O nouă sculptură, un nou scandal. Pro şi contra Monumentului Marii Uniri al lui Ioan Bolborea VIDEO

O nouă sculptură, un nou scandal. Pro şi contra Monumentului
Marii Uniri al lui Ioan Bolborea VIDEO

Macheta unuia dintre proiectele de Monument al Marii Uniri imaginate de sculptorul Ioan Bolborea     FOTOGRAFII: www.bolborea.ro

CONTROVERSĂ Proiectul Monumentului Marii Uniri, realizat de sculptorul Ioan Bolborea pentru a fi amplasat în Piaţa Alba Iulia, a stârnit deja respingere vehementă, deşi aprobarea sa este blocată între Ministerul Culturii şi Primărie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Bucureştiul este un oraş sărac în monumente de for public, dar atunci când totuşi se realizează ele sunt ori foarte proaste şi socotite „hidoase“, ori contestate vehement dacă nu din motive estetice, atunci pentru sumele mari pe care le-ar fi înghiţit de la buget. De exemplu, sculptorul Mihai Buculei, autorul recentei amplasări a sculpturii monumentale „Aripi“ pe locul fostei statui a lui Lenin, s-a trezit criticat pentru că proiectul a „înghiţit“ 9 milioane de lei (sumă infimă, de fapt), deşi absolut nimeni nu l-a contestat din motive artistice, iar conceptul monumentului fructifică cu brio dificilul amplasament din faţa Casei Scânteii.

Sfera, omuleţii şi metafora Unirii universale

Sculptorul Ioan Bolborea (60 de ani) a câştigat un prim concurs pentru realizarea Monumentului Marii Uniri din 1918 (preconizat pentru centenarul de peste doi ani) încă din 2007. Juriul a fost compus din mai mulţi specialişti, printre care sculptorul Florin Codre (autor al, desigur, contestatului monument ecvestru al lui Carol I din Piaţa Palatului) şi criticul de artă Pavel Şuşară, preşedinte al comisiei, iar aceştia au ales ideea propusă de Ioan Bolborea. În esenţă, este vorba despre o sferă acoperită cu omuleţi tangenţi cu mâinile întinse, metaforă străvezie a „unirii“. Iniţial, însă, sfera era înconjurată doar de un singur rând de omuleţi, pe când în varianta de acum sfera este îmbrăcată complet de omuleţi.

Cum timpul trecea şi nu se întâmpla nimic, „maestrul“ Bolborea – contestat masiv, pentru că lucrează prea mult, mai ales de când a instalat pe pajiştea din faţa Teatrului Naţional „Căruţa cu paiaţe“ (foto jos), pe care-o intitulează „Caragialiana“ şi o prezintă drept un omagiu adus spiritului marelui dramaturg – s-a apucat să dezvolte proiectul iniţial şi să creeze tot felul de variante. În 2013, a vernisat la Palatul Parlamentului o expoziţie cu toate aceste machete, reluată apoi în 2015, la Palatul Cotroceni. A stabilit şi dimensiunile finale ale „cupolei“: 25 de metri înălţime şi 35 de metri diametru. Printre susţinătorii săi în toată această perioadă s-au aflat acelaşi Pavel Şuşară, chiar şi regretatul critic de artă Dan Hăulică, precum şi binecunoscutul Răzvan Theodorescu, care, la vernisajul din 2015, a ţinut, în stilul caracteristic, un discurs ditirambic.

Bambilici între Minister şi Primărie

În felul acesta, Bolborea mai mult a stârnit vâlvă asupra lui şi a început să fie contestat vehement pe diverse bloguri pentru un monument care deocamdată se află doar la stadiul de machetă. Bineînţeles, un site reacţionar precum cotidianul.ro (dar şi altele) l-a luat în braţe pe sculptor şi i-a dedicat câteva materiale elogioase. Am încercat să culegem mai multe impresii despre valenţele artistice ale acestui proiect. În orice caz, în lumea artistică este dezavuată apetenţa lui Bolborea (care deţine şi o turnătorie proprie) – dar şi a altor artişti, precum Mircea Spătaru – de a refolosi materialul rămas de la alte lucrări. De exemplu, „omuleţii“ aceştia ar fi constituiţi din rebuturile reciclate de la Monumentul „Horea, Cloşca şi Crişan“, ridicat de Bolborea la Alba Iulia.

În primul rând, stadiul actual al proiectului este „un studiu de prefezabilitate“ la Primăria Municipiului Bucureşti (costă şi acesta, însă, 20 de mii de lei, conform bugetului oficial), după cum ne-a comunicat dl Marius Vârlan, director al Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului. Primul pas pe care proiectul trebuie să-l îndeplinească este avizul din partea Ministerului Culturii, pe care Monumentul nu îl are, prin urmare ne-am adresat reprezentanţilor acestuia.

