Fiind meloman împătimit, de aleasă calitate, înaltul prelat a polarizat-o cu direcţionare către numele marilor artişti români din breasla artei sunetelor, retraşi din activitate sau trecuţi la Domnul, despre care nu se mai vorbeşte nimic, niciunde, nicăieri. Îi susţineam gândul, constatând cu durere câtă dreptate avea. Excepţiile au fost şi au rămas sporadice, fără caracter sistematic. Referindu-mă la artele spectacolului muzical, instituţiile responsabile dedică rareori câte o seară unui artist dispărut, omagiază sporadic un mare artist la împlinirea unor cifre rotunde a anilor de viaţă sau pur şi simplu aduc întâmplător, răzleţ, recunoştinţa preţuirii spre a menţine un nume în atenţia publicului, la aniversarea unor repere de carieră. Generaţiile de melomani se schimbă şi cei tineri nu sunt educaţi în cultul memoriei marilor antecesori, cântăreţi, balerini, instrumentişti, dirijori, regizori. Subiectul este atât de vast încât merită un colocviu special. Extinderea lui către media audio-vizuală, care foarte des păcătuieşte prin „Păcatul uitării”, este o altă branşă a dezbaterii.

Ileana Iliescu şi Beatrice Rancea

Excepţia ce confirmă regula

Astăzi, la „chapeau”-ul generic, nu se poate răspunde decât în sens contrar, printr-un exemplu forte, cel al Operei Naţionale Române Iaşi. Recent, a omagiat-o din nou pe marea balerină Ileana Iliescu, chiar la aniversarea zilei de naştere. Nu este pentru prima oară când managerul teatrului, Beatrice Rancea, îi dedică o seară octogenarei artiste, din nou prin spectacolul-reper al baletului clasic, „Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în adaptarea coregrafică a Ilenei Iliescu, interpretă şi a rolului Regina-mamă, după ce a fost Odette/Odile în faimoasa ei carieră. Rolul Regina-mamă, pe care l-a dansat şi legendara Margot Fonteyn la fine de activitate.

Ileana Iliescu şi primarul Mihai Chirica

Fotografiile din text, fiecare valorând cât 1000 de cuvinte („ABC-ul jurnalismului”), ilustrează triumful serii de 30 octombrie. Cu toţii îi vedem, pe sărbătorita Ileana Iliescu, frumoasă, radioasă, fericită, pe directoarea Beatrice Rancea adresându-i cuvintele de preţuire gândite dintotdeauna, pe primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, pregătindu-se să-i înmâneze Diploma de Excelenţă pentru dăruirea şi pasiunea actului artistic şi pentru contribuţia la promovarea valorilor scenei lirice româneşti. Atâtor onoruri şi cuvinte elogioase, artista le-a răspuns vizibil emoţionată, spun martorii oculari.


În rolul Myrtha din „Giselle”

Cine este Ileana Iliescu?

Că a fost o mare balerină, se ştie. O recomandă creaţiile din „Lacul lebedelor”, Giselle”, „Romeo şi Julieta”, „Don Quijote”, „Călăreţul de aramă”, „Fântâna din Bahcisarai”, „Coppelia”, „Carmen”, „Spartacus”, „Spărgătorul de nuci”, „Tricornul”, „Floarea de piatră”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Şeherazada”, „Ucenicul vrăjitor” şi multe altele. Sunt creaţiile în care plutea ca o zână, unduia braţele ca o sirenă, făcea incredibile salturi măiastre de anvergură şi spectaculozitate, era regina piruetelor interminabile. Cu silueta-i rasată şi ţinuta-i princiară, descria atitudini de esenţă pentru fiecare personaj interpretat, impecabilă fiind atât în rolurile de „grande danseuse étoile” cât şi în cele de compoziţie. Era poetică şi visătoare, era viforoasă şi aprigă, era romantică şi meditativă, era focoasă şi impetuoasă. A fost „prima ballerina assoluta”.

Ileana Iliescu, Regina-mamă în primul act

A apărut firesc ca, de la marea altitudine a artei sale, Ileana Iliescu să îndrume generaţii întregi de balerini. A făcut-o la Torino ca profesoară, la Bucureşti ca directoare a Companiei de Balet a Operei Naţionale, o face la Iaşi pentru spectacole ca „O seară vieneză”, „Don Quijote”, „Lacul lebedelor”. Neobosită, pildă de energie şi dragoste de a împărtăşi ştiinţa mişcărilor şi expresiilor de dans, de a le şlefui. O mare balerină devenită mare profesoară. Am constatat-o live acum trei ani şi jumătate, tot la Iaşi, la premiera acestei producţii cu „Lacul lebedelor”, văzând nivelul înalt calitativ, de pregătire al ansamblului şi soliştilor Operei Naţionale Române Iaşi, îndrumaţi de maestră.

Ileana Iliescu, Regina -mamă în actul al III-lea

În calitate de coregrafă, Ileana Iliescu priveşte cu smerenie, cu umilinţă la creaţiile înaintaşilor. Iată, spre pildă, acelaşi spectacolul ceaikovskian. A avut contribuţii la dansurile de caracter din primul act, dar a conceput în totalitate doar actele III şi IV. „Dacă însă m-aş fi atins de actul al II-lea, de coregrafia clasică a lui Marius Petipa”, îmi spunea într-un interviu, „ar fi fost o blasfemie, un sacrilegiu”.

Aceasta este marea balerină, marea profesoară, marea coregrafă Ileana Iliescu.

Spectacolul omagial de la Opera Naţională Română Iaşi s-a reprezentat în distribuţia:

Odette, Odile – Saki Kagawa, Siegfried – Vlad Mărculescu, Bufonul - Hirohito Ikeuchi, Rothbart – Dumitru Buzincu, Pas de trois – Kotomi Hoshino, Erica Pinzano,  Yudai Colannai (debut), Lebedele mici  – Viviana Olaru, Mariya Lozanova, Aoi Iwazaki, Sarasa Nagamine, Lebedele mari – Chisako Ota, Imogen Moss (debut), Anca Andronache, Mizuka Suzuki,  Dans spaniol – Erica Pinzano (debut), Răzvan Vieriu, Dans napolitan – Mariya Lozanova, Ştefan Popa (debut), Dans maghiar - Anca Andronache, Elvis Gache, Mazurka  – Roua Spătărescu, Alexandru Radu, Profesorul de dans – Sergiu Cotorobai. Participare excepţională în rolul Regina-mamă, Ileana Iliescu.

Baletul şi Orchestra Operei Naţionale Române Iaşi s-au aflat sub conducerea muzicală a dirijorului Ciprian Teodoraşcu.

La mulţi ani, Ileana Iliescu!

Saki Kagawa şi Vlad Mărculescu în actul al II-lea la Iaşi