Muzică la Budapesta, de Sărbători (III) – Operetă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Teatrul de Operetă este unul dintre emblemele muzicale ale Budapestei. Sala de 900 de locuri a fost construită în 1894 de celebrii arhitecţi Fellner şi Helmer, proiectanţi a cca 40 de teatre şi săli de concerte europene, printre care Operele din Iaşi, Cluj-Napoca, Odesa, Praga, Zürich, Graz, Komische Oper Berlin etc., Konzerthaus Viena, Tonhalle Zürich ş.a.  Din 1923, sala a fost atribuită exclusiv Operetei budapestane.

Există o forţă incontestabilă a instituţiei care, iată, poate să alinieze patru distribuţii diferite în rolurile importante ale unei operete-simbol ca „Silvia” de Kálmán. În seara de Reveillon au fost programate două spectacole, începând cu ora 15. Se joacă intens şi cu săli pline-ochi.

          Meritul expansiunii actuale a Operetei din ţara vecină este al directorului artistic şi renumitului regizor KERO® - Kerényi Miklós Gábor. În ultimii ani, ansamblul a vizitat în trei rânduri Bucureştiul, invitat fiind la Festivalul „Viaţa e frumoasă”, organizat de Teatrul de Operetă şi Musical „Ion Dacian”. În 2008, publicul român a putut să aplaude chiar actuala producţie budapestană cu „Silvia”, pentru ca în anul următor, însuşi KERO® să monteze capodopera lui Kálmán, cu cântăreţi români, pe scena din Bucureşti.

          În sala de la Budapesta, orchestra sună moderat ca intensitate şi lasă prioritatea scenei, în care – neaşteptat – soliştii cântă şi rostesc proza folosind microfoane. Supratitrarea este numai în limba germană. Dirijorul Krisztián Balessa a condus cu competenţă, în principal, a acompaniat, a simţit ritmurile şi tempourile năvalnice, iar instrumentiştii, coriştii şi balerinii l-au urmat cu profesionalism, în siguranţă. Toţi au muzica în sânge, spiritul şi verva lui Kálmán îi stăpâneşte. Nu mai vorbesc de solişti.

          Soprana Enikö Lévai a fost interpreta titulară, cu glas vibrant, cânt plin de nerv, ceea ce denotă că accentele atât de specifice s-au situat la locurile lor. Duetele cu iubitul Edvin au fost poetice şi învăluitoare expresiv, tenorul Gergely Boncsér afişând un glas cu culoare baritonală, proaspăt, cu adresări solide ca intenţii.

          Cuplul Bóni – Stázi i-a avut ca protagonişti pe Dávid Szabó (vocal, bogat în inflexiuni) şi Mara Kékkovács (vaporoasă şi zvăpăiată), ambii, dansatori de forţă, în coregrafia lui György Gesler.

Mult iubită de public s-a dovedit a fi Bori Kállai (Anhilte), şi ea cu un antren formidabil, în pofida unor oarecari inegalităţi între registrele vocii.

Şi celelelte personaje au beneficiat de contururi clare, bine precizate caracterial. Mă gândesc la Miska şi Alfonz (András Faragó), la Feri (Imre Sipos), la Leopold Mária (László Csere), dar nu numai.

„Silvia” de Kálmán la Teatrul de Operetă din Budapesta este un spectacol care va rezista mult pe afiş, în montarea clasică a lui KERO®, revizuită în compania lui István Kállai. Atmosfera din sală a fost cuceritoare, reluările temelor principale, cerute insistent de aplauzele sacadate ale publicului, savuroase.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite