Omagiu tenorului Ion Buzea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Buzea

Aseară la Ateneul Român a avut loc recitalul pianistei Luiza Borac şi lansarea noului CD „Luiza Borac – Chants nostalgiques – Homage to Ion Buzea”, apărut recent la Casa de discuri Avie Records. Reproduc aici cuvântul pe care l-am rostit în deschiderea recitalului, la lansare, pe scenă.

Bună seara, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Fiţi bineveniţi sub cupola sacră a Ateneului Român la un eveniment deosebit! Este pentru prima oară când o remarcabilă interpretă româncă omagiază pe Compact-Disc pe unul dintre cei mai faimoşi artişti ai noştri, la împlinirea  vârstei de 80 de ani. Pianista Luiza Borac a ales să includă pe noul său CD publicat recent în Occident câteva memorabile secvenţe interpretate de marele tenor Ion Buzea. Deschid această scurtă evocare cu un film cu aria „La donna è mobile” din „Rigoletto”. (...)

          Pagina verdiană ne-a introdus în universul glasului fermecător al lui Ion Buzea, cu timbru învăluitor şi cald, catifelat, cu accente impecabil plasate în fraza muzicală care se derulează fluent, în desăvârşit legato, către acute incisive, lungi şi strălucitoare. Bunul gust, cultura, nu l-au părăsit niciodată în tălmăcirile sale atât de diverse ca stilistică. Uşurinţa emisiei vocale şi, în general, a cântului era debordantă. Natural în scenă, impresiona prin prezenţa atrăgătoare, care le făcea să palpite pe doamnele şi domnişoarele din sală.

          Născut la Cluj, Ion Buzea a studiat cu Lya Pop în municipiul natal, apoi cu Petre Ştefănescu-Goangă la Bucureşti şi Luigi Ricci la Roma. A debutat pe scena Operei din Cluj în Alfredo din „Traviata” de Verdi, a venit apoi la Bucureşti ca solist al Operei Române. Câştigarea Concursurilor Internaţionale de Canto „George Enescu” de la Bucureşti 1964 şi Toulouse au fost rampele de lansare către o spectaculoasă carieră internaţională, care nu l-a împiedicat însă să revină ciclic pe scenele din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, chiar după mutarea la Viena.

Ion Buzea a cântat în cele mai celebre teatre lirice ale lumii, Metropolitan Opera, Opera Mare din Paris, Opera de Stat din Viena, Festivalul de la Salzburg, Deutsche Oper Berlin, Opera Bavareză de Stat din München, Opera Regală Covent Garden din Londra, Teatrul Regal La Monnaie din Bruxelles, Opera din Zürich, dar şi în cele din Dallas, Houston, Boston, Lyon, Hamburg, Frankfurt, Amsterdam etc. etc., în Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Slovenia, Serbia, Suedia, împlinind o carieră strălucită, desfăşurată până în 1990. Peste tot, parteneri i-au fost marile vedete ale timpului, care făceau parte în mod curent din distribuţii. Iluştri dirijori i-au condus spectacolele. Imposibil, aici, să-i amintesc pe toţi cei cu care a colaborat. Ne-ar trebui zeci de minute. Totuşi, numesc soprane ca Renata Tebaldi, Leontyne Price, Virginia Zeani (în străinătate şi în România), mezzosoprane precum Shirley Verrett, Grace Bumbry, Christa Ludwig, baritoni ca Robert Merrill, Piero Cappuccilli, Tito Gobbi sau başi precum Cesare Siepi, Nicolai Ghiaurov, Boris Christoff.

Într-o serie de interviuri pe care mi le-a acordat în ultimii ani, nu şi-a uitat marii parteneri din ţară, Zenaida Pally, Elena Cernei, Arta Florescu, Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Petre Ştefănescu-Goangă, David Ohanesian.

Pilduitoare mi se pare onoarea care i s-a făcut să fie pe afiş la Metropolitan în „Rigoletto” şi „Aida” alternativ cu Franco Corelli şi Richard Tucker. La fel, în acele vremuri, existau la New York trei distribuţii de „Boema”, în care erau programaţi Corelli, Nicolai Gedda şi Ion Buzea.

