Londra, metropola post-umană VIDEO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

CURAJ Riscă să treacă neobservat unul dintre cele mai interesante filme ale anului, „Fragmentar“, de Omer Fast. Cu tot aerul său post-uman, pelicula atinge nişte probleme filozofice perene.

Recenta premieră „Fragmentar“ ajunge la noi cu oarecare întârziere, distribuită de Transilvania Film, pelicula fiind prezentată prima oară în secţiunea Panorama a Festivalului de Film de la Berlin din februarie 2015. Mai bine însă mai târziu decât niciodată, pentru că acest gen de film este unul dintre cele mai interesante şi originale care se poate concepe. „Fragmentar“, debutul în lungmetraj de ficţiune al regizorului Omer Fast, poate fi încadrat – alături de alte câteva pelicule recente, cum ar fi „Maps to the Stars“ al lui David Cronenberg sau „Adieu au langage“ al veteranului J.-L. Godard – în categoria filmelor „post-umane“, care dau seamă de o vârstă postmodernă, postindustrială, postistorică şi, în ultimă instanţă, dincolo de „umanul“ aşa cum a fost el perceput şi modelat de secole de istorie şi civilizaţie. Ele nu mai au nicio încadrare sau determinare de ordin istoric, politic sau social, dar tocmai faptul că spun poveşti lipsite de astfel de rădăcini le-asigură interesul şi pentru deceniile viitoare, precum şi un posibil acces la anumite adevăruri profunde, pe care tot balastul ideologic menţionat mai devreme îl împiedica.

Un Babilon postmodern

Aşadar, un film ca „Fragmentar“ nu este deloc gratuit, ci reuşeşte să atingă, prin povestea pe care-o propune, câteva adevăruri, întrebări mai exact, filozofice perene, care subîntind civilizaţia. În plus, realizarea debutantului Omer Fast, de un minimalism bine strunit, este exemplară, reuşind să procure scene, situaţii şi imagini care-ţi rămân multă vreme în minte. În general, din comoditate, astfel de pelicule sunt încadrate în genul „thriller“ – fapt care i s-a întâmplat şi filmului lui Fast –, ceea ce ele, narativ vorbind, şi sunt, dar doar cei leneşi pentru a căuta şi altfel de semnificaţii rămân aici.

image

Viaţa ca un castel instabil

Mai mult, faţă de un excelent „thriller“ de acest tip mai vechi, „Intacto“ (2001) al spaniolului Juan Carlos Fresnadillo – sau, alt exemplu de „post-uman“: „13 Tzameti“ (2005) al georgianului Géla Babluani –, care erau nişte construcţii oarecum artificiale, vag plasate spaţiotemporal, „Fragmentar“ are „carne“ drept înveliş, o solidă ancorare a naraţiunii în Londra actuală, ceea ce-i sporeşte credibilitatea unei poveşti altfel destul de halucinante. Nu întâmplător, pentru că Londra prezentă – Babilon de rase şi culturi – este una dintre cele mai „post-umane“ metropole care se pot imagina, iar Fast filmează acest lucru cu satisfacţie.

„Camera interzisă“

Titlul original al filmului, „Remainder“, este un subtil joc de cuvinte între „(to) remain“ şi „reminder“. Pelicula nu vrea însă să fie un al doilea „Memento“ (2000, un film „post-uman“ exemplar), aşa cum ne-am putea gândi iniţial. Un tânăr londonez, identificat doar ca Tom (Tom Sturridge), supravieţuieşte unui teribil acccident, în urma căruia nu-şi mai aminteşte deloc ce-i cu viaţa lui. Fabuloasa sumă de bani primită ca despăgubire îi permite să încerce să-şi recreeze trecutul, mai exact anumite frânturi, stări, imagini, dialoguri care-i bântuie memoria, în scopul de a-şi explica accidentul care l-a deposedat de amintiri.



Aici scenariul atinge una dintre cele mai profunde dorinţe umane, „cameră interzisă“ a minţii noastre: de a avea suficienţi bani pentru a ne pune încă o dată în scenă trecutul (aşa cum face Tom), de a merge „în căutarea timpului pierdut“. Întrebarea pe care-o pune finalul (deschis şi suspendat), demnă de Philip K. Dick, ne duce în filozofie pură, la fel de perenă de la antici până-n postistorie: dacă am reuşi acest lucru, să reproducem identic faptele, am obţine acelaşi efect, lucrurile s-ar desfăşura identic ca prima oară? Legătura unei astfel de poveşti cu relativ recente teorii matematice revoluţionare, precum teoria catastrofelor sau cea a fractalilor, este de domeniul evidenţei.

