Muzica aduce pace. „Corul Madrigal-Marin Constantin“, ambasador al Libertăţii la Geneva

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Corului Naţional de Cameră „Madrigal - Marin Constantin" i-a fost conferit titlul de Ambasador al Libertăţii, Speranţei şi Păcii, primind premiul „Jean Nussbaum and Eleanor Roosevelt”. Distincţia a fost acordată la Palatul Naţiunilor Unite - Geneva, în cadrul Summitului Global de Religie, Pace şi Securitate, care a a avut loc între 23-25 noiembrie.

Pe 24 noiembrie, Corul dirijat de Anna Ungureanu, a concertat în prezenţa a peste 140 de miniştri şi ambasadori ai ONU, în marea sală a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (World Intellectual Property Organization). Concertul a fost organizat de Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Ambasadorul României la ONU, Excelenţa Sa Adrian Vieriţă, şi de Asociaţia Internaţională pentru Apărarea Libertăţii Religioase (International Association for the Defense of Regious Liberty), prin responsabilul său, Liviu Olteanu. Evenimentul s-a desfăşurat în onoarea liderilor mondiali de pace, a oamenilor politici, diplomaţilor şi figurilor emblematice din mediul academic, precum şi a ONG-urilor care sunt invitate să participe la summit. 

Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi al Institutului Diplomatic Român, managerul Corului Madrigal, Emil Pantelimon, a lucrat în cadrul cabinetelor a doi miniştri ai culturii din România pe probleme de comunicare şi artele spectacolului, coordonând activitatea Biroului de presă din cadrul instituţiei. Timp de aproape patru ani a fost asistent manager în cadrul Festivalului Internaţional “George Enescu” şi a colaborat la organizarea a două ediţii ale Festivalului Enescu.

image

Emil Pantelimon, managerul Corului Naţional de Cameră “Madrigal – Marin Constantin”

INTERVIU CU EMIL PANTELIMON

Ce a însemnat acest concert al Corului Madrigal susţinut la Geneva?

Este o mare onoare să primim această distincţie şi să fim consideraţi oficial Ambasadori ai Libertăţii, Speranţei şi Păcii. Premiul este un simbol important pentru activitatea noastră şi pentru tradiţia Corului Naţional de Cameră "Madrigal - Marin Constantin", care a pus întotdeauna muzica în slujba valorilor multiculturale şi a păcii, desfiinţând graniţele de orice fel. În realitatea prezentului, în care conflictele dezbină chiar şi mari puteri ale lumii, un astfel de premiu este o dovadă că oamenii de pretutindeni îşi doresc să trăiască într-o lume în care muzica aduce pace.

Care sunt proiectele cele mai importante ale Corului Madrigal?

Madrigalul a intrat într-o altfel de linie, şi de promovare, dar şi artistică. Am început să avem propriile proiecte, atât muzicale, cât şi scenografice. Pregătim cu foarte mare interes şi minuţiozitate centenarul României, pentru 2018, când sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire, în care Madrigalul va face o istorie a compoziţiilor corale din ultima sută de ani – celebre, mai puţin celebre, dar esenţiale pentru parcursul nostru istoric.

image
Madrigalul pregăteşte iarna asta cel mai interesant concert de Crăciun. Va fi un alt concept, o nebunie de sunet şi imagine şi vor fi foarte multe surprize pentru publicul spectator, în premieră la Ateneul Român. Toate aceste idei, toată această forţă, toată această energie vine cu o echipă foarte puternică în spate, vine cu dorinţa ca mişcarea corală din România să crească exponenţial.

Este un rezultat al Madrigalului faptul că, prin această locomotivă, “Cantus Mundi” merge mai departe şi numai luna aceasta avem înfiinţate 100 de coruri în Bucureşti. Lucrul acesta ne motivează! La Alba Iulia am avut workshop săptămâna trecută la care au participat membrii Corului Madrigal şi pentru care s-au înscris 60 de potenţiali dirijori. Dar şi mai interesant este faptul că la Alba Iulia au venit profesori din Teleorman, din Oradea, din Baia Mare, pe cheltuiala lor. Aceste rezultate ale unei munci asidue şi ale unei energii din spate foarte puternice ne motivează şi ne trimit mai departe cu gândurile şi cu programele noastre. Noi, de fapt, vrem să ajungem la acest rezultat, ca în România să funcţioneze, în paralel, cel puţin 4100 de coruri de copii.

Mergeţi cu Cantus Mundi şi în  străinătate?

Prin străduinţa maestrului Ion Marin, există o cerere de a duce proiectul şi mai departe, în comunităţile româneşti din diaspora, unde e nevoie de un cârlig cultural între români pentru ca aceştia să fie mai uniţi, să fie mai aproape de casă sau cel puţin mai aproape de sufletul românesc. Mai mult decât atât, vrem să îl dezvoltăm şi pe zona de orchestră. Am început deja munca la un proiect foarte interesant care se numeşte Simfonia Mundi şi care duce această iniţiativă mai departe, dar pe zona de muzică instrumentală, pe orchestre. Este o provocare, dar imediat ce ne vor permite timpul şi resursele, vom ataca şi acest pilon.

Acest proiect este unic în România, dar în străinătate mai sunt proiecte similare?

În România este unic, într-adevăr. Dar nu inventăm noi roata. Un astfel de proiect generos şi cu foarte mari rezultate a pornit în Venezuela în anii ’70, condus de José Antonio Abreu, intitulat El Sistema. El a reuşit să aducă Venezuela la un record absolut: astăzi sunt 400 de orchestre de tineret în Venezuela. Prin viziunea şi dârzenia sa, omul a reuşit să realizeze această performanţă extraordinară. De altfel, personalităţi de la marile orchestre, primul bas de la Staatsoper Berlin este din Venezulea, din programul El Sistema, directorul de la Los Angeles Philharmonic, Gustavo Dudamel, provine din El Sistema, el a fost primul dirijor al lui Abreu. El a reuşit să reducă rata criminalităţii stradale cu foarte multe procente pentru că acei copii, care de obicei cerşeau sau dădeau în cap sau se drogau, şi-au dat seama că, prin învăţarea unui instrument, pot să câştige bani cinstiţi. Abreu a reuşit, cu acest program, să să ia un credit pentru a construi clădiri de orchestre, iar pe cei din bănci i-a convins cu ideea că în termen de 10 ani rata de recuperare a creditelor va creşte, în contextul în care populaţia va fi mai educată. Şi aşa s-a şi întâmplat. Iar acei oameni i-au pus în mână 12 milioane de dolari, iar el a construit în Venezuela clădiri pentru orchestre.

Ori noi avem această locomotivă în România, care este Madrigalul. E mai simplu căci nu necesită investiţia într-o paletă largă de instrumente muzicale – nu-i totuna să cumperi o vioară sau să cumperi o partitură. Nu-i totuna să înveţi oamenii să îţi facă partea de vioară, violă, violoncel, contrabas, suflători de alămuri, suflători de lemn, timpan, percuţie şi aşa mai departe şi să înveţi oamenii să cânte pe patru voci. Ori, prin această platformă foarte bine dezvoltată care se numeşte cantusmundi.com exact asta vrem să facem: să aducem oamenii împreună prin muzică, prin cânt coral, de fapt să îi aducem la unison, să cânte pe aceeaşi voce. Şi din punct de vedere artstic, dar şi din punct de vedere social.

Pe platforma online cantusmundi.com/ro găseşti, de fapt, un amplu instrument prin care tu, ca dirijor, poţi să-ţi controlezi un cor, pentru că e un sistem integrat de comunicare cu toţi coriştii, dar în acelaşi timp găseşti partituri scrise şi audio. Este pentru acei învăţători şi profesori care nu au neapărat o pregătire în solfegiu, care pot să pună copiilor coloana sonoră a unui cântecel pe fiecare voce în parte, înregistrat cu vocile Madrigalului şi pe care ei trebuie numai să-l repete şi astfel munca lor să aibă, în final, un rezultat. Pentru că, în fond, asta contează cel mai mult: ca în urma mai multor repetiţii să existe un rezultat care să-i satisfacă. Trebuie să existe o satisfacţie în rândul copiilor pentru a merge mai departe pentru că ei, dacă văd că muncesc o dată, de două ori, de cinci ori şi nu iese nimic, a şasea oară de ce să mai vină? Ori dacă iese şi ceva bun, darămite dacă văd că vor cânta şi alături de Corul Madrigal, satisfacţia e maximă şi garanţia că acel copil s-a format cultural prin cor şi prin Cantus Mundi este cu atât mai mare.

image

La ce-a de-a treia ediţie a Galei Cantus Mundi, care va avea loc pe 12 decembrie la Opera Comică pentru Copii din Bucureşti, veţi lansa şi un manual al dirijorului de cor. Ce cuprinde acesta?

Cu ceea ce venim inovator în momentul de faţă este că lansăm acest manual al dirijorului începător prin care, de la zero, un profesor de muzică, un preot sau un educator poate să-şi facă propriul cor. De la dirijat la alegerea repertoriului, la formarea unui concert, la modalitatea de promovare, la cum trebuie să utilizeze platforma Cantus Mundi până la cum să se comporte cu părinţii, cu comunitatea şi cu copiii, toate aceste detalii sunt introduse în paginile acestui manual, care este presărat şi cu foarte multe joculeţe. De exemplu cum foloseşti un creion atunci când vrei să îl înveţi pe un copil să zică o vocală, cum poţi să foloseşti o bezea, cum poţi să-i pui o bulină pe frunte şi, în funcţie de bulină, să descopere el ce înseamnă sunete înalte şi sunete joase – în manual sunt foarte multe tipsuri care îl ajută, care devin instrumente în mâna dirijorului pentru a-i face pe copii să se îndrăgostească şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult de ceea ce înseamnă cântatul în cor.

Ce aduceţi special la a treia ediţie a Galei Cantus Mundi din 12 decembrie?

A treia ediţie a Galei Cantus Mundi este, în primul rând, un festival al corurilor şcolare din Bucureşti. Din ţară, dar în special din Bucureşti, pentru că avem sprijinul Primăriei Bucureşti şi al Teatrului Excelsior, care înţeleg că mişcarea corală din Bucureşti trebuie dezvoltată şi prin care reuşim să facem ca acest lucru să aibă un ecou din ce în ce mai mare în Capitală.

Noutatea este că acest concert Cantus Mundi de gală va fi prezentat într-o scenografie specifică, realizată special pntru aceşti copii. Vor fi prezenţi copii din toate păturile sociale, din Bucureşti şi din ţară şi vor prezenta în faţa publicului un concert excepţional alături de Corul Naţional de Cameră Madrigal “Marin Constantin”.

Ce vârste au copiii din coruri?

Cei mai mici au 3-4 ani şi avem persoane până la 100 de ani.  Mai ales corurile din mediul rural vin cu toţi oamenii de bază ai satului. Toţi membrii comunităţii vin şi cântă împreună pentru că, în fond, astfel se creează şi o legătură şi o bună înţelegere între generaţii, o mai bună coordonare a comunităţii.

Coordonezi mai multe proiecte de comunicare, şi la Opera Comică pentru Copii şi la Festivalul Enescu. Care dintre ele îţi place cel mai mult, care îţi aduce cea mai mare satisfacţie?

La Festivalul Enescu a fost o muncă extraordinară alături de mentorul meu, Mihai Constantinescu, împreună cu care am colaborat la organizarea a două ediţii ale Festivalului. A fost o experienţă incredibilă, a fost un câştig enorm pentru mine şi în acelaşi timp am simţit că sunt util în zona aceasta şi că mă pot ridica la nivelul aşteptărilor unui festival de talie internaţională.

Opera Comică pentru Copii este o altfel de provocare pentru că de aici am preluat un proiect aproape inexistent din punct de evedere al comunicării artistice pe piaţa din Bucureşti. Şi împreună cu o echipă extraordinară de oameni reuşim, din punct de vedere artistic, dar şi al comunicării, să devenim o instituţie culturală de top a Bucureştiului în momentul de faţă. Asta se vede din numărul de bilete vândute, din numărul de vizulizări, cu atât mai mult cu cât provocarea vine din faptul că sunem pe o piaţă cu câţiva concurenţi neloiali, precum sunt cinematografele. Acestea, pe lângă faptul că prezintă filme 3 D într-o manieră comercială pentru copii, au alături şi lanţuri de fast food, magazine, o industrie întreagă care creşte şi este foarte profitabilă. În timp ce noi facem concertele pentru copii cu săli arhipline, cu o strategie foarte bine pusă la punct de directoarea generală a Operei Comice pentru Copii, soprana Felicia Filip. La noi ajung, practic, cel puţin 70.000 de copii în fiecare an.

Simţi că e ceva greu în tot ceea ce faci? Care sunt provocările?

Provocarea este imensă. Pentru că înainte să îl aduci pe copil la spectacol, trebuie să îl convingi pe părinte. Şi de fapt aici este un cerc „vicios”: pentru că, înainte să îl convingi pe părinte, trebuie copilul să îl convingă pe părinte că are nevoie de aşa ceva. Te învârţi, practic, într-un cerc: trebuie să îl convingi pe părinte, să îl convingi pe copil. Dar realizând, inventând, inovând instrumente de comunicare, precum sunt tururile în spatele cortinei, precum sunt foairele noastre, care, la fiecare spectacol sunt diferite, personalizate şi cu dichisuri, personalizând abonamentele, facând nişte carduri speciale de prieten al Operei Comice pentru Copii pe care fiecare copil trebuie să strângă punctuleţele prieteniei şi apoi să câştige un puzzle, de exemplu – găsind mereu noi instrumente de comunicare, fănd o aplicaţie de mobil care ne ajută mult în comunicare - aşa reuşim să ne adaptăm pe piaţă. În toată nebunia jocului cu Pokemoni, avem şi aici un centru de training al Pokemonilor, la Opera comică pentru Copii – asta nu am făcut-o noi, dar am găsit-o şi am exploatat-o din punct de vedere al comunicării. Încercăm să facem multe nebunii astfel încât producţiiile, care sunt de o calitate foarte bună, să şi fie văzute de public.

Eşti implicat în atâtea proiecte muzicale... Ce înseamnă muzica pentru tine?

Muzica e totul, e de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, de la felul în care cântă fetiţa mea până la felul în care cântă artiştii de la Opera Comică pentru Copii sau vocile superbe ale Madrigalului. Fără muzică nu putem face nimic. Vă imaginaţi o lume în care să nu avem în urechi un sunet? Nu există. Viaţa este inutilă fără muzică. Problema care se pune este cum facem ca această muzică să ne facă viaţa frumoasă? Şi cum drămuim fiecare moment muzical din viaţa noastră, fie că ne apropiem de Crăciun sau de Paşte, fie că vrem doar să ascultăm nişte sunete sau să ne relaxăm, fie că vrem să ascultăm muzică rock la maxim. Problema de fapt aici este cum reuşim să ne echilibrăm aceste momente astfel încât parcursul nostru să fie unul echilibrat. Cred că de asta depinde, de fapt, de cât de mult suntem conştienţi de ideea că, uneori chiar dacă nu ne place, trebuie să îi punem copilului nostru muzică clasică...

Îi pui fetiţei tale muzică clasică?

image

Fetiţa mea ascultă muzică de la trei săptămâni, din burtica mamei, dimineaţa Mozart, la prânz Vivaldi şi seara Brahms. Este un adevărat fan al muzicii clasice. O săptămână a fost plecată la bunici şi nu a ascultat muzică, iar ei nu înţelegeau de ce e foarte agitată.

Vrei să o educi în acest spirit al muzicii?

Ea va alege. Eu încerc să-i ofer posibilităţile care cred că sunt de bună cuviinţă. De altfel, eu cred că muzica clasică, lucrează în subconştientul omului cu nişte instrumente pe care noi nu le putem avea nici dacă ne chinuim o mie de ani. Felul în care se structurează gândirea depinde foarte mult de felul în care toţi aceşti hertzi care trec pe la noi - unii distructivi, unii creativi, unii constructivi - dacă sunt bine dozaţi şi la momentul potrivit…

Ai absolvit Ştiinţe Politice şi Diplomaţie. De aici până la muzică e un drum lung... Cum ai ajuns să te ocupi de muzică?

Am avut o mare pasiune pentru istorie, lucru care m-a îndreptat către Facultatea de Ştiinţe Politice şi mai apoi către Diplomaţie. Am lucrat în echipele câtorva miniştri ai Culturii şi acest lucru e un argument în plus pentru care diplomaţia îşi are loc în CV-ul meu. Dar de evenimente culturale şi de implicarea socială mă ocup începând din clasa a IV-a, când, împreună cu un coleg de bancă făceam o revistă pe care iniţial o vindeam colegilor din clasă. În clasa a zecea am ajuns să scoatem un tiraj de 8.000 de bucăţi, cu policromie, în cinci licee, independenţi de profesori. Am reuşit să facem în Covasna o mişcare interesantă a jurnalismului elevilor – îi criticam pe profesori, îi criticam pe senatori şi pe deputaţi, făceam topuri de fumători în care se aflau copii de profesori şi de directori, devenisem chiar incomozi la un moment dat.

În paralel cu acest lucru, acum 11 ani am reuşit să facem un festival de colinde în Sf. Gheorghe, festival care a avut drept capete de afiş personalităţi precum soprana Felicia Filip, Gheorghe Zamfir, Radu Beligan... Era un program foarte diversificat, cu multe nebuneli tinereşti, dar şi cu perle ale culturii române, care ajungeau destul de greu într-un judeţ precum Covasna.

De aici până la Corul Madrigal care a fost parcursul?

A fost o experieneţă foarte interesantă. Iniţial am fost coordonatorul de comunicare al Corului Madrigal, înainte cu un an de a deveni manager. La un moment dat am avut o întâlnire spectaculoasă cu maestrul Ion Marin, celebrul dirijor internaţional, care a văzut care este felul în care noi acţionăm şi energia cu care înţelegem o idee şi ne-o asimilăm ca un obiectiv şi cum facem apoi ca lucrurile să se întâmple. La această întâlnire, maestrul mi-a propus să conduc proiectul Cantus Mundi, iar pentru mine a fost o mare onoare să preiau iniţiativa lui şi să încep să o duc la îndeplinire. Apoi a mai fost doar un pas, ştii cum e, omul potrivit la locul potrivit: în momentul în care s-a terminat mandatul fostului manager, ministrul Culturii de atunci, văzând rezultatele pe care programul le avea şi în rândul copiilor, şi în rândul societăţii, dar şi ca imagine publică, a spus că avem nevoie de un astfel de spririt la conducerea Madrigalului. Şi din acel moment, adică de un an şi jumătate, conduc Corul Naţional Madrigal.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite