculat. Din păcate lucrul acesta se întîmplă de multe ori cu ajutorul birocraţiei instituţionale, ignorantă sau coruptă. Povestea acestei societăţi obscure, Visarta, care pretinde că ne reprezintă pe TOŢI, fără să ne fi cerut consimţămîntul, este un caz clasic, mai degrabă în stilul anilor '90, cînd orice era posibil”, a precizat Mihai Pop, coordonator al Galeriei Plan B şi vicepreşedintele Asociaţiei Galeriilor de Artă Contemporană din România.

Organizaţiile teritoriale ale UAP apreciază că metodologia propusă de societatea Visarta şi ideea remuneraţiei forfetare, pe număr de lucrări, aduce nenumărate prejudicii artistului, şi beneficii doar societăţii private de gestiune colectivă, ca urmare a reţinerii câte unui procent de 15% „pentru administrarea drepturilor artistului” din fiecare opera de artă expusă în România. Iar efectul final şi real în aceste cazuri va fi doar cel de a restrânge dreptul la muncă şi liberă reprezentare a noastră, a artiştilor.

În acelaşi comunicat se arată: „Subliniem, încă o dată, că o colectare a drepturilor lor de autor nu ar trebui să se desfăşoare în mod obligatoriu prin Visarta (sau oricare alt organism de gestiune colectivă), aşa cum propune metodologia realizată şi prezentată de Visarta, promovată prin cele două decizii ORDA. Dorim să avem libertarea de a ne colecta singuri drepturile de autor (ori de a nu le colecta, dacă aşa decidem). De asemenea, după ce murim, dorim ca moştenitorii noştri să aibă libertarea de a decide dacă vor să colecteze aceste drepturi singuri sau dacă apelează, în schimbul comisionului, la Visarta. Comisionul reţinut de Visarta, de 15% (fost 30%) din valoarea dreptului nostru de autor ni se pare suficient de mare încât să putem alege să colectăm singuri”.

Semnatarii nu consideră moral ca „Visarta să colecteze drepturi de autor pentru artiştii care nu au mandatat-o, respectiv, în situaţia în care decedăm, pentru moştenitorii noştri care nu au mandatat-o, nici măcar pentru aceia dintre noi care decedează fără moştenitori. Este, totodată, neserios şi ridicol să se pretindă că Visarta face demersuri să identifice artiştii care nu au mandatat-o (ori moştenitorii noştri care nu au mandatat-o) vreme de 3 ani, înainte de a împărţi sumele strânse între membrii asociaţiei. Nu ne pot căuta, deoarece nu au datele noastre de contact (logic, deoarece nu am mandatat-o), cu atât mai puţin contactele moştenitorilor noştri. Să nu mai vorbim de multele situaţii în care succesiunea noastră nu este dezbătută sau sunt diferende cu privire la moştenire etc. Sumele colectate fără mandate sunt, în mod evident, sume nemeritate de Visarta”.

Prin metodologia propusă de societatea de gestiune Visarta se crează o diferenţa situată între 50 şi 200 de lei pe care i-ar încasa fiecare dintre artişti, pentru organizarea unei eventuale expoziţii, şi totalitatea comisioanelor de 15% care se vor percepe de o asociaţie pentru zecile de mii de opere care vor face obiectul expoziţiilor publice şi particulare. Şi care se vor împărţi după 3 ani între membrii asociaţiei, care nu i-au anunţat cu privire la colectare, deoarece ei sau moştenitorii lor nu sunt membri sau nu au mandatat-o să colecteze şi drepturile lor.

„Numărul artiştilor semnatari ai acestei petiţii de dezicere de tacticile şi monopolul încercat de Visarta, inclusiv de retragere, de către aceia dintre noi care sunt membri Visarta, a mandatului acordat Visarta, este deja mai mare decât numărul de membri ai Visarta (nu mai facem referire că în lista Visarta de membri, din 600 de membri, mai bine de 200 sunt decedaţi)”, se arată în comunicat.

La finalul lunii noiembrie, Ministerul Culturii a anunţat că are în vedere modificarea Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, după ce operatori culturali şi artişti plastici au făcut sesizări legat de metodologia de taxare a operelor expuse public, propusă de organismul de gestiune colectivă Visarta