„O furnică duce-n spate...“ VIDEO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La trei ani după primul film cu Omul-Furnică, „Omul-Furnică şi Viespea“, cu aceiaşi interpreţi principali, Paul Rudd, Evangeline Lilly şi Michael Douglas, este un reuşit film „de vară“, cu umor şi efecte speciale, care duce însă nivelul de fantasmagorie (pseudo-ştiinţifică) la un nivel inimaginabil nu mai departe de-acum câţiva ani.

Ca şi la primul film, de-acum trei ani, „The Ant-Man“ (regizor: acelaşi Peyton Reed, şi aceiaşi interpreţi principali), au fost destui care-au strâmbat din nas şi-au zis: cum, un nou film cu penibilul Om-Furnică, atât de „mărunt“ şi care are cei mai puţini fani dintre supereroii Marvel? Asta în condiţiile în care „răzbunătoarea“ Black Widow (interpretată de Scarlett Johansson), membră fondatoare a Avengers, este cerută de multă vreme de fani pentru a avea un film propriu (practic, e singurul dintre Răzbunătorii importanţi care nu are până acum un film „solo“, motiv de acuzaţii de misoginism la adresa lui Stan Lee, de 95 de ani acum, şi a echipei sale).

„Mărimea contează“

La fel ca acum trei ani, însă, „cârcotaşii“ au fost obligaţi să-şi înghită cuvintele: „Ant-Man and the Wasp“ este o combinaţie explozivă de umor, efecte speciale şi aventură „supereroică“, un film care se profilează deja drept unul dintre marile succese ale verii cinematografice 2018. Şi, ceea ce este cel mai important pentru un studio (fie el Marvel sau oricare altul), deşi a fost considerat cel mai „ieftin“ (cu buget mic) dintre actualele filme cu supereroi, succesul său financiar, de box-office, este mult peste aşteptări, făcându-i deja pe CEO-uri şi alţi magnaţi hollywoodieni să-şi frece mâinile şi să-şi măsoare sporurile din cont.

În filmul ăsta, mărimea chiar contează

Imagine indisponibilă

Cheia succesului este, din nou, combinaţia de umor – de care este responsabil, în primul rând, interpretul Omului-Furnică, Paul Rudd, la bază actor de comedie (ca şi regizorul seriei, Peyton Reed, remarcat până acum mai mult ca autor de comedii) – şi acţiune plus efecte speciale, iar aici o avem pe o „luptătoare“ ca Hope Van Dyne (Evangeline Lilly), alias Viespea / The Wasp, fiica redutabilului savant Dr. Hank Pym (Michael Douglas) şi partenera statornică a lui Scott Lang / Ant-Man. Numai că de data aceasta totul este la un nivel superior, la o scară mai mare, faţă de filmul de data trecută, pentru că, nu-i aşa?, „mărimea contează“, şi nimeni nu ştie mai bine asta decât Omul-Furnică şi Viespea.

În „regatul cuantic“

Premisa acestui nou film pleacă din precedentul „Captain America: Civil War“ (2016) – pentru că Omul-Furnică populează acelaşi Univers Marvel cu Răzbunătorii: Lang l-a ajutat de capul pe The Cap (cum îi spune el afectuos) şi a încălcat nuş’ce tratat tehnologic dintre SUA şi Germania, prin urmare este condamnat la arest la domiciliu timp de doi ani, orice încălcare reprezentând riscul de a primi 20 de ani cu executare. Încearcă să fie un cetăţean corect şi un părinte model pentru fiica sa, puştoaica Cassie, dar ce te faci că, chiar în ultimele zile, este contactat din nou pentru o misiune aventuroasă de doctorul Pym şi fiica sa, Hope (marea sa iubire, de fapt).

Omul-Furnică şi Viespea (Paul Rudd şi Evangeline Lilly), în civilie, uluiţi nu se ştie de ce

Imagine indisponibilă

De data aceasta, este vorba de-a o readuce din aşa-numitul „regat cuantic“, subatomic (unde Scott a fost odată), pe soţia, respectiv mama celor doi, cercetătoarea Janet Van Dyne (Michelle Pfeiffer, într-o frumoasă revenire), fosta Wasp, şi numai Ant-Man poate face asta. Este începutul unei serii fără egal de elucubraţii cu alură ştiinţifică – „voi, fraţilor, puneţi «cuantic» înaintea a orice?!“, explodează, la un moment dat, Scott –, căreia i se raliază şi Dr. Bill Foster / Goliath (Laurence Fishburne), fostul partener al lui Hank, şi protejata acestuia, Ava / Ghost (Hannah John-Kamen), care are nevoie de energia subcuantică a lui Janet, pentru a-şi vindeca dureroasa „defazare cuantică“ (ce-i permite, totuşi, şi super-puterea penetrabilităţii).

Omul-Furnică şi Viespea (Paul Rudd şi Evangeline Lilly), cu ochii pe Fantomă (Ghost)

Imagine indisponibilă

Toate aceste enormităţi provin, desigur, din cultura benzilor desenate Marvel (căreia-i sunt specifice), al căror principal creator, Stan Lee (român la origine, născut pe 28 decembrie 1922 la New York), îşi face şi în acest film, conform obiceiului, o scurtă apariţie cameo. O scurtă secvenţă de după principalele credite ni-l arată pe Paul Rudd rămânând captiv în „regatul cuantic“, pentru că întreaga familie Pym este dezintegrată în urma binecunoscutei acţiuni a lui Thanos din „Avengers: Infinity War“, aşadar în următorul film din această serie trebuie să ne aşteptăm să se descurce toate iţele.