„ În data de 10 martie 2016, Comisia Naţională pentru Monumentele de For Public s-a întrunit în cvorum, fiind prezenţi 6 membri. În urma acestei şedinţe, Comisia a decis propunerea eliberării avizului din partea Ministerului Culturii cu recomandarea actualizării certificatului de urbanism şi a avizului Comisiei Tehnice de Urbanism a Primăriei Municipiului Bucureşti“,

ne-a comunicat Dragoş Petrache, consilier al MC care are în grijă elementele de for public. Ministrul de la acea vreme, Vlad Alexandrescu, nu a semnat însă avizul, tocmai pentru că era necesar acest aviz de urbanism de la Primărie. „ Dat fiind impactul important de natură urbanistică al acestui proiect, Ministrul Culturii a decis reanalizarea acestuia în următoarea şedinţă, considerând necesară reîntregirea comisiei“, mai spun reprezentanţii MC. Prin urmare, un tipic cerc vicios între Ministerul Culturii şi Primărie.

Şuşară: „Valuri de isterie şi de contestaţii“

„Tematica istorică se datorează comenzilor, dar am şi o înclinaţie aparte pentru istorie“, spunea Bolborea într-un interviu luat de un encomiast. În esenţă, principalul susţinător al sculptorului, criticul Pavel Şuşară, spune că cineva trebuie să lucreze toate aceste monumente de for public (necesare, nimeni nu spune altceva), şi le lucrează cel care poate. Desigur, din acest motiv, oricine va fi contestat vehement.

„Nu a existat niciun moment în care mobilierul artistic al Bucurestiului, si nu numai, să nu creeze valuri de isterie şi de contestaţii, împărţite frăţeşte între veleitarii aprigi şi populiştii circumstanţiali“,

susţine criticul. Totodată, el consideră că „forma sferică a lucrării se înscrie perfect în situl pieţei, ea însăşi cu o structură circulară, ceea ce creează posibilitatea ca percepţia capului de perspectivă pe care il oferă lucrarea să fie identic, într-o desfaşurare dinamică şi fără hiatusuri, indiferent de sensul de deplasare“.

De o părere cu totul diferită este criticul de artă Simona Vilău, reprezentantă a generaţiei tinere, totodată artist plastic şi curator:

„Opinia mea de artist poate fi uşor considerată subiectivă şi părtinitoare, însă consider că proiectul în discuţie este unul nefericit, şi nu este singurul din oraş în această situaţie - aici ma refer la recentele discuţii despre monumentul de la Piaţa Presei Libere şi multe altele.

Nu cred că este vreunul extraordinar, de fapt, realizat de un artist contemporan în ultimii 26 ani. Piaţa Alba Iulia este o zona problematică din punct de vedere urbanistic şi arhitectural, de tristă amintire, iar intervenţiile în arhitectura comunistă sunt cvasi-imposibile. Monumentul Unirii se integrează perfect, la prima vedere, ceea ce e un lucru rău. Singurul fel în care poţi scurtcircuita un loc de tristă amintire este prin frondă şi contradicţie, aşa cum a fost Proiectul 1990 al curatoarei Ioana Ciocan, de exemplu“.

„Forma sferică a lucrării se înscrie perfect în situl pieţei, ea însăşi cu o structură circulară.“
Pavel Şuşară
critic de artă

CV
Are propria turnătorie


Ioan Bolborea (foto sus) s-a născut pe 24 martie 1956, la Hunedoara. Şi-a petrecut copilăria în zona Braşovului şi a Făgăraşului. A intrat în 1971 la Liceul de Artă din Braşov, unde l-a avut ca profesor pe Florin Codre. După absolvire, în 1978 a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1981. După 1990, a pus bazele unei turnătorii pentru sculpturi în bronz. Este cunoscut în primul rând pentru grupul statuar „Căruţa cu paiaţe“ din Bucureşti, inaugurat la 19 decembrie 2010.

Bolborea, pasionat de film

„Mi-a plăcut întotdeauna să citesc cărţi şi să ascult muzică. Îmi plac foarte mult filmele artistice, de genul lui Tarkovski şi Fellini, şi filme ca „Doctor Jivago” sau „Urzeala tronurilor”. La acesta din urmă am văzut toate episoadele. Îmi plac şi filmele tinerilor noştri regizori, de exemplu ale lui Cristi Puiu şi Cristian Mungiu“, spunea recent Bolborea într-un interviu.

Redăm mai jos integral punctul de vedere al criticului de artă Pavel Şuşară (foto dreapta):

„Monumentul Unirii pe care îl propune Ion Bolborea, aflat în ultima etapă a avizării, a început deja să stârnească  pasiuni irepresibile în spaţiul public, ceea ce, la urma urmei, nici nu mai surprinde pe nimeni.  Nu a existat niciun moment în care mobilierul artistic al Bucurestiului, si nu numai, să nu creeze valuri de isterie şi de contestaţii, împărţite frăţeşte între veleitarii aprigi şi populiştii circumstanţiali. Rând pe rând, au fost tocate lucrările de for public semnate de Paul Neagu, Mircea Spătaru, Mihai Buculei, Florin Codre etc. şi, cu o mânie specială, de Ion Bolborea. Contestatarii nu au fost niciodată sculptorii, ale căror frustrări sunt previzibile şi de înţeles dacă ne gândim la  concursuri pierdute, ci fie artisti care nu au nicio legatură cu sculptura, pictori, graficieni, restauratori etc., fie voci disparate şi anonime, fără vreo calificare profesională şi fără nicio limită impusă de o minimă pudoare. În această perspectivă previzibilă, proiectul lui Bolborea pentru Marea Unire trebuie privit şi judecat exact in contextul lui şi nicidecum în funcţie de umorile delirante ale celor care cred că arta este un subiect care se rezolvă prin plebiscit. Aşadar:

1. Lucrarea lui Bolborea este un reper aniversar – 100 de ani de la Marea Unire, eveniment fundamental în istoria naţionlă, iar expresia ei şi mesajul încorporat trebuie să  fie perceptibile în acest sens. Exact asta face compoziţia sferică, în care nu există discontinuităţi de suprafeţe şi fracturi de volum.

Preluarea structurii unui cactus, forma perfectă a a coagulării, în jurul aceluiaşi nucleu, a unei mari diversităti de elemente vizează tocmai acest mesaj al unităţii, al diversităţii armonizate. Inlanţuirea unor siluiete umane în ample registre serialiste, care alternează cu volume geometrice serialiste, introduc elemente de neofigurativism, de tipologii figurative, care păstrează compoziţia în spaţiul unui narativism temperat, dar departe de orice retorică propagandisto-patriotardă, riscul cel mai mare al unui asemenea gen de lucrare.

2. Compoziţia depaşeşte cu mult ideea de sculptură clasică, de statuar minor, ridicându-se la anvergura şi la ponderea peisagistică a unui obiectiv arhitectural, cu un spaţiu interior şi cu amenajări subterane care pot avea funcţii practice efective: galerii, spaţii comerciale, parcări subterane etc.

3. Forma sferică a lucrării se înscrie perfect în situl pieţei, ea însăşi cu o structură circulară, ceea ce creează posibilitatea ca percepţia capului de perspectivă pe care il oferă lucrarea să fie identic, într-o desfaşurare dinamică şi fără hiatusuri, indiferent de sensul de deplasare.

4. Deşi comemorează un eveniment istoric, un centenar, sculptorul a creat o formă contemporană, o structură spaţială complexă, fără să facă vreo concesie retoricii istoricizante, dar şi fară să sacrifice, într-o abstracţie pură, într-un simplu joc de volume şi de suprafeţe, un mesaj istoric şi identitar de la sine înţeles.

Diferenţa majoră dintre Ion Bolborea şi cei care stau pe margine şi dau sfaturi fără să le solicite nimeni acest efort, este că primul face, construieste, lasă urme, iar lucrările majore din Bucureşti, Monumentul infanteriei şi Caragiale, stau marturile, în vreme ce comentatorii patetici îşi construiesc opera doar din contestaţii şi din strigăte de luptă.

P.S. Apropos de costuri, fiindcă şi aici se nasc spontan specialişti care echivalează în kilograme de ulei şi de zahăr bugetul unei asemenea lucrări, ar fi bine ca cei interesaţi să consulte nu numai piaţa internaţională, ci şi bugetele pentru lucrari similare din perioada comunismului sau, mai departe, costurile istorice.

Le dau eu un reper istoric, aşa, să-i scot şi amatorism fără sa facă vreun efort personal: în anul 1843, Obşteasca Adunare, vrând să-i facă o statuie, pentru serviciile aduse Valahiei, generalului Pavel Kisselef, a votat un buget de 15.000 de galbeni. Aducerea sumei la zi este o simplă oparaţiune aritmetică. Intr-o societate normală nu doar sănătatea şi educaţia sunt costisitoare, ci şi conştiinţa de sine şi solidarizarea în jurul aceloraşi valori costă substanţial.

Pavel Şuşară“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările