Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Andrei Şerban

Dacă în teatrul bucureştean Andrei Şerban are deja o poziţie solidă, revenirea la ONB era aşteptată din 1995, de la Œdipe. Cele două premiere din acest sezon (cel puţin pentru Bucureşti) au fost controversate: Văduva veselă – un eşec, Lucia di Lammermoor – un succes umbrit de lipsa de performanţă vocală.

O provocare care a sfârşit prin a dezamăgi: Văduva veselă în regia lui Andrei Şerban

Din păcate, revenirea lui Andrei Şerban coincide cu încetarea colaborării cu regizorii britanici şi cu înlocuirea lor cu experimente nereuşite (Matteo Mazzoni pentru un Il barbiere di Siviglia foarte slab, adaptat străveziu după o montare mai veche de la Iaşi, la fel de slabă, sau Grischa Asagaroff pentru Un ballo in maschera decepţionant, lipsit de acţiune).

Vocea - nucleul în jurul căruia se învârte Opera

Cel mai important merit al managerului interimar Beatrice Rancea este că a propus voci noi publicului. Or, dincolo de orice alte artificii care au dus la afişarea mesajului „Sold out” peste multe spectacole din calendar, sunt convins că promovarea unor tinere talente pe scena bucureşteană a avut importanţa sa. L-am văzut mai des pe Florin Guzgă, Andrei Fermeşanu a debutat la Bucureşti, dar şi alte voci noi au putut fi auzite: Bianca Mărgean (o mică revelaţie), Veronica Anuşca (n-a debutat, ba chiar a reuşit să demonstreze că motivele pentru care nu prea era invitată erau întemeiate) şi încă vreo câţiva alţi tineri cu rezultate bune sau rele (Lăcrămioara Roată sau Ana Donose), invitaţi care au rămas şi încă nu au ajuns să plictisească (Lucian Petrean, Adrian Mărcan), sau nume consacrate deja, precum Anita Hartig, Teodor Ilincăi sau Andrei Duanev, ba chiar şi Sumi Jo (utilizată în dezavantajul ei).

Continurea articolului - pe blogul Despre Opera.