O pictură care ar trebui să stea în biroul preşedintelui la Cotroceni
0
Aseară am văazut în casa unui prieten o pictură despre care as fi băgat mâna în foc că era făcuta de Dubout, dacă nu aş fi observat acolo câteva lucruri care îmi păreau ciudat de familiare. După ce m-a lăsat să nu înţeleg mare lucru din ce vedeam acolo, prietenul meu mi-a explicat. Toate personajele sunt reale, casele şi copacii la fel, apa şi ce mai e pe acolo.
Clădirea din prim-plan e fostul CAP din sat. Gardul şi poarta din pictură erau gardul şi poarta CAP-ului. Personajele sunt oamenii din sat, care în zilele de după Revoluţie au furat tot ce se putea fura din CAP. În frunte cu poliţistul satului şi cu nevasta aferentă, în centru, alături de popă, de vice şi de aproape toţi sătenii, indiferent de pensie. Televizor, oi, câţiva porci, uşi, acoperiş, ceainic, gard, nişte vaci slăbănoage, căpiţă cu fân, meşe, butoaie goale, roţi de tractor, coşuri cu ştiuleţi, măgări, cazane, ţigle, căldări, curci, toate au fost pictate de tulcean până în cel mai mic detaliu. Şi pe câine l-au luat.
Poza pe care am pus-o trebuie mărită la maximum înainte de a o privi. Chiar şi aşa, nu se văd nici o zecime din detaliile relvante, care au fost făcute de omul acela la un asemenea nivel de detaliu cum eu nu am mai văzut vreodată la o pictură în ulei. Nici măcar la cele făcute în peniţă. Ce se vede în spatele fustei verzi, lângă omul cu televizorul, e acum un flăcău de vreo douăzeci şi ceva de ani. Pictorul ştie şi cum îl cheamă. Cei doi bătrâni din colţul din stânga sunt părinţii pictorului. Erau.
Se încarcă comentariile...
