Magneto la Auschwitz VIDEO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
O imagine a dezolării: Magneto (Michael Fassbender), „peisaj după bătălie“
O imagine a dezolării: Magneto (Michael Fassbender), „peisaj după bătălie“

NIMICIRE Spre deosebire de precedentul film al seriei „X-Men“, regizat tot de Bryan Singer, care era un SF solid, noua producţie cu mutanţi, „X-Men: Apocalypse“, este o fantasmagorie halucinantă, care reuşeşte însă să atingă puncte importante ale mentalului colectiv.

Dacă vă întrebaţi (celebra întrebare, piatră unghiulară a filozofiei postbelice: André Neher, „Exilul Cuvântului“) unde era Dumnezeu când s-a întâmplat ce s-a întâmplat la Auschwitz, răspunsul este simplu şi este dat în noul film al lui Bryan Singer, „X-Men: Apocalypse“. Dumnezeu nu era mort, ci era îngropat sub Marea Piramidă (nu se înţelege dacă a lui Keops sau alta), de unde va reuşi să iasă la lumină de-abia în anii ’80, când se desfăşoară acţiunea noii producţii cu mutanţi.

El este de fapt primul mutant din istorie, cu nişte abilităţi uriaşe câştigate în timp, pe numele său En Sabah Nur (Oscar Isaac), al cărui proiect de transferare a energiilor într-un corp mai tânăr (calea spre nemurirea divină) a fost zădărnicit, în urmă cu cinci milenii, de o revoltă a celor de jos, pe care, după cum vom vedea, îi dispreţuieşte atât de mult.

Apocalypse, un fascist

Răspunsul îi este dat lui Magneto (Michael Fassbender) chiar pe locul lagărului de exterminare de la Oświęcim – actualmente localitate poloneză –, unde mutantul-zeu îl transportă pe rebelul şi torturatul posesor al unor puteri incomensurabile, la prima lor întâlnire, pentru a-l convinge să i se alăture. „Sunt cel căruia îi spuneţi Elohim, Ra şi-n alte feluri“, se prezintă En Sabah Nur, „sunt cel care v-a creat şi modelat din ţărână şi scuipat“. La întrebarea lui Magneto: „dar unde erai atunci când poporul meu a fost nimicit aici, unde mi-am pierdut părinţii?“, „Elohim“ (colecţie de zei, în ebraică) răspunde scurt: „Dormeam. Dar nu din vina mea“. Acum, însă, zeul este hotărât să recâştige timpul pierdut.

elohim

„Elohim“, în ebraică

„Apocalypse“ este, de fapt, adevăratul nume al lui En Sabah Nur, personaj preluat de scenarişti din benzile desenate Marvel originale, şi, aflat în somnolenţă sau nu, spiritul său s-a manifestat permanent în Istorie, provocând dezastre, calamităţi, nimiciri şi alte „apocalipse“. Întotdeauna, el este însoţit de patru „călăreţi“, aşa după cum ştim încă din Cartea Revelaţiei („Apocalipsa lui Ioan“), şi astfel intenţionează să facă şi acum.

Interesantă este, însă, filozofia care stă la baza proiectului nihilist al lui Apocalypse: lumea a ajuns populată şi dominată de „cei slabi“, ceea ce-l umple de furie, pentru că el îşi dorea o planetă care să aparţină celor puternici. Prin urmare, intenţionează s-o distrugă, ajutându-se de tehnologia actuală, pentru a o reconstrui conform visului său. Apocalypse este, de fapt, un fascist, iar scenariul poate fi citit, subtil, ca o referinţă la conflictul prezent dintre societatea tolerantă şi forţele neofasciste / neoliberale, aflate în ascensiune.

X-Men-ii la începuturi

En Sabah Nur, revenit la viaţă în anul 1983, se va înconjura şi acum de patru „ciraci“, de patru discipoli, dar cel mai important dintre aceştia este, de departe, Magneto (la începutul filmului, un paşnic muncitor polonez la o oţelărie din ţara comunizată). Ni se dăduseră, în filmele mai vechi, elemente că Magneto şi-a obţinut puterile, în copilărie, în lagărul de la Auschwitz, iar „X-Men: Apocalypse“ serveşte pentru a explica originile multora dintre personajele iconice ale seriei – inclusiv Logan / Wolverine (Hugh Jackman), abandonat în finalul episodului trecut, apare într-o scurtă secvenţă.

Astfel, ne dăm seama la sfârşit, Storm (Alexandra Shipp) este, de fapt, ucenica egipteană a lui Apocalypse, care li se va alătura X-Men-ilor. La fel, ni se spun mai multe despre începuturile unor Jean Grey / Phoenix (Sophie Turner), Scott / Cyclops (Tye Sheridan), Hank / Beast (Nicholas Hoult) sau Peter / Quicksilver (Evan Peters). Dacă Jennifer Lawrence, din nou în rolul lui Mystique (Raven Darkholme), este destul de „obosită“, sarea şi piperul acestui nou film este dată de un personaj nou introdus, neamţul Kurt Wagner / Nightcrawler (Kodi Smit-McPhee), capabil de spectaculoase teleportări.

Magneto vs. / & Xavier

image
X-Men

Aceste fire sunt însă uşor de descâlcit, în primul rând, pentru fanii înrăiţi ai seriei. De departe, cel mai complex şi bine construit personaj al filmelor „X-Men“ este Magneto (foto sus), posesor, în ciuda aparenţei negative – ca orice caracter Marvel care se respectă –, al unei mari doze de umanitate şi ambiguitate. În final, el va face echipă cu profesorul Charles Xavier (James McAvoy), eternul său rival, pentru a-l învinge pe „Apocalipsă“ şi a reinstaura stabilitatea lumii. Născut la sfârşitul anilor ’20 într-o familie de evrei germani, pierzându-şi părinţii în lagăr, obsedat de încercarea, în perioada postbelică, de a se răzbuna, Magneto este de fapt, în primul rând, o victimă a Istoriei, traiectoria sa punctând cele mai importante momente social-politice ale secolului XX.

Unde „X-Men: Days of Future Past“ mergea pe cartea SF-ului pur şi dur, filmul de-acum bate câmpii cu graţie, fiind o fantasmagorie halucinantă, cu multe zone de interes însă. Deşi scenariul este cel puţin la fel de bun ca la „Days of Future Past“ (şi impecabil transpus din punct de vedere tehnic – vezi uluitoarea filmare a vârfului Piramidei şi a interiorului acesteia, din secvenţa introductivă), secvenţe precum cursele în stop-motion ale lui Quicksilver (sau luptele din mintea lui Xavier) nu mai au doza de poezie şi inedit, pe care-o aveau atunci când le vedeai prima dată în filmul anterior.

Info

X-Men: Apocalypse (SUA, 2016)
Regia: Bryan Singer
Cu: James McAvoy, Michael Fassbender, Jennifer Lawrence, Oscar Isaac

3,5 stele

Citeşte şi: „Povara excepţiei“, cronica mea din 2014 la „X-Men: Days of Future Past“, precedentul film al seriei

PORTRET DE REGIZOR

Bryan Singer – un regizor bun, captiv în filmele cu mutanţi

Bryan Singer

Regizorul american Bryan Singer (născut pe 17 septembrie 1965, în New York) rămâne în primul rând, cu toate avatarurile sale ulterioare, realizatorul unui excepţional film de început de carieră, unul dintre cele mai spectaculoase din istorie. Este vorba despre „The Usual Suspects“ / „Suspecţi de serviciu“, din 1995, unul dintre cele mai originale thrillere din întreaga istorie a genului.

Pe lângă indiscutabila măiestrie regizorală, Singer a beneficiat aici de un scenariu beton, scris cu o teribilă ingeniozitate de către Christopher McQuarrie (îşi va continua cariera cinematografică, atât ca scenarist, cât şi ca regizor). Filmul a lansat un mare actor, Kevin Spacey (în rolul Verbal Kint / Keyser Söze, premiat cu Oscar), secondat de nume ca Gabriel Byrne, Chazz Palminteri, Benicio Del Toro.

De la thrillere la supereroi

Nu am scris „film de debut“, pentru că regizorul debutase în 1993, cu filmul „Public Access“ (coscris cu acelaşi McQuarrie), iar succesul „Suspecţilor...“ a fost urmat de un alt thriller, „Apt Pupil“ (1998) – cu accente psihologice, ecranizare după Stephen King –, care s-a bucurat de o recepţie mai rezervată. Aici, Singer îl distribuie pentru prima dată, în rolul unui criminal de război nazist care trăieşte incognito, pe Ian McKellen, cel care va fi Magneto în filmele sale cu mutanţi (şi vrăjitorul Gandalf în filmele după Tolkien).

În anul 2000, Bryan Singer face pasul care îi va transforma întreaga carieră: cedează „cântecului de sirenă“ al studiourilor şi acceptă să realizeze filmul „X-Men“, după celebrele benzi desenate Marvel. Succesul primelor două filme din serie, regizate de cineast (al doilea vine în 2003), este uriaş şi creează premisele unei francize cinematografice care continuă până în ziua de azi.

Adio, dar rămân cu „X-Men“

Conştient probabil de capcană, Singer renunţă la serie, dar regizează tot atâtea eşecuri: „Superman Returns“ (2006, după alte BD-uri iconice), „Valkyrie“ (2008, film „serios“, istoric, dar semi-ratat) şi fantasy-ul „Jack the Giant Slayer“ (2013, adaptare hardcore a clasicului „Jack şi vrejul de fasole“) – ultimele două coscrise de vechiul său coleg, Christopher McQuarrie.

Prin urmare, acum doi ani regizorul revine la cârma seriei „X-Men“ şi regizează două excelente filme: „Days of Future Past“ (2014) şi „Apocalypse“ (2016). Proiectele de viitor ale lui Bryan Singer sunt dintre cele mai spectaculoase: „Broadway 4D“ (în 2016), o nouă ecranizare după julesvernianul „20.000 de leghe sub mări“ (în pre-producţie, programat pentru 2017) şi serialul TV „World War III“ (tot în 2017).

Top 5 filme importante

1. The Usual Suspects / Suspecţi de serviciu (foto, SUA, 1995)
2. X-Men: Days of Future Past (SUA, 2014)
3. X-Men: Apocalypse (SUA, 2016)
4. X2 / X-Men 2 (SUA, 2003)
5. Valkyrie (SUA-Germania, 2008)

image
Bryan Singer
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite