O comemorare simbolică...

... prilejuită de momentul istoric al căderii zidului Berlinului în urmă cu trei decenii! Evenimentul a fost organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor - UCMR, şi a fost susţinut la Ateneul Român, de Orchestra Filarmonicii din Altenburg-Gera; formaţia a fost condusă de dirijorul Laurent Wagner muzician al unui profesionalism absolut.

Doar în baza acestei condiţionări, cele două lucrări ale programului, lucrări net diferite din punct de vedere stilistic, prima Simfonie în do minor de Brahms şi Concertul pentru violoncel şi orchestră de Dan Dediu. au putut fi realizate la un nivel pe care nu evit a-l aprecia ca fiind exemplar.

Este de menţionat, lucrarea concertantă reprezintă o experienţă predominant ludică pe care Dan Dediu nu ezită a o defini drept un veritabil spectacol în patru momente distincte; ...pe parcursul cărora evoluţia muzicală se dovedeşte a fi una episodică, plasând violoncelul drept personaj central de parcurs captivant, de-a dreptul exhibiţionist.

Lucrarea se doreşte a fi o punte între două lumi, între Est şi Vest, înglobînd valori ritmico-melodice, dar şi timbral-orchestrale de mare contrast, elemente plasate vis-a-vis de anume – le-aş numi - personaje puternic ritmate ale folclorului tradiţional românesc. Gustul meu artistic sau preferinţele publicului contează mai puţin; important este spectacolul asumat de autor dar şi de solist, violoncelistul Mircea Marian, cel care asigură o evoluţie virtuoză de mare antren sonor, de uimitoare pregnanţă ritmică.

Greu de apreciat dacă însuşi compozitorul se ia în serios pe sine însuşi sau dacă tentaţia privind exhibiţionismul cu orice preţ i-o ia – cum se spune – înainte.

Pe de altă parte... ; nu pot să nu menţionez, cele două părţi mediane ale simfoniei brahmsiene în do minor, Andante şi Allegretto grazioso, au dispus de însemnele unui lirism atent susţinut, excelent condus, dată fiind structura formei; în vreme ce părţile extreme, Allegro-ul iniţial precedat de acel celebru Un poco sostenuto, de asemenea finalul Allegro non troppo ma con brio, au dispus de măsura unui echilibru bine întreţinut al mişcărilor. Am audiat pentru prima dată acest ansamblu; dar datele unui organism coerent sunt evidente; am în vedere siguranţa atracului la suflătorii de lemn dar şi claritatea sonorităţii alămurilor, de asemenea conistenţa expresivă a sunetului corzilor.

Trebuie menţionat, prima audiţie absolută a concertului datorat compozitorului Dan Dediu, a avut loc anterior, la sediul orchestrei, la Altenburg-Gera; lucrarea a constituit o comandă prilejuită de comemorarea evenimentului menţionat. Iar cele două concerte, cel susţinut în Germania, reluat mai apoi la Bucureşti, au fost susţinute în baza unei bune colaborări stabilite între Ambasada ţării noastre la Berlin şi Ambasada statului german la Bucureşti.

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.