Lucian Pintilie şi Opera

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lucian Pintilie
Lucian Pintilie

Reconstituirea unei cariere în regia de operă răscolind prin arhiva revistei Opera vine prea târziu pentru completarea ei cu amintirile lui Lucian Pintilie. Articolul de faţă a prins contur abia Duminică la ora şase, la începutul unei veri de neuitat, în Pavilionul nr. 6, descoperind o latură mai puţin cunoscută a regizorului, punând în balanţă laudele şi criticile, acum, la Terminus Paradis.  De ce trag clopotele, Mitică?

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Lucian Pintilie e menţionat în paginile revistei britanice de peste 60 de ori de-a lungul timpului. Numele său este strâns legat de o perioadă efervescentă a uneia dintre cele mai interesante companii de operă din Marea Britanie: Welsh National Opera (WNO).

Opera începe în Franţa

Prima menţiune despre Lucian Pintilie în Opera Magazine datează din Mai 1979, când regizorul a montat opera lui Aurel Stroe, Les Choréophores, la Festivalul de la Avignon, în decorurile  imaginate de Miruna şi Radu Boruzescu. Nu s-a scris nici o cronică şi opera lui Stroe, a doua dintr-o trilogie antică, cu libretul tradus în limba franceză de Antonie Goléa, a rămas un experiment necunoscut chiar şi astăzi. 1979 era anul în care relaţiile lui Lucian Pintilie cu regimul comunist din România se deterioraseră până la punctul în care nu mai exista cale de întoarcere, în urma repetatelor abuzuri ale cenzurii asupra montărilor sale din teatru şi film, culminând cu interzicerea difuzării filmului De ce trag clopotele, Mitică?, imediat după montaj. Ceva a însemnat totuşi această experienţă de la Avignon, pentru că, în cariera lui Lucian Pintilie, urmează o perioadă franceză, fiind invitat să monteze Die Zauberflöte pentru Opera din Lyon, în coproducţie cu Teatro Reggio Torino, spectacolul fiind prezentat la unul dintre cele mai importante festivaluri de operă: Aix-en-Provence. Era a treia producţie pentru Flautul fermecatprezentată la acest festival în întreaga sa istorie de până atunci. Pentru presa britanică e debutul lui Pintilie în operă, sau cel puţin în opera mare. Cronica din numărul pe luna Noiembrie 1982 e lapidară în ceea ce priveşte regia:

Producătorul român Lucien Pintillé, la debutul său operatic, propune o viziune asupra Flautului de o seriozitate intensă. Fericirea bucuroasă a părut să vină mai degrabă din performanţa cântăreţilor decât din oricare faţetă exterioară a producţiei. Decorurile (din nou Miruna şi Radu Boruzescu, n.n.) de o culoare maron indiferentă au dat impresia că evocă interiorul lui Theater auf der Wieden, dar distribuţia a fost la un pas de minune, cea mai bună pe care am auzit-o în ultima vreme. Din fericire, va fi prezervată de o înregistrare. Judith Blegen, Pamina din distribuţia originală, s-a retras din producţie când regizorul a insistat să-şi scufunde capul între-o găleată cu apă în scena încercărilor. Galerie foto: O vară de neuitat la Aix-en-Provence – Die Zauberflöte, r. Lucian Pintilie.

Cele şase spectacole din vara de neuitat de la Aix-en-Provence, urmate de încă nouă în Ianuarie 1983, la Lyon, şi de încă patru la Nice, în Mai 1984, demonstrează că intrarea lui Pintilie în lumea operei a fost pe uşa din faţă, dată de perete. A fost suficient pentru ca Brian McMaster, directorul WNO, să-l invite la Cardiff, îmbarcându-l într-una dintre cele mai frumoase aventuri ale unui teatru de operă britanic. Va fi un Carmen care va face istorie.

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite