Muzicieni performeri din Liban. Inedite evoluţii pe scena Atheneului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dirijorul Lubnan Baalbaki
Dirijorul Lubnan Baalbaki

Trebuie să o recunosc, am intrat cu sporită curiozitate şi nu numai, la concertul susţinut în bună parte cu participarea unor muzicieni libanezi invitaţi.

Programul însuşi era promiţător. Surpriza a fost importantă. O ştim, relaţia cu zona culturii franceze este evidentă în Liban. Este una istorică.

Este de remarcat, pe parcursul primului simfonic al acestei luni, în compania orchestrei Filarmonicii bucureştene au putut fi urmăriţi trei muzicieni libanezi performeri, proveniţi din generaţii diferite. Mă refer la dirijorul Lubnan Baalbaki, cunoscut publicului nostru, artist al unei maturităţi temeinic consolidate; şi-a completat studiile universitare înalte în universităţile de muzică din Bucureşti şi din Cluj. Dezvoltă actualmente o remarcabilă carieră internaţională. Demersul său în relaţia cu muzica, cu muzicienii ansamblului, aparţine unui artist ce dispune atât de claritatea viziunii privind evoluţia evenimentului muzical cât şi de consistenţa expresivă privind susţinerea acestuia.

O demonstrează susţinerea celor trei lucrări ale programului, creaţii net diferite din punct de vedere stilistic. Am în vedere, spre exemplu, expresia interiorizată, calmă, înseninat romantică pe care o instituie celebrul Recviem de Gabriel Fauré; inclusiv contrastul expresiv dramatic dintre ultimele două părţi – Libera me şi  In Paradisum, s-au încadrat acestei viziuni.

Cu totul remarcabilă a apărut evoluţia Corului Academic al instituţiei, ansamblu condus de maestrul de cor Iosif Ion Prunner. Trebuie remarcată evoluţia celor două voci, soprana libaneză Marie-Josée Matar şi bas-baritonul Ştefan Lamatic, voci tinere ce probează resurse promiţătoare. 

Programul a debutat cu suita orchestrală  Esquisses datorată compozitorului libanez Georges Baz, lucrare ce conţine trimiteri pitoreşti folcloric-naţionale; se încadrează unei viziuni prioritar impresioniste franceze de început de secol XX.

 ABDEL RAHMAN el BACHA

Apropiat acestei zone stilistice este şi  Concertul în sol major de Maurice Ravel, momentul central al programului, lucrare a unei virtuozităţi orchestrale dar şi solistice eclatante, atent puse în valoare dată fiind evoluţia pianistului Abdel Rahman el Bacha (foto sus); este stabilit de mai multe decenii în Franţa, este muzicianul unei impresionante experienţe artistice internaţionale. Cu ani în urmă a fost laureat al prestigiosului concurs belgian, Regina Elisabeta. Este de menţionat, întregul eveniment a beneficiat de sprijinul Ambasadei Libanului la Bucureşti. 

P.s. Voi evoca amintiri îndepărtate dar referitoare la recentul concert al Filarmonicii bucureştene. In epoca postbelică, Concertul în sol de Maurice Ravel a fost cântat la noi spre sfîrşitul anilor ”60, la Ateneul Român, sub conducerea maestrului George Georgescu, cel care a invitat-o în acest scop pe celebra – în epocă -  pianistă franco-braziliană Magda Tagliaferro; amândoi parcurgeau atunci perioadele de sfârşit ale unor strălucite cariere artistice. A fost unul dintre marile evenimente ale sezonului muzical bucureştean! Pe atunci, la noi, deschiderea timidă, de moment, spre cultura, spre arta vest-europeană era deja prezentă.

Voi evoca un alt moment. Mai apropiat. La începutul anilor ”90,  Recviem-ul de Gabriel Fauré, a fost reluat în perioada – o voi numi - actuală, la Sala Radio, sub conducerea maestrului Horia Andreescu; solista serii, o voce angelică aflată în momentul de debut al unei mari cariere, a fost soprana Angela Gheorghiu.

***

Materialul a apărut anterior în publicaţia România Literară.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite