Am urmărit şi eu emisiunea de la „Adevărul Live” în care era invitat un fost consilier al ministrului Alexandrescu, Dl. Rareş Zaharia, îndepărtat tocmai pentru faptul că, se pare, era de partea uneia dintre cele două tabere. Domnia sa a făcut ceva dezvăluiri, deşi era foarte circumspect în tot ce spunea, ca să nu fie catalogat probabil şi el drept xenofob, retrograd şi naţionalist.

Ziaristul Florin Ghioca, gazda emisiunii, mi s-a părut destul de subiectiv şi uşor nerăbdător cu invitatul său, pe care nu îl lăsa de multe ori să-şi termine fraza, sau vorbea împreună cu el. Am înţeles, totuşi, că cele două tabere sunt formate din artiştii români (balerini), pe de-o parte, şi artistul balerin Johan Kobborg, danez de origine, pe de altă parte, care este şi el unul dintre managerii angajaţi de la Opera Română şi care conduce baletul, împreună cu balerina Alina Cojocaru.

„Artiştii vor un manager corect, nu unul care să le dea străinilor salarii mai mari decât românilor. Nu este vorba de xenofobie, ci de obiectivitate”, a spus dl. Rareş Zaharia.

M-a surprins faptul că ziaristul părea să ştie mai bine decât invitatul său care este situaţia la Opera Română şi cine sunt vinovaţii.

După articolul excelent al lui Andrei Pleşu, dar şi al Iuliei Popovici, apărute, cred, în „Dilema Veche”, Revista 22 a publicat de asemenea vreo două-trei articole, pe aceeaşi temă, semn că demisia lui Vlad Alexandrescu a stârnit şi încă stârneşte nemulţumiri şi controverse. Este foarte interesant că artiştii români de la Operă sunt trataţi într-unul dintre articole ca „o mână de scandalagii trecuţi în state drept artişti” sau „oameni cu suflete de slugi, şovini mizerabili”, etc., etc. Să fie oare adevărat? Nu sunt prea grele aceste acuze?

Invitat la televiziunea publică în primele zile ale conflictului de la Operă, Domnul Vlad Alexandrescu nu a folosit invective şi nici nu a înfierat atitudinea balerinilor şi instrumentiştilor români ieşiţi în stradă drept „şovini sau mizerabili”, tocmai fiindcă nu cunoştea îndeajuns mecanismul care a declanşat acest conflict, tocmai fiindcă este un om delicat .

Ne bucurăm să fim în Uniunea Europeană, să fim respectaţi şi să respectăm, la rândul nostru, legile UE, dar nu ne place să fim trataţi ca nişte Paria.

A fost o vreme imediat după Revoluţie când o parte din artiştii care au părăsit ţara înainte de '89 şi nu numai s-au reîntors, ci au încercat să se reintegreze într-un mod deloc ortodox în societatea noastră nouă... A fost un flux de personalităţi, printre care şi străini, care au sperat să găsească în România o piaţă de desfacere... Cred că şi despre asta este vorba în conflictul de la Operă şi toată lumea ocoleşte subiectul, ca nu cumva să fim acuzaţi de naţionalism şi xenofobie, tuturor le este teamă să nu supărăm Uniunea Europeană din care facem parte. Este ridicol!

În Uniunea Europeană, un fost mare balerin rămâne un mare artist şi nu este tratat cu ironie şi lipsă de respect doar fiindcă a împlinit 70 de ani şi îşi permite să aibă nişte păreri.

Am terminat Şcoala de Coregrafie înainte să intru la Facultatea de Teatru şi ştiu că Opera avea nişte spectacole de balet de mare clasă, iar şcoala de coregrafie nişte maeştri de balet renumiţi: Gelu Matei, Irinel Liciu, Clara Volini şi nu mai puţin celebrul Romanov, cu care am studiat baletul clasic, dar şi nişte eleve la ora aceea, care au devenit balerine celebre: Magdalena Popa, Cristina Hamel, Ileana Iliescu etc. SĂ NU MINIMALIZĂM ACEST TRECUT.

Sigur că artiştii români ieşiţi în stradă au exagerat, dar poate că şi artiştii străini, în frunte cu Domnul Johan Kobborg, au exagerat. Poate că reproşul pe care i l-au făcut de a nu „VORBI ROMÂNEŞTE” este o figură de stil... Desigur, nu este singurul conflict, mai sunt şi alte neînţelegeri la nivel de manageri etc., etc. Cum ar fi putut ministrul Culturii, un om delicat prin excelenţă, să rezolve în trei săptămâni un conflict care subminează şi durează de cel puţin trei ani?

Aştept să văd CINE şi în CÂT timp va rezolva acest conflict într-un mod REAL, OBIECTIV şi DECENT!

P.S.: Pentru spectacolele suspendate de la Opera Română, la care biletele erau vândute, nu există nicio justificare!