Info

Omul-Furnică şi Viespea / Ant-Man and the Wasp (SUA, 2018)
Regia: Peyton Reed
Cu: Paul Rudd, Evangeline Lilly, Michael Douglas, Laurence Fishburne, Michelle Pfeiffer

3 stele

Imagine indisponibilă

Citeşte şi: „O nouă „minune“ Marvel“ – cronica la filmul „Omul-Furnică / Ant-Man“ (2015)

PORTRET DE ACTOR

Michael Douglas – un demn urmaş al tatălui său



Recenta premieră cu „Omul-Furnică şi Viespea“ / „Ant-Man and the Wasp“ ne permite să-l revedem pe marile noastre ecrane pe celebrul actor american Michael Douglas – născut pe 25 septembrie 1944, în localitatea New Brunswick din statul New Jersey, aşadar în vârstă acum de 73 de ani –, interpretul remarcabilului savant Dr. Hank Pym, ca şi în filmul iniţial de acum trei ani. Este o ocazie deosebită, pentru că Douglas, deşi categoric un mare actor, important pentru cineamul american post-New Hollywood, din anii ’70 încoace, este în ultima vreme o rara avis în cinematografe, aceste apariţii fiind cele mai importante ale sale din 2010 încoace, când şi-a reluat rolul Gordon Gekko în sequel-ul lui Oliver Stone „Wall Street: Money Never Sleeps“.

Este „fiul“ lui Spartacus

Cariera şi persoana lui Michael Douglas nu pot fi despărţite de cele ale ilustrului său tată, el fiind fiul unuia dintre cele mai mari staruri ale Epocii de Aur a Hollywood-ului, actorul Kirk Douglas (un evreu cu părinţi imigraţi din Bielorusia ţaristă, pe numele adevărat Issur Danielovitch Demsky) – mai mult, numele său la naştere a fost Michael Kirk Douglas. După cum bine se ştie, tatăl său va împlini anul acesta, pe 9 decembrie, 102 ani (fiind cel mai longeviv, alături de Olivia de Havilland care a făcut deja 102, dintre starurile importante ale Hollywood-ului clasic), aşa că viitorul sună bine pentru familia Douglas. Copil de actori (şi mama sa, Diana Douglas, era actriţă), Michael se va îndrepta firesc spre actorie.

Importantă este însă şi cariera sa de producător, care debutează în 1975 cu celebrul acum „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ (primul Oscar, pentru producţia celui mai bun film), în regia lui Milos Forman, un mare succes, şi continuă cu filme importante, precum „Sindromul chinezesc“ (1979, şi interpret, alături de Jane Fonda) sau „Face/Off“ (1997) al lui John Woo. Actorul Michael Douglas se afirmă în anii ’70 cu serialul poliţist „Străzile din San Francisco“ (avându-l ca partener pe mai versatul Karl Malden), continuând cu filme importante precum „Coma“ (1978) sau „The China Syndrome“ (1979).

Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă
Imagine indisponibilă

Foto dreapta sus: Michael Douglas, alături de tatăl său, actorul legendar Kirk Douglas (101 ani)

„Victimă“ a femeilor

După două mari succese de casă, filmele de aventuri exotice „Romancing the Stone“ (1984) şi „The Jewel of the Nile“ (1985), alături de un sex-simbol la acea vreme, Kathleen Turner, pare a se fi specializat în thrillere neo-noir, unde interpretează victime ale unor femei frumoase şi... fatale: „Fatal Attraction“ (1987, regia Adrian Lyne, cu Glenn Close), marele succes „Basic Instinct“ (1992, regia Paul Verhoeven, cu Sharon Stone), „Disclosure“ / „Hărţuire sexuală“ (1994, regia Barry Levinson, cu Demi Moore). Are totuşi şi în această perioadă câteva roluri mari: verosul broker Gordon Gekko în fabulosul „Wall Street“ (1987, regia Oliver Stone) – al doilea Oscar, pentru actorie – şi exasperatul „D-Fens“ din binecunoscutul „Falling Down“ / „Cădere liberă“ (1993, regia Joel Schumacher).

Reuşeşte până la urmă să se reinventeze cu rolul profesorului din „Wonder Boys“ (2000, regia Curtis Hanson) – nominalizare la Globul de Aur – sau cu cel din „One Night at McCool’s“ (2001), un mare succes al acelei perioade fiind şi „Traffic“ (2000), în regia lui Steven Soderbergh, unde-l interpretează pe judecătorul Robert Wakefield. Pe plan personal, căsătoria în 2000 cu mai tânăra galeză Catherine Zeta-Jones (născută în 1969), cu care are deja doi copii, îi transformă într-unul dintre cele mai cunoscute cupluri de la Hollywood.

Top 5 filme importante

1. Basic Instinct (SUA, 1992, regia Paul Verhoeven)
2. Wall Street (SUA, 1987, regia Oliver Stone)
3. Falling Down / Cădere liberă (SUA, 1993, regia Joel Schumacher)
4. Wonder Boys (SUA, 2000, regia Curtis Hanson)
5. Atracţie fatală (SUA, 1987, regia Adrian Lyne)

Imagine indisponibilă

Citeşte şi: „Capitalismul cu faţă inumană“ – despre filmul „Wall Street“ (1987), regia Oliver Stone, cu Michael Douglas

Michael Douglas şi Sharon Stone, în scenele „fierbinţi“ din „Basic Instinct“ (1992, regia Paul Verhoeven)

Imagine indisponibilă
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite