Mai vrem evenimente culturale?

E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii. O lumină incertă scaldă zona, cu cenuşiul ei obosit. Aici, în acest spaţiu golit prin trecerea timpului, un cuplu îşi trăieşte iubirea şi o exprimă prin(tre) gesturile unui cotidian redus la esenţă. Ghicim că afecţiunea lor nu mai cunoaşte exploziile gesturilor de început, ci se desluşeşte în micile mângâieri şi tachinări abia schiţate, ale târziului vieţii.
”E târziu. Nici soarele nu mai arde cu forţa tinereţii.” Pfff..! Mie mi-a ajuns atat...
Ghinion!
...”mi-a ajuns atat” pentru a-mi trezi..nostalgii. Imi pare rau daca am inteles gresit si imi cer scuze v-am suparat. N-am intentionat deloc sa fac asta. Altminteri, va asigur ca am citit tot. Intotdeauna o fac, si asta indiferent despre ce scrieti. Imi place cum scrieti. La fel cum imi plac si scrierile d-nei Cristina Hermeziu, sau ale d-lui Traian Ungureanu, sau..ale inca vreo 3-4 ”bloggeri” de pe acesta platforma..! Si dumneavoastra, si dumnealor, aveti un anumit ..har in alegere cuvantului si in..slefuirea frazei, si asta se vede de la primele propozitii. Inca o dat imi cer scuze pentru faptul ca n-am reusit sa ma fac inteles. Noi, constructorii, vorbim mai mult prin semne:)
”Imi pare rau daca am fost inteles gresit si imi cer scuze daca v-am suparat”
Apology accepted!
Thank you, i'm honored..!