Ne-a părăsit Remus Georgescu
0
Ne-a părăsit unul dintre cei mai temeinic clădiţi, mai dinamici, muzicieni ai deceniilor de sfârşit ale secolului trecut. O ştim cu toţii, Remus Georgescu a fost un muzician complet, în egală măsură o personalitate complexă.
A fost un creator legat de ceea ce am putea numi valorificarea în realitatea artistică a secolului trecut, a tradiţiei neoclasice privind simfonismul drept principiu de creaţie. A fost una dintre personalităţile de mare prestigiu ale Timişoarei, ale Banatului, ale vieţii noastre muzicale. Anul viitor ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.
A fost un dirijor de vocaţie privind relaţia cu muzicienii ansamblului, cu muzica însăşi. "A fost unul dintre ultimii seniori ai baghetei", îmi mărturisea unul dintre muzicienii de mare experienţă ai Filarmonicii bucureştene, orchestră cu care Remus Georgescu a colaborat în numeroase prilejuri.
A studiat la Bucureşti, la Conservatorul de muzica Ciprian Porumbescu, secţiile Compoziţie şi Dirijat de Orchestra. A fost discipolul unor mari maeştri, George Georgescu - cursul de orchestră, Theodor Rogalski - orchestraţie, Constrantin Silvestri - dirijat, Martian Negrea - armonie. La sfârşitul anilor 60 a urmat studii de perfecţionare în Statele Unite, prilej cu care l-a cunoscut pe marele dirijor şi compozitor român Ionel Perlea.
La fel ca şi alţi muzicieni ai timpului, şi-a început activitatea în calitate de cercetător al Institutului de Folclor din Bucuresti. Şi-a început activitatea de dirijor în compania colectivelor simfonice din Sibiu, Oradea, Tg. Mureş. A devenit dirijor al colectivului simfonic timişorean şi, ulterior, director artistic al instituţiei.
A susţinut turnee de concert în marea majoritate a ţărilor europene, în Statele Unite, în Rusia, în ţări ale Americii Latine. A concertat în compania unor mari solişti ai timpului cum sunt Daniil Şafran, Emil Gilels, Victor Tretiakov, Annie Fischer, Jean Pierre Rampal, Ivry Gitlis, Lola Bobescu, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Dan Grigore, Silvia Marcovici...
I-au fost dedicate lucrări simfonice date fiind abilităţile dirijorale de mare probitate profesională, încrederea de care s-a bucurat din partea colegilor compozitori. O altă latură a personalităţii maestrului o reprezintă activitatea componistică a domniei sale. A compus lucrări vocal-simfonice ample cum sunt oratoriul "Cântarea străbunilor", oratoriile "Ecouri", "De profundis", lucrări concertante cum sunt Concertul pentru orchestră, "Exorcisme" pentru flaut si orchestră...
În calitate de compozitor nu a urmrit up-datarea - cum se spune astăzi - a limbajului său muzical cu evoluţia generală a acestuia în secolul trecut. Dar a urmarit de fiecare dată exprimarea clară, fermă, a gândului artistic, de fiecare dată de o manieră atent elaborată.
În adevăr, Remus Georgescu a fost o personalitate de autentică consistenţă a vieţii noastre muzicale. A fost onorat cu numeroase distincţii profesionale ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Academiei Romane. În mod cu totul firesc, a primit titlul cu totul onorant de Cetăţean de Onoare al oraşului Timişoara.
Personal am asistat la Ateneul Român, în compania Filarmonicii bucureştene, la numeroase concerte susţinute sub bagheta maestrului Remus Georgescu. Atitudinea seniorială era dominantă în relaţia cu ansamblul orchestral, cu publicul, cu muzica.
Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală
Se încarcă comentariile...
