Orchestra Română de Tineret - frumoşii rebeli neesenţiali

Urmăream privind scaunele goale ale Ateneului Român concertul dirijat de Cristian Măcelaru cu Orchestra Română de Tineret transmis live pe Facebook de Centrul National de Artă Tinerimea Română şi îmi dădeam seama brusc că era 13 decembrie, adică 9 luni de când concertele cu public au fost oprite şi în România, cu mici paranteze, lăudabile, dar lipsite de continuitate, din păcate.

Peste tot, artiştii au fost condamnaţi la tăcere, cu mici excepţii, şi trimişi în online. Cu ştampila... „neesenţial“.

După un timp în care cei mai mulţi au fost stupefiaţi, o parte dintre ei au avut curajul să o ia de la capăt, în condiţiile legale existente la momentul respectiv în locurile în care activau.

A devenit un privilegiu să poţi să-ţi faci meseria, un privilegiu ce, de multe ori, a depins de cei care răspundeau de anumite instituţii artistice, de data aceasta cu răspunderile „sanitare“ şi legale suplimentare, condiţionări total non-artistice, printre care trebuia să te strecori ca să îţi urmezi menirea.

Am mai vorbit în acest spaţiu despre manageri curajosi precum cei ai operelor din Iaşi sau Constanţa, sau ai Filarmonicii din Sibiu - cu siguranţă au fost şi alţii, despre care ştiu mai puţine (cu toţii am călătorit mai puţin anul acesta) - dar o poveste aparte este cea a Orchestrelor Naţionale de Tineret ale României care, conduse de Profesorul si Violoncelistul Marin Cazacu, au reuşit să menţină vie flacăra cântatului împreună, cu toate regretele numeroaselor proiecte internaţionale neîmplinite în acest an 2020 şi cu speranţa că 2021 va fi mai generos cu artiştii şi că îi va lăsa să reinstaureze pe viu credinţa în forţa muzicii de a învinge, printre altele, frica. 

După felurite apariţii în aer liber, în sală sau online pe care le-a avut în vară şi în toamnă, Orchestra Română de Tineret a încheiat anul printr-o serie de concerte extraordinare, unul la Palatul Tinerimea Română şi două la Ateneul Român între 30 noiembrie şi 13 decembrie, transmise înregistrat şi respectiv live pe Facebook, cu mii de privitori online fiecare, însumând de 10-15 ori capacitatea Ateneului.

Evident că nu există nicio comparaţie între concertul pe viu şi cel online, dar dacă muzica simfonică va reînvia după această perioadă aşa cum a fost ea menită să fie, pentru a produce legături emoţionale între oameni, asta se va întâmpla şi datorită curajului unora de a nu se lăsa învinşi de aparenta inutilitate a oricărei zbateri sau, altfel spus, datorită frumoşilor rebeli instrumentişti ai Orchestrelor Române de Tineret.

Un prim concert extraordinar online a fost difuzat în onoarea Preşedinţiei germane a Consiliului Uniunii Europene şi Zilei Naţionale a României. Înregistrat la Palatul Tinerimea Română, concertul Orchestrei Române de Tineret, dirijat de maestrul Cristian Mandeal, a cuprins Trei piese pentru orchestră de coarde de Constantin Silvestri, Serenada Română şi Dans Ţărănesc pentru violoncel şi orchestră de Constantin Dimitrescu (solist Ştefan Cazacu), Balada pentru vioară şi orchestră de Ciprian Porumbescu (solist AlexandruTomescu), Jocuri româneşti de Sabin Păutza şi Simfonia a II-a în Re major, op. 36 de Ludwig van Beethoven. Programul a fost unul care a panoramat un repertoriu cunoscut publicului fidel al orchestrei, remarcabil pus în valoare chiar dacă spatiul foyerului Palatului Tinerimea Rmână nu este neapărat unul menit pentru concerte simfonice.

Un eveniment cu autentică rezonanţă internaţională a fost concertul din 5 decembrie, Gala aniversară Ruxandra Donose – 30, care a prezentat-o pe celebra mezzo-soprană română acompaniată de Orchestra Română de Tineret, dirijor David Crescenzi, care a putut fi ascultată în direct de la Ateneul Român pe pagina de Facebook ale Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română şi ale Filarmonicii „George Enescu“. Concertul a avut în program lucrări de G. Rossini, A. Vivaldi, Ch. W. Gluck, G. Rossini, G. Donizetti, P. Mascagni, F. Cilea, G. Rossini, C. Saint-Saens, G. Fauré, G. Bizet, A. Lara, publicul care a accesat transmisia din întreaga lume având ocazia să asculte în interpretarea marii noastre artiste arii binecunoscute din repertoriul liric, dintre care nu au lipsit Aria „Che faro senza Euridice“ din opera Orfeo e Euridice de Gluck, Aria „Mon coeur s’ouvre à ta voix“ din opera Samson şi Dalila de Saint-Saens sau celebrele Seguidilla şi Habanera din opera Carmen de Bizet.

Pentru acest concert, Ruxandra Donose a dovedit din nou că ştie să fie, atunci când rigorile o cer, acel tip special de artist, care înfruntă riscuri şi pune pe locul din urmă confortul personal. O strălucitoare Divă a fost pe scenă Ruxandra Donose, care prin aceste 3 concerte dedicate celor 30 de ani de carieră artistică în plină desfăşurare la cel mai înalt nivel internaţional (dintre care două în aer liber, cel de la Sibiu şi cel de la Iaşi) a aşteptat până în ultimul moment rezultate de teste, zboruri anulate sau nu, interdicţii, exceptări de 72 de ore, sau nu... şi lista poate continua, pentru a putea fi acum, la apogeul formei sale artistice alături de public. Iar în cazul ei, posesoare în continuare - la propria alegere - doar a cetăţeniei române, se poate sublinia alături publicul român.

Din punct de vedere sonor, verva interpretativă de zile mari a Ruxandrei Donose şi acustica Ateneului Român, combinate cu forma excepţională a instrumentiştilor şi mâna de mare maestru a lui David Crescenzi, au făcut ca pe 5 decembrie, preluarea profesională a sunetului şi a imaginii acelui concert, să consemneze un act cultural memorabil.

Înaintea concertului, Ruxandra Donose declara: „Faptul că această gală aniversară se va transmite online live de la Ateneul Român pe 5 decembrie 2020, din păcate chiar şi fără public, dar alături de Orchestra Română de Tineret, îl văd ca pe un semn de încredere în ceea ce va urma, în faptul că, sărbătorind 30 de ani de carieră internaţională împreună cu tineri muzicieni, alcătuim un arc peste timp, un arc de muzică, emoţie şi speranţă, întâlnindu-ne pe scenă, «pe viu» în aceste timpuri dificile. Urez La mulţi ani cu sănătate tuturor în acest decembrie cu totul atipic şi sper să revin în 2021 pe cât mai multe scene din România cu acest program aniversar.“

Pe  13 decembrie, dirijorul Cristian Măcelaru a condus Orchestra Română de Tineret, în concertul ce a putut fi ascultat în direct de la Ateneul Român pe pagina de Facebook a Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română. Solistul concertului organizat în parteneriat de Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română şi Filarmonica „George Enescu“ a fost pianistul Simon Trpceski şi a avut în program Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra in Mi bemol major, op. 73, „Imperialul“ de Ludwig van Beethoven şi Simfonia nr. 41 „Jupiter“, KV 551 de Wolfgang Amadeus Mozart. Dirijorul Cristian Măcelaru revine şi anul acesta alături de Orchestrele Naţionale de Tineret ale României, cu care colaborează de mai mulţi ani, din postura sa actuală de la pupitrul WDR Sinfonieorchester şi Orchestre National de France.

Ceea ce din nou m-a frapat la Cristian Măcelaru este o combinaţie rară de „work in progress“ şi disponibilitate extraordinară, în toate aspectele apariţiilor sale. De la interviuri acordate cu generozitate şi promptitudine, la eficienţa modului de lucru - acum în cazul spaţiilor mult mai reduse de repetiţii - şi ajungând la aplecarea şi adaptarea la toţi partenerii de scenă, fie că a fost vorba despre tinerii muzicieni români cu care are deja o relaţie specială, fie de pianistul aflat în postura de solist a „Imperialului“ beethovenian. Cristian Măcelaru oferă ascultătorului şi privitorului atât satisfacţia estetică în faţa actului dirijoral de mare maestru, cât şi entuziasmului real în faţa bogăţiei de expresie a textului muzical.

Trecând peste efortul pur administrativ, ceea ce rămâne la finalul acestui an este impresia că dacă cineva trebuia să dea la noi semnalul rostului de necontestat al păstrării vii a emoţiei artistice, aceasta nu putea fi decât entitatea formată din frumoşii rebeli neesenţiali ce compun Orchestra Română de Tineret.