Printr-o perseverenţă demnă de toată lauda mai ales în vremurile de faţă, mentorul şi-a atras stima întregii lumi, astfel că an de an poposesc la Brăila tineri de pretutindeni dornici să-şi treacă în palmares acest Master Class care funcţionează ca o veritabilă carte de vizită. Anul acesta, prezenţa numeroasă a vocilor venite din China a fost remarcată şi prin participarea ca membră a juriului a mezzosopranei Baoyi Bi, distinsă cu Diploma de onoare pentru extraordinara contribuţie la formarea tinerelor talente lirice din ţara sa.

Ceea ce particularizează şi dă prestigiu Festivalului Darclée este însă legătura patrimonială cu tradiţia prin prezenţa pe generic a marii soprane românce, originară din Brăila. Înaltul patronaj UNESCO dobândit în acest fel dă şi mai multă relevanţă evenimentului la care s-au asociat nume de prestigiu ca muzicologul Stephan Poen, dirijorul Marco Balderi, pianiştii Alexandru Petrovici şi Peter Kolcsar, unii dintre ei onoraţi cu diplome şi premii. Pentru a le sublinia contribuţia, la festivitatea de premiere iniţiată şi patronată de Mariana Nicolesco, distinsa artistă a rostit un discurs emoţionant subliniind rolul muzicii, a artei lirice în apropierea dintre oameni. Împreună cu Fundaţia Darclée, şi pasionaţi ca profesoara Veronica Dobrin, fosta directoare a teatrului brăilean, la care îl adăugăm cu stimă şi pe criticul Radu Varia, sfătuitorul din umbră, aceşti entuziaşti inimoşi alcătuiesc echipa constantă a festivalului şi fac posibilă an de an sărbătoarea de la Brăila. Tot tradiţional finalul triumfal cu faimosul Brindisi din Traviata, care de obicei răsună pe Esplanada Dunării în faţa a mii de spectatori, s-a auzit la fel de emoţionant în sala frumosului Teatru Maria Filotti, unde i-a gonit vremea capricioasă.


Mezzosoprana Baoyi Bi primind diploma de onoare

Mai presus de orice, anul acesta celebrând cei 80 de ani de la moartea Haricleei Darclée, numele vestitei cântăreţe, prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera Tosca de Puccini la Opera din Roma,  a fost evocat în momente special dedicate precum conferinţa susţinută de Stephan Poen, doctor în Foniatrie şi Muzicologie.  

Având în vedere aceste antecedente istorice, am întrebat-o pe Mariana Nicolesco dacă intenţionează să conceapă un program special Tosca în anul viitor, când Festivalul va celebra 25 de ani de existenţă:

- În aventura noastră exaltantă toate opţiunile sunt deschise. Iar acum abia s-a încheiat, într-o atmosferă de indescriptibil entuziasm, ediţia 2019 a Cursurilor mele de Măiestrie Artistică, Master Classes, care au onorat în mod superlativ memoria legendarei soprane.

Astfel, tema generală a manifestărilor din acest an a fost Hariclea Darclée şi epoca sa, o vastă frescă istorică reprezentând-o pasionanta conferinţă susţinută de Dr. Stephan Poen. În cadrul acesteia, tinerii artişti şi publicul au urmărit cu o imensă emoţie videoproiecţii cu sublime arii de operă din repertoriul Haricleei Darclée, interpretate de mine: Qual fiamma avea nel guardo din I Pagliacci de Leoncavallo, L’altra notte in fondo al mare din Mefistofele de Boito, Habanera din Carmen de Bizet, Ritorna vincitor din Aida de Verdi şi... Vissi d’arte din Tosca de Puccini, la care vă referiţi.

- Ce părere are vestita soprană Mariana Nicolesco despre tendinţele actuale din spectacolele de operă? Aveţi în vedere acest lucru în pregătirea tinerilor cântăreţi?

- Dacă din 1995 şi până acum s-au prezentat la Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée peste 2900 de tinere voci din 50 de ţări şi 5 continente e pentru că în cadrul acestor manifestări, ca şi la Cursurile mele de Măiestrie Artistică, noi trăim în cultul vocii şi al Artei Sacre a Cântului. Iar talentele din noile generaţii ştiu perfect de bine care este rolul hotărâtor în acest domeniu al relaţiei Maeştri – Discipoli pentru transmiterea marilor tradiţii, acelea care au adus atâta bucurie oamenilor.

Există o tendinţă astăzi de-a pune în spectacolul de operă, deasupra frumuseţii şi nobleţii, deasupra unor inimaginabile performanţe vocale, creaţiile regizorale ale unora care, cu tot dinadinsul, vor să fie vioara întâi, în dispreţul libretului şi al partiturii, înaintea compozitorului, înaintea cântului, adesea denaturând sau chiar mutilând capodopere, şi asta cultivând urâţenia ca formă de artă „expresivă“.

Eu ştiu însă că foarte mulţi dintre tinerii artişti nu cred în aceste tendinţe pretins moderne“, care duc la un declin artistic general. Şi asta îmi dă cele mai mari speranţe în perpetuarea gloriei pe care sunt fondate muzica şi spectacolul de operă.


Mezzosoprana Oana Andra, basul Andrei Nicoară, soprana Irina Baianţ, tenorul Andrei Dumitru, soprana Marina Dobrescu, baritonul Silviu Mihăilă şi mezzosoprana Florentina Soare

Şi totuşi la Festivalul de operă de la Aix-en-Provence din iulie, de pildă s-a prezentat o montare modernă inedită a operei Tosca de Puccini. Regizorul a imaginat un fel de Master Class în care apar două interprete ale Floriei Tosca, primadona, interpreta consacrată a rolului şi o tânără care se instruieşte în vederea interpretării rolului. Evident, spectacolul e presărat cu discuţii în afara libretului, care, recunosc, devin foarte interesante în contextul unei dezbateri despre tradiţie şi inovaţie în spectacolul de operă. Şi acest spectacol e doar un exemplu recent  în peisajul contemporan.

Dincolo de orice discuţie pe acest subiect însă, pentru valoarea şi promovarea interpreţilor lirici Festivalul de la Brăila şi cursurile de măiestrie ale Doamnei Mariana Nicolesco sunt o adevărată Academie la care râvnesc mulţi şi talentaţi tineri de pe toate continentele.