Rolurile au fost imens de multe, în repertoriul pe care glasul său îl recomanda, dozând progresiv, cu inteligenţă, intrările în spectacole: în primii ani, „Răpirea din serai”, „Cei patru bădărani”, „Lakmé” (rolul Hadji), „Otello” (rolul Cassio), „Paiaţe” (Arlechinul şi, mai apoi, Canio), „Flautul fermecat” (în concert), „Tannhäuser” (personajul Walther von der Vogelweide).

Li s-au adăugat operele „Werther”, „Lucia di Lammermoor”, „Samson şi Dalila”, „Adriana Lecouvreur”, „Macbeth”, „Rigoletto”, „Traviata”, „Trubadurul”, „Bal mascat”, „Forţa destinului”, „Don Carlos”, „Aida”, ca şi „Boema”, „Madame Butterfly”, „Tosca”, „Mantaua”, „Fata din Far West”, „Turandot”, „Carmen”, „Cavalleria rusticana”, „Dama de pică”, „Rienzi”, „Lohengrin”, „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”, „Fedora”, „Povestirile lui Hoffmann”, „Mireasa vândută”, „Fra Diavolo”, „Rusalka”, „Tiefland”, „Ariadna la Naxos”, ... dar şi „Ana Lugojana”, „Casa cu trei fete”, „Vânzătorul de păsări”, „Contele de Luxemburg” etc.

Nu trebuie uitate lucrările vocal-simfonice şi liedurile, acestea din urmă, magistral ilustrate de noul CD. Fabulos repertoriu! Liric, liric-spint şi chiar dramatic, frizând absolutul, de la Mozart la romantismul verdian, de la verismul reprezentat de Puccini, Mascagni, Leoncavallo, Giordano, de la lirica franceză la Wagner etc., abordări care îl aureolează astăzi drept unul dintre cei mai mari interpreţi români din istorie, deseori comparat de pretenţioşii critici occidentali cu legende ale veacului trecut, precum Franco Corelli şi Giuseppe di Stefano.

          Maestrul Ion Buzea trăieşte acum lângă Zürich, într-o vilă din munţi, lângă pădure, într-un cadru de vis şi împărtăşeşte tinerilor artişti aspiranţi la performanţă din secretele artei cântului.

Pe ecran, în faţa dumneavoastră, s-au derulat imagini din cariera maestrului. Vor urma o înregistrare inedită dintr-o emisiune ce i-a fost dedicată de Televiziunea germană şi aria „Nessun dorma” din „Turandot” de Puccini, Festivalul Salzburg 1972 (...)

          Onorat auditoriu, pe discul „Luiza Borac - Chants nostalgiques – Omagiu lui Ion Buzea”, care se lansează astăzi în Bucureşti după evenimentul similar ce a avut loc la Hamburg şi înaintea celui de la Viena, maestrul interpretează trei lieduri de Schumann, Schubert şi Richard Strauss, alături de două melodii de Tiberiu Brediceanu şi Gheorghe Dima. Sunt înregistrări istorice „live”, din anul 1964, de la Concursul Internaţional „George Enescu”, la care Ion Buzea a obţinut, cum spuneam, un prestigios Premiu I. Luiza Borac a re-înregistrat părţile solo ale acompaniamentului original. Într-un mesaj-autograf din booklet, maestrul şi-a exprimat bucuria că distinsa pianistă a inclus înregistrările în discul său.

Sunt mici bijuterii în care, în liedul german, perfecţiunea de stil se îngemănează cu calităţile vocii de aur a lui Ion Buzea, aşa încât dulceaţa din glas cuprinde spiritul ca o boare, într-o mezzavoce de manual în Schumann, dar şi în Schubert, cu nemărginită expresivitate venită din suflet. Poet şi pictor al sunetului impresionează în Richard Strauss iar în liedul românesc respiră autenticitate. O voce de neuitat în minunate interpretări.

          Vă mulţumesc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite