Oare ne doare această lume?

Ne vine sau nu să credem (poate doar unora dintre noi), dar au trecut 30 de ani de la evenimentele care au pus capăt domniei comunismului în Estul Europei, de la căderea Zidului Berlinului, la revoluţia de catifea din Cehoslovacia, care l-a adus în fruntea statului pe scriitorul disident Vaclav Havel, până la sângeroasa îndepărtare de la putere a lui Ceauşescu, în România.
Filmul documentar e acel film difuzat in televiziunile statale de mana a doua in care nimeresti printr-o echivocare a telecomenzii si daca ai putina rabdare ramai agatat si, curios, poti pierde in alt canal un film comercial cu pac-pac si fete frumoase. Filmul documentar e acea parte a constiintei care incerci sa nu o accesezi la sinapsa de zi cu zi, e acea parte a spiritului civic care de prea multe ori o lasam ca responsabilitate altora. Apreciez munca acelora care cu putine resurse financiare, dar cu multe resurse artistice reusesc sa puna informatia la inaltimea artei fara a astepta o recompensa materiala, puandu-si chiar integritatea personala si fizica in pericol.
Filmul documentar este, din pacate, o arma de propaganda, iar festivalul One World dovedeste asta din plin. Nu intimplator este initiat de Alexandru Solomon, autor al unui celebru "happening" grotesc cu arome de fake news si condimentat cu scene de auto-mutilare la Patriarhie.