Momente de muzică pe scenele bucureştene de concert

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dirijorul Leo Hussain Foto Pia Clodi
Dirijorul Leo Hussain Foto Pia Clodi

Trebuie să recunosc, ultimele concerte ale colectivelor simfonice bucureştene au adus cu ele o undă de întremare, sper deloc vremelnică, în ce priveşte numărul, efectivul colectivelor orchestrale aflate pe scenă; în consecinţă mă refer atât la calitatea actului artistic cât şi la structura programelor.

A fost îngăduită inclusiv participarea cu sens de anume normalitate a publicului meloman. Nu pot să nu-mi aduc aminte de unul dintre simfonicele bucureştene, concert susţinut în toamna trecută, când reducerea numărului corzilor orchestrei – doar partidele acestora puteau fi eventual restrânse şi în nici un caz suflătorii – a generat o mutilare a unui grandios opus vocal-simfonic cum este simfonia beethoveniană în re minor; doar prezenţa în final a corului a reechilibrat situaţia.

În ce priveşte structura programelor... ; programele de concert ale anului precedent! S-a dovedit a fi fost firească promovarea lucrărilor simfonice clasice, literatura concertantă a epocii, lucrări care solicitau un efectiv instrumental restrâns, anume simfonii şi lucrări concertante datorate lui Haydn, lui Mozart sau primele două simfonii beethoveniene. Minutajele programelor de concert au fost – ne aducem aminte! - şi acestea restrânse.

Marea pierdere a lunilor din urmă, cu consecinţe greu de apreciat în acest moment, un veritabil sacrificiu, l-a reprezentat excluderea cu desăvârşire din programele de concert a creaţiei româneşti; atât a celei simfonice cât şi a celei concertante.

Nici  Intermezzi pentru corzi op.12 sau Simfonia de cameră de George Enescu, nici Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu, sau Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti, spre exemplu – lista poate continua ! – nici una dintre aceste lucrări nu au figurat în programele lunilor din urmă.

Nu, nu a existat vreo interdicţie. Mai grav, a existat o autocenzură nedeclarată care a funcţionat la nivelul forurilor decizionale ale managementului instituţiilor de concert. Vezi Doamne, în perioade de restrişte ar trebui să oferim programe comode atât la nivelul publicului cât şi al muzicienilor ansamblului

Din fericire perioada de relaxare – cu deplin temei sau dinpotrivă - a început. O parte dintre lucrările simfonice sau concertante clasico-romantice au revenit pe afiş şi în sala de concert.         Dar creaţia românească lipseşte în continuare! Inerţia forurilor decizionale se lasă a fi greu depăşită. Este chiar condamnabilă.

În alt sens, trebuie observat, Orchestra Naţională Radio îşi menţine statutul dobândit în urmă cu ani buni, acela de colectiv simfonic de foarte bun nivel artistic european; mă refer în primul rând la coerenţa sonorităţilor ansamblului, la echilibrul acestora, la promptitudinea, la claritatea atacurilor partidelor de suflători. Un concert de excepţie – poate defini norma unei conduite – îl reprezintă seara de muizică dedicată în întregime unor opus-uri importante ale repertoriului simfonic din secolul trecut, din secolul XIX, anume Dansurile simfonice de Serghei Rachmaninov şi  Metamorfoze simfonice pe teme de Weber, celebra creaţie semnată de Paul Hindemith, lucrări precedate de mai puţin frecventata lucrare a lui Carl Maria von Weber însuşi, Uvertură şi Marş, muzica de scenă pentru piesa Turandot de Schiller. Iar atunci când la pupitrul dirijoral se află maestrul Leo Hussain, un preţuit muzician al sălilor noastre de concert, există acea garanţie a evenimentului definit în toate datele esenţiale ale acestuia; mă refer în primul rând la consistenţa, la coerenţa şi claritatea discursului simfonic!

Pe aceeaşi direcţie poate fi apreciat şi concertul condus de dirijorul bulgar Nayden Todorov actualmente titular, de aproape două decenii, al Orchestrei Filarmonice din Sofia, artist a cărui educaţie vieneză poate fi recunoscută pe parcursul întregului program dedicat în întregime creaţiei brahmsiene. Am în vedere prima simfonie în do minor, mare opus simfonic clasico-romantic definit de unii exegeţi drept cea de-a zecea simfonie beethoveniană; pe parcursul celor patru părţi ale lucrării, consistenţa discursului simfonic a fost întărită de o consistenţă spirituală împărtăşită de întregul colectiv al ansamblului.           Am avut bucuria de a-l fi reaudiat, în deschiderea concertului - pe parcursul primului concert brahmsian în re minor - pe pianistul Horia Mihail; din punct de vedere stilistic a ştiut a conferi identitatea de sunet proprie acestui mare opus concertant clasico-romantic, lucrare susţinută de o virtuozitate instrumental-solistică temeinic intengrată construcţiei simfonice ample.

Tot în Studioul de Concerte din str. Berthelot, de această dată în compania Orchestrei de Cameră Radio, cu săptămâni în urmă am avut plăcuta surpriză de a fi audiat una dintre lucrările coral-simfonice scrise de Joseph Haydn în anii maturităţii sale artisice şi anume Harmoniemesse, lucrare pentru solişti cor şi orchestră de cameră, lucrare mai rar audiată la noi. A fost admirabil împlinită în ce priveşte emanaţia corală a vocilor solistice susţinute de soprana Ramona Mardare, de mezzo-soprana Grazziela Frangulea, de tenorul Nicolae Simonov, de basul Cristian Coandă, de Corul Academic al instituţiei, ansamblu condus de maestrul de cor Ciprian Ţuţu, de Nicolae Moldoveanu, dirijorul întregului ansamblu. 

Materialul a apărut anterior în publicaţia  România Literară.                                                                 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite