Misterul lui Constantin Brâncuşi, explicat. Episodul 3: Iubirile secrete ale geniului VIDEO

Marele sculptor Constantin Brâncuşi s-a născut acum 140 de ani

Pe 19 februarie s-au împlinit 140 de ani de la naşterea marelui sculptor de origine română Constantin Brâncuşi, autorul „Coloanei Infinitului“ şi al „Porţii Sărutului“. „Adevărul“ vă prezintă în serial detalii mai puţin cunoscute despre viaţa şi opera geniului din Hobiţa, încercând să-l plaseze cât mai corect în patrimoniul culturii universale.

Cine a fost totuşi Constantin Brâncuşi, „părintele sculpturii moderne“, omul căruia o lume întreagă îi cunoaşte numele, dar foarte puţini ar putea da detalii despre viaţa lui sau s-ar încumeta să explice vreuna din lucrările lui? Probabil cel mai cunoscut nume de român din întrega lume, prin contribuţia sa absolut esenţială la naşterea sculpturii moderne, la revoluţionarea din temelii a acestei arte multimilenare (cu alte cuvinte, numele lui Brâncuşi face parte din bagajul de cultură generală al oricărui individ cât de cât educat), sculptorul se situează în categoria acelor artişti mai mult cunoscuţi superficial decât înţeleşi, aşa cum se spune despre scriitori că „sunt mai mult citaţi decât citiţi“.

Sculptorul şi Penelopa

În ciuda numeroaselor relaţii şi a atracţiei faţă de femei, carismaticul geniu din Montparnasse nu s-a căsătorit niciodată. Celebrul sculptor nu s-a fălit niciodată cu cuceririle amoroase, deşi multe dintre ele erau la rândul lor celebrităţi ale epocii.
 
Celibatar convins, Brâncuşi considera că mariajul subjugă un artist.

“Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărţează, încearcă să-l subjuge şi să-l transforme în eroul papucului.

Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaş, se ia de piept cu viaţa. Femeia lui trebuie să aştepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, credea Constantin Brâncuşi.

Domnişoara Pogany
 
19 lucrări numite „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de douăzeci de ani. Celebra lucrare a fost inspirată de o doamnă care a făcut parte din viaţa artistului într-o anumită perioadă: pictoriţa Margit Pogany din Ungaria. Brâncuşi a cunoscut-o pe Margit în 1909 şi, inevitabil, tânăra s-a îndrăgostit de artistul român. El a rugat-o să-i pozeze pentru un bust. ”De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului, spre marea mea dezamăgire“, a declarat Margit Pogany.
 
Capul de marmură „Domnişoara Pogany” (foto) a fost opera creată de sculptorul român pentru Margit. Pictoriţa s-a recunoscut imediat în lucrare.„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“, spune muza. Brâncuşi a corespondat cu muza care i-a inspirat „Domnişoara Pogany” zeci de ani după ce s-au cunoscut.

Alte iubiri celebre

Prinţesa Marie Bonapart a fost fiica prinţului Roland Bonaparte şi a Mariei Félix Blanc, iar bunicul patern a fost Pierre Napoleon Bonaparte, nepotul lui Napoleon I. Doamna cu origini celebre a ajuns în atelierul lui Brâncuşi fascinată de opera acestuia şi a sfârşit îndrăgostită de artist. Se spune că prinţesa Bonaparte suferea de frigiditate şi toată viaţa a avut nevoie de asigurări cu privire la puterea ei de seducţie. Pentru a fi mai atrăgătoare şi-a făcut mai multe operaţii estetice la nas şi la sâni. Complexele prinţesei şi obsesia pentru sex i-au inspirat lui Brâncuşi ”Prinţesa X”, opera controversată  care nu a fost bine primită la primele expoziţii.

Eileen Lane, o americancă pe care Brâncuşi a întânit-o la Paris, i-a inspirat artistului opera cu acelaşi nume. Eileen a fost una dintre puţinele iubiri pe care artistul a adus-o în România. „De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea” , i-ar fi spus Brâncuşi tinerei care era cu 20 de ani mai mică decât el. A dus-o în Gorj, la Hobiţa, în septembrie 1922.
 
Deşi era îndrăgostită până peste cap de artistul român, americanca l-a părăsit şi s-a întors în America. Se spune că ar fi aşteptat de la Brâncuşi oficializarea relaţiei, însă artistul era celibatar convins. “Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc” , i-a scris la despărţire Eileen Lane lui Brâncuşi.

Baronesa Renée Irana Frachon i-a pozat lui Brâncuşi între 1909-1910 în atelierul său din Montparnasse, Paris. Pentru lucrarea ”Muza adormită” (foto jos), sculptorul a încercat mai multe variante în bronz, marmură, lemn. Prima „Muză Adormită” a fost sculptată de Brâncuşi în marmură albă, între anii 1909 şi 1910. Ulterior a realizat alte trei versiuni, în marmură şi alte cinci în bronz.

Constantin şi Maria. Maria Tănase

Marea dragoste a lui Brâncuşi, la vârsta maturităţii, a fost cântăreaţa Maria Tănase. În ciuda poveştii pasionale de iubire consumate între cei doi artişti, pe vremea când ea avea doar 25 de ani, iar el 62 de ani, Brâncuşi nu i-a dedicat ”privighetorii” nicio sculptură.

  „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase.

S-au întalnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerator, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, spune Petre Pandrea în cartea „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”.
   
Cei doi s-au cunoscut la Paris in 1938, la o expozitie şi s-au îndrăgostit nebuneşte. Au devenit un cuplu şi au locuit la New York în 1939. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?” , îi spunea Brâncuşi Mariei. Relaţia celor doi a fost una cu năbădăi. Artistul era gelos şi posesiv. Maria îl va părăsi pe Brâncuşi din cauza şicanelor sculptorului gelos care îi reproşa că este “plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori”.

”Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din Bucureşti”,

spunea Brâncuşi după despărţire. Se spune că Maria a continuat să îi iubească toată viaţa. În 1957, când Brâncuşi s-a stins din viaţă, Maria “l-a plâns cu lacrimi fierbinţi şi în bocete adevărate”.