Scria Mariana Nicolesco în textul intitulat „Gloria cântului, Gloria ţării“ publicat în caietul-program al acelor Master Classes: „Celebrăm în acest an, prin puterea vocii şi a cântului, Centenarul Marii Uniri a românilor, împlinire a milenarelor aspiraţii şi dovadă a forţei tectonice a neamului nostru, onorând marile conştiinţe naţionale, eroii şi martirii acestuia“.

Există o motivaţie a sărbătoririlor prin evidenţierea puterilor artei componistice şi interpretative de lied, a continuităţii şi permanenţei sale pe aceste plaiuri, întrucât fundamentul muzical al legăturilor indestructibile între provinciile, între teritoriile istorice ale României, îl reprezintă „cântecul popular românesc de dor“, gen liric peste tot întâlnit în ţară şi care, devenit cult şi definit ca lied, a fost, este şi va fi, în plan artistic, unul dintre simbolurile coeziunii naţionale, al Unirii eterne.

Este ceea ce a sintetizat Mariana Nicolesco în eseul „Liedul e Cântec de Dor“, publicat în caietul-program, precum şi în alocuţiunea introductivă rostită la recentul Recital extraordinar „Liedul românesc la Centenarul Marii Uniri“, desfăşurat în Aula Palatului Cantacuzino din Bucureşti. Distinsa soprană a subliniat esenţele acestor comori de artă miniaturală, a căror răspândire este mărturia stabilităţii şi constanţei noastre pe tărâmurile pe care ni le-a dăruit Creatorul, dovezi ale unităţii de spirit şi identităţii naţionale nealterate peste veacuri.

Evenimentul desfăşurat sub auspiciile unor asemenea înălţătoare gânduri a fost organizat de Fundaţia Internaţională Ateneul Român, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Muzeul Naţional George Enescu şi a reprezentat o componentă a Festivalului şi Concursului Naţional al Liedului românesc, manifestări fondate de Mariana Nicolesco încă din 2003.

Omagierea compozitorilor Carmen Petra-Basacopol şi Valentin Gheorghiu

Prin structura programului, serata a fost consacrată în principal prestigioşilor compozitori de lied Carmen Petra-Basacopol şi Valentin Gheorghiu, ambii nonagenari şi prezenţi în sală iradiind tinereţe spirituală. De altfel, la final, Mariana Nicolesco le-a dedicat eseul său, înmânându-le textul înrămat în monturi de lux.

Creaţiile celor doi maeştri s-au alăturat celor de George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Tudor Ciortea, Sabin Drăgoi, Nicolae Bretan, Gheorghe Dima, Diamandi Gheciu, Theodor Rogalski, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Cornel Ţăranu, Adrian Pop, Şerban Nichifor.

Inutil a nota că versurile au aparţinut unor Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Mariana Dumitrescu, Radu Boureanu, Ion Minulescu, Nicolae Labiş, Tristan Tzara, Carmen Sylva, dar şi lui Clément Marot, Heinrich Heine, Arthur Rimbaud, alături de stihuri de provenienţă populară.

Au fost adunate într-un buchet, bijuterii ale căror scintilaţii au adus adânci semnificaţii în comuniunea muzică-text.

Importantă mi s-a părut selecţia acestor miniaturi lirice şi modul de atribuire către tinerii artişti, ce a ţinut cont de specificităţile scriiturilor vizavi de înzestrările vocal-interpretative. Fără dubiu este meritul Marianei Nicolesco, o specialistă în estetica vocală, în evidenţierea raporturilor între darurile native ale vocaliştilor şi sensurile sonurilor, ale slovelor.

Lângă soprana Mariana Nicolesco, suflul inspirator al tălmăcirilor, fiecare dintre cei prezenţi pe podium, acompaniaţi de pianistul Alexandru Petrovici, au cântat piese de Valentin Gheorghiu şi Carmen Petra-Basacopol. Numesc doar câteva: „Miez de noapte“, „Transfigurare“, „Melancolie“, „Târziu de toamnă“, „Inscripţie pe o uşă“, „Pastel“, „Vin cocorii“ (Valentin Gheorghiu) şi „O lacrimă“, „Rugăciune“, „Peste vârfuri“, „Chiot“, „Scrisoare“, „Cântecul călătorului în toamnă“ (Carmen Petra-Basacopol).

Vocile sopranelor Franciska şi Brigitta Volsik s-au îngemănat armonios şi în duo-uri („Ce te legeni, codrule?“ - Bretan, „Acolo“ - Nichifor), evidenţiind lirismul afişat în solo-uri (Negrea, Drăgoi), iar soprana Loredana Aldea, deşi în severă indispoziţie, s-a dăruit paginilor de Silvestri şi Ciortea. Cu inteligenţă în cânt şi declamaţie s-a imersat excelentul bas de caracter Iustinian Zetea în lieduri de Diamandi Gheciu şi Adrian Pop, după cum adâncă trăire a comunicat soprana Irina Baianţ în Rogalski, Jora şi Brediceanu, iar baritonul cu voce caldă şi frumoasă Silviu Mihăilă a afişat o deosebită sensibilitate, ilustrată prin nuanţe de mezzoforte şi piano, în lieduri de Enescu („Silence“), Perlea („Totenwacht“), Ţăranu („Şi dragostele noastre“). Mezzosoprana Florentina Soare a cântat piese de Enescu şi Dima, în timp ce tenorul cu înclinaţie eroică Adrian Dumitru a fost protagonistul unor partituri de Enescu, Lipatti şi Pop.

Ca întotdeauna, intervenţiile Marianei Nicolesco la finele unor lieduri au ţintit diversificarea unor expresii, unor exprimări, pe care tinerii le-au reprodus cu aplicaţie, înţelegând rosturile didactice.

Însufleţitor a sunat în încheiere „Hora Unirii“, cântată de toţi cei prezenţi pe scenă şi în sală, consfinţind o serată specială, desfăşurată într-o atmosferă de excepţie.