OrigOUl artistic. Despre Brâncuşi şi Weöres

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Constantin Brâncuşi şi Sándor Weöres - două genii care au căutat toată viaţa, care au scrutat infinitul, care s-au aventurat în existenţă. Am rămas perplex cînd am înţeles asemănarea lor spirituală.

Noapte de ou — spune o poezie de un vers al lui Weöres, şi nu de mult, cînd am privit din nou Muza adormită a lui Brâncuşi, mi-a venit în minte imaginea asta extraordinară. Sigur, în acest caz traducerea chiar nu poate fi decît trădare: în maghiară, ”tojáshéj" înseamnă coajă de ou, pe cînd "tojáséj" e poezia pe care am tradus-o şi se vede cu ochiul liber că e şi un joc al limbii aici, dar imaginea pe care o închipuim nu cred că se deosebeşte esenţial în cazul unui maghiar, respectiv al unui român. 

Ce vedem? Eu cred că vedem un întuneric închis cumva, o noapte ameninţătoare şi protectoare în acelaşi timp, o beznă feminină. Noaptea e feminină chiar şi în maghiara fără genuri: feminină prin simbolica ei. În versul lui Weöres, e un întuneric matern; în statuia lui Brâncuşi, e mai apropiată de eros, deşi dormind şi văzîndu-i-se doar capul, muza e protectoare şi ea, o frumoasă adormită care trebuie sărutată să se trezească şi care trezindu-se va aduce viaţă, tensiune şi creaţie în viaţa artistului.

Toate încep printr-un ou, printr-un origou — asta simţim privind Muza adormită, citind sau ascultînd poezia de Weöres. Printr-o simplitate la care au ajuns, ambii maeştri au reuşit să facă simţită simplitatea de la început, o trăsătură care poate fi întîlnită numai la cei mai mari. Dar cum am semnalat, cei doi sunt înrudiţi şi prin căutare, prin neliniştea interioară, prin faptul că Weöres a ”lucrat” cu toate formele posibile ale poeziei, a făcut o antologie din poeţi maghiari uitaţi, a fost influenţat de Béla Hamvas, mare intelectual care n-a dat doi bani pe intelectualii rigizi şi formalişti, fiind mai mult un Arlequin despre care a şi scris un foarte frumos eseu — Weöres, veritabil Columb al limbii maghiare; iar Brâncuşi care merge pînă la Paris ca să caute liniştea, face Masa tăcerii, Coloana infinitului, Sărutul şi celelalte sculpturi unice, primitive în sensul începutului lumii şi al omenirii şi neliniştite prin însăşi liniştea pe care o emană.

Toate încep printr-un ou, toate se întorc într-un ou. Noaptea nu devine mai clară nicicînd.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite