Noul preşedinte al României este…

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Candidaţii la preşedinţia României - 2019
Candidaţii la preşedinţia României - 2019

Duminică are loc primul tur al alegerilor prezidenţiale. Care sunt relaţiile candidaţilor cu muzica clasică, opera şi cultura în general? Desigur, nu acesta este criteriul principal după care se votează.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Însă, dacă tot nu a fost un subiect de discuţie până acum (iar în ceea ce priveşte părerile despre politicile economice şi sociale n-am nimic interesant de spus pe lângă atâţia şi atâţia analişti), mi se pare interesant de rememorat nişte momente, a căror contabilizare ar putea reflecta cumva ierarhiile rezultate din sondaje şi, de ce nu, ar putea fi comparate cu rezultatele votului din 10 Noiembrie 2019. Să-i analizăm pe candidaţi într-o ordine a popularităţii în ceea ce priveşte această campanie electorală.

Klaus Iohannis

În mod cert, preşedintele în funcţie al României datorează enorm culturii. Dacă Sibiul n-ar fi fost capitală culturală europeană în anul 2007, imaginea publică a lui Klaus Iohannis ar fi fost cea a unui primar ca oricare alt primar, în ciuda oricăror performanţe administrative: un bun gospodar, cum se spune. Un fel de Emil Boc, dar înalt. Cu toate acestea, în timpul mandatului său, care este acum pe cale să se încheie, n-am avut impresia că ar fi conştient de profitul politic al culturii: nici o iniţiativă, nici o analiză, nici un program, deşi ocazii au fost: Centenarul, Preşedinţia UE, sezonul cultural româno-francez şi trei ediţii de Festival Enescu, patronate de preşedinţie, la care n-a fost prezent, preferând mai degrabă Festivalul de la Salzburg. Cu toate acestea, rarele momente când muzica l-a interesat au fost cel puţin interesante. Prezenţa la repetiţia generală a concertului spectacol cu Parsifal din 2016 de la Ateneul Român, deschisă publicului şcolar şi universitar, a creat o cotă de interes binemeritată unuia dintre cele mai frumoase evenimente muzicale ale ultimilor ani. Tot pe timpul mandatului său, Opera Naţională Bucureşti a trecut printr-un scandal fără precedent, reflectat de media internaţională şi care a produs daune reputaţiei culturale a României. Guvernul de atunci a gestionat foarte prost criza, iar Klaus Iohannis i-a cerut demisia ministrului culturii, Vlad Alexandrescu, astăzi o voce importantă în USR, vinovat de declanşarea ei şi de incapacitatea de a o controla. Dacă fiecare preşedinte al României de după 1989 şi-a propus să rămână în istorie prin ceva (sau a reuşit asta nu în modul cel mai convenabil), Ion Iliescu prin mineriade, dar şi prin apropierea ulterioară de Uniunea Europeană, Emil Constantinescu prin cele mai nepopulare dar şi necesare măsuri de liberalizare economică, Traian Băsescu prin redefinirea rolului instituţiilor statului, în special al Justiţiei, mi-ar fi plăcut ca dl Klaus Iohannis să-şi lege numele de un proiect cultural. Poate la al doilea mandat, când presiunea electorală va dispărea definitiv. Spre deosebire de toţi predecesorii săi, Iohannis e singurul preşedinte care a condus România în regim de coabitare cu un guvern de altă culoare politică aproape tot timpul.

Dan Barna

Din păcate, dl Dan Barna nu pare a fi câtuşi de puţin interesat de cultură. Nici o apariţie la vreun concert, nici un cuvânt de spus în legătură cu acest domeniu. Mai rău, dacă USR are ca mit fondator o asociaţie civică a cărei misiune era salvarea patrimoniului arhitectural al Bucureştiului, după despărţirea de  Nicuşor Dan, această temă, culturală şi ea, a devenit un non subiect pentru cel mai ambiguu partid din România zilelor noastre. Sigur, putem vorbi de o anumită cultură de business, corporatistă, de unde izvorăsc valorile acestui partid, însă n-ar trebui să uităm că, dincolo de idiosincraziile locale, adevărata identitate europeană, pe care ne-o asumăm accentuat, are ca reflexie culturală tocmai muzica simfonică şi opera, pentru că sunt specifice civilizaţiei occidentale. În plus, Dan Barna este şi candidatul… PLUS, al cărui lider, Dacian Cioloş, rămâne în istorie prin două eşecuri culturale notorii: subscripţia publică ratată pentru achiziţia statuetei lui Brâncuşi, Cuminţenia pământului, şi deja amintitul scandal de la Operă, catastrofal gestionat, ba chiar în contradicţie evidentă cu aspiraţiile şi valorile europene declarate de acel guvern.

Viorica Dăncilă

Relaţia dintre PSD şi cultură este foarte strânsă, e chiar o direcţie importantă a politicii acestui partid, de la care nici măcar Viorica Dăncilă, campioană a greşelilor de exprimare, nu se poate sustrage. Numai că PSD a utilizat mereu cultura în folos propagandistic sau electoral. Cultura pentru mase, deseori îmbrăcând forme nu socialiste, ci de-a dreptul naţional comuniste, à la Cântarea României de pe vremea lui Ceauşescu (vezi aniversarea de la Mărăşeşti a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial).

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite