Operă şi balet în aer liber în grădinile Iaşiului

De la începutul lunii iunie s-a dat voie. Maximum 500 de persoane în aer liber pot participa la evenimente culturale. Ceea ce poate nu ştiu cei care nu sunt aproape de domeniul artelor spectacolului este că după câteva luni de stat acasă pentru artişti, fără acces în sala de repetiţii, un concert sau un spectacol nu pot fi puse în scenă a doua zi.

Aşa se face că marile instituţii de spectacol au avut nevoie de ceva timp pentru a porni, atât pentru a adapta spectacolele, sau pentru a inventa formule noi, cât şi pentru a găsi spaţiile cele mai potrivite pentru a găzdui atât artiştii, cât şi publicul, spaţii care, pe cât posibil, să nu implice costuri insurmontabile, pentru că oricum cheltuielile legate de scenă şi sonorizare reprezentau aspecte noi, neprevăzute anterior.

Oricum, e important de subliniat că dacă evenimentele susţinute de filarmonici sau opere au început în această vară, la final de iunie sau început de iulie, păstrând continuitatea până spre mijloc de septembrie, vorbim în primul rând despre cele din ţară, nu despre Bucureşti, unde nu am identificat încă, până la mijlocul lunii august, evenimente open air de amploare produse în calitate de organizatori de principalele instituţii muzicale din capitală – Filarmonica „George Enescu”, Orchestrele Radio sau Opera din Bucureşti (cu excepţii de mică amploare în cazul acesteia din urmă) –, ca să nu mai vorbim de ideea unei stagiuni estivale coerente precum cea susţinută de Teatrul Naţional din Bucureşti. Este adevărat că în afara efortului artistic şi organizatoric, sunt necesare curaj, imaginaţie, viziune, este nevoie de acea deschidere către a dori să faci şi mai mult decât ţi se spune, curaj de a propune şi a convinge, evident totul în limitele respectării legii, care nu sunt chiar atât de strâmte precum pare la prima vedere.

Urmărind ce se întâmplă din 17 iulie, data deschiderii oficiale a stagiunii estivale SAMER 2020 a Operei Naţionale Române Iaşi, începând cu Gala de operă şi balet din deschidere desfăşurată în Curtea Teatrului Naţional Iaşi, continuând cu seria Opera în recital (seară de muzică italiană, franceză, rusă etc.) desfăşurate în Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Iaşi – zona vegetaţiei din Mexic sau galele mai ample inclusiv evenimentul Carmina Burana de Carl Orff din 2 august, din Amfiteatrul auditorium al aceleiaşi superbe Grădini botanice, am avut curiozitatea de a participa la unul dintre evenimente, cel din 12 august. Sub titlul Opera la Castel – Seară argentiniană – Opera ieşeană a invitat publicul într-o călătorie prin fascinanta muzică argentiniană în paşi de tango, cu accente calde de jazz, balade tradiţionale, piese instrumentale şi vocal-instrumentale. Pe scena instalată în încântătorul cadru natural al Grădinii La Castel, instrumentişti ai Operei ieşene s-au constituit într-o orchestră de tango inedită, care a acompaniat live soliştii, dar şi baletul Operei ieşene, într-un spectacol purtând semnătura coregrafei Amalia Mîndruţiu.

Până la finalul lunii august vor mai urma în stagiunea estivală SAMER 2020, pe 16 şi 26 august – Seara compozitorilor ruşi, când solişti şi instrumentişti ai Operei ieşene vor interpreta cântece celebre ruseşti şi arii din opere ale compozitorilor ruşi, acompaniaţi la pian de Alina Shemchuk şi Ivan Shamchuk, o gală de balet pe 23 august, când baletul Operei ieşene va interpreta valsuri vieneze şi momente coregrafice celebre, maestru balet Amalia Mîndruţiu şi o nouă Seară argentiniană, pe 30 august la Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Iaşi – Amfiteatru-auditorium.

Evenimentele aşteptate pentru septembrie sunt încă o surpriză pentru publicul ieşean, dar dacă totul va merge în aceeaşi direcţie, nu ne îndoim că va fi vorba despre o culminaţie a acestei stagiuni cu totul remarcabile.

Am spus că voi încerca să marchez în acest spaţiu acele iniţiative consecvente în aer liber din ţară la care am avut ocazia să particip sau despre care am aflat, strecurate prin abundenţa de informaţii care au tot mai puţin legătură cu viaţa culturală, am început în luna iulie cu Constanţa şi voi continua, atât cât voi avea ocazia să ajung să le cunosc.

Pentru artişti este esenţial faptul că au această şansă de a cânta în aer liber, chiar dacă de multe ori pare foarte dificil, impropriu, iar unele spaţii de concert poziţionate în plin trafic, sunt greu de gestionat din punctul de vedere al condiţiilor de audiţie. A păstra contactul viu cu publicul este vital pentru interpreţi, iar această stagiune în aer liber asumată la Iaşi de directorul Operei ieşene Beatrice Rancea, este una dintre demonstraţiile vii ale faptului că un astfel de curaj este răsplătit de public, care chiar dacă are obligaţia de a purta mască şi de a sta în grupuri distanţate conform normelor, a reuşit să genereze în romanticul cadru al Grădinii La Castel acel fluid continuu între scenă şi „sală” care reprezintă secretul existenţei artei şi care nu va putea fi niciodată suplinit de formula online.

Seara argentiniană de La Castel, desfăşurată în faţa unei grădini arhipline (în limitele locurilor disponibile) a fost plină de emoţie şi chiar dacă nu pomenim aici numele tuturor artiştilor care au fost pe scenă, atmosfera creată li se datorează fiecăruia în parte, iar pentru această vrajă fiecare dintre cei care s-au aflat acolo le mulţumesc.

Iar stând de vorbă cu cei aflaţi pe scenă şi pe lângă scenă, am simţit în răspunsurile tuturor speranţa că odată cu răcirea vremii artiştii şi publicul vor avea voie să se reîntâlnească în sălile de spectacol care pot asigura condiţiile de siguranţă legale, speranţă pe care mulţi artişti din Europa şi-o văd deja aproape de realizare.