Orchestra Română de Tineret, între încercarea Clasicismului şi victoria Romantismului
0
Mai mult ca oricând, recentul concert al Orchestrei Române de Tineret a întărit percepţia potrivit căreia colectivul simfonic al acestei tinere generaţii de muzicieni se dovedeşte a fi un veritabil laborator; …al devenirii, al creşterii, al educării profesionale a membrilor formaţiei. Sunt studenţi ai universităţilor, ai academiilor de muzică din ţară, în ultimii ani absolvenţi ai acestora.
Este un organism viu aflat în continuă primenire, organism ce presupune – pe de-o parte – stabilitatea unui masiv colectiv al instrumentiştilor – iar pe de alta – fluctuaţia celor proaspăt intraţi; căci cei mai vârstnici intră în viaţa profesională stabilă, în ansambluri de tot felul din ţară, în cele de peste hotare.
Se câştigă treptat conştiinţa faptului potrivit căruia a cânta împreună nu reprezintă o simplă însumare a sonorităţlor, un balans al dinamicei pe care o decide şeful de orchestră. A cânta împreună presupune constituirea unui fluid complex ce are în vedere raportul privind demersul individual în relaţie cu nivelul partidiei din care face parte, în relaţie cu întregul ansamblu.
Recentul concert al Orchestrei Române de Tineret conduse de dirijorul Cristian Mandeal a revelat imaginea fidelă a statutului de laborator; cu împliniri de excepţie, aşa cum a fost realizarea acestui grandios opus mahlerian, Simfonia în re major, cu împliniri discutabile – în parte perfectibile – cum a fost realizarea celui de al 5-lea Concert pentru vioara şi orchestră în la major, de Mozart, opus susţinut cu participarea solistică a tânărului muzician Eugen Ţichindelean, cu ani în urmă laureat al Concursului Enescu.
Este un excelent muzician de ansamblu! Nu anvergura solistică îl caracterizează. Discursul său muzical – în acest caz cel mozartian – dezvoltă, este drept, timiditatea unui emoţionant bun simţ ; are de câştigat relief expresiv, o anume strălucire ce aparţine genului, ce aparţine muzicii; în mod special în părţile extreme, dinamice. Parcursul său violonistic tinde a se integra într-un ansamblu căruia pregetă a-i deveni partener. Evoluţia însăşi a anamblului a fost marcată de dezechilibre ale sonorităţilor, ale alămurilor faţă de corzi, spre exemplu; dar frumuseţea susţinerii părţii mediane lente, Adagio, a adus satisfacţia revenirii la numitorul comun al unei exemplarităţi privind colaborarea dintre solist, dirijor şi orchestra clasică de tip cameral. Cu siguranţă, drumul educaţiei cântului în ansamblul orchestral trece în mod obligatoriu prin muzica clasicismului muzical vienez!
L-am admirat pe acelaşi Eugen Ţichindelean în calitate de primaş, de concert-maestru al ansamblului în partea secundă a concertului, în susţinerea primei simfonii supranumită Titanul, în re major, lucrare datorată lui Gustav Mahler. Este un opus orchestral ce aparţine postromantismului muzical al sfârşitului de secol XIX. Am primit ecouri potrivit cărora tinerii nostri muzicieni, Cristian Mandeal însuăşi, s-au bucurat de un mare succes, zilele trecute în deschiderea unui important festival mahlerian ce are loc la graniţa dintre Italia şi Austria.
Pe bună dreptate, şi aici, pe parcursul acestui imens opus, Mandeal se dovedeşte a fi un temeinic constructor al spaţiilor extinse ale muzicii; …un constructor ce deţine capacitatea susţinerii acestora. O face dezvoltând o logică a expresiei ce se exprimă inclusiv în baza unei motivate dinamici a constrastelor, o dinamică ce atinge valori paroxistice pe care tinerii muzicini învaţă a o susţine.
Nu poţi să nu aminteşti efortul organizatoric, susţinerea materială datorate S.C. Apa Nova, impresariatului Lanto Communiciations, iniţiatorii concertelor ce se desfăşoară sub genericul Vara Magică; …la Bucureşti, la Atheneul Român, în sala de spectacole a Casinoului din Sinaia.
Se încarcă comentariile...