Însăşi traiectoria autorului filmului, Omer Fast, este, la rândul ei, semnificativă. Născut în Ierusalim în 1972, a crescut în Israel şi Jericho, statul New York, SUA. S-a afirmat ca artsit video şi realizator de film. Instalaţiile sale video s-a considerat că şterg graniţele dintre documentar, dramatizare şi fantezie. „Remainder“, debutul său în lungmetrajul de ficţiune (coproducţie Marea Britanie-Germania, turnată în Londra), care ecranizează un roman-cult de Tom K. McCarthy, din 2005, a avut premiera în cadrul secţiunii Panorama a Festivalului de Film de la Berlin din februarie 2015. Regizorul a „recidivat“ în 2016 cu un alt lungmetraj, „Continuity“, film care dezvoltă un scurtmetraj din 2012 şi care a avut premiera în Germania pe 17 noiembrie.

image

Info

Fragmentar / Remainder (Marea Britanie-Germania, 2015)
Regia: Omer Fast
Cu: Tom Sturridge, Cush Jumbo, Ed Speleers, Arsher Ali

5 stele

Citeşte şi:


despre filmele „Maps to the Stars“ al lui David Cronenberg, „Adieu au langage“ al lui J.-L. Godard şi „Tribul“, debutul regizorului ucrainean Miroslav Slaboshpitsky

„Planeta maimuţelor sau «Le degré zéro du cinéma»“ – cronica la „Tribul“, un film despre sfârşitul limbajului şi al umanităţii

PORTRET DE REGIZOR

George Lucas – „ucenicul vrăjitor“ al cinemaului american


image
image

Cu toate că a realizat, în 5 decenii de carieră, foarte puţine filme, numele regizorului american George Lucas (născut pe 14 mai 1944, în localitatea californiană Modesto) este al unuia dintre cei mai cunoscuţi cineaşti din întreaga lume. Desigur, această notorietate este datorată, în primul rând, marelui succes cu seria „Războiul stelelor“, al cărui prim episod datează din 1977.

În general, se consideră că Steven Spielberg şi George Lucas sunt cei care-au schimbat faţa cinematografului american şi mondial, orientându-l spre imaginativ şi efecte speciale şi adresându-l, din punct de vedere comercial, unui public adolescentin, prin filmele lor de mare succes la publicul larg din anii ’70. La începutul acelui deceniu, cei doi cineaşti, însă, nu erau decât doi dintre reprezentanţii grupării numită mai târziu New Hollywood, care-şi doreau să modifice puţin din conformismul şi îmbâcseala care cuceriseră „cetatea filmului“.

Creatorul „Star Wars“

În timp ce F.F. Coppola sau Martin Scorsese se vor orienta şi vor rămâne, în următoarele decenii, spre filmul „serios“, Spielberg şi Lucas vor da lovitura la box-office, în primul rând pentru acest public de adolescenţi, prin filmele „Fălci“ (1975) şi, respectiv, „Star Wars“ (1977). Dacă Spielberg va continua cu o carieră îndelungată şi cu dese intercalări între drama serioasă şi cea de efecte speciale, Lucas va intra într-o tăcere regizorală, rezervându-şi rolul de producător şi de „eminenţă cenuşie“ a următoarelor filme din serie, tăcere încheiată de-abia odată cu realizarea următoarei trilogii, între 1999 şi 2005, cu un succes destul de rezervat.

Pentru publicul mai puţin cinefil, succesul „Star Wars“ a pus în umbră filmul cu care Lucas a irumpt în cinemaul american, „American Graffiti“ (1973, debut pentru Harrison Ford), un extraordinar film coming-of-age despre anii ’50, gen la modă şi printre colegii săi de generaţie (vezi şi „The Last Pictureshow“ al lui Peter Bogdanovich). Cineastul regiza din 1965 scurtmetraje, iar debutul în lungmetraj îl reprezentase „THX 1138“ (1971), un SF distopic fără egal în epocă.

Deşi experienţa „Star Wars“ l-a îmbogăţit şi l-a transformat într-o legendă, în prezent, odată cu vânzarea către studiourile Disney, Lucas nu mai are niciun cuvânt de spus asupra evoluţiei universului pe care l-a imaginat şi creat (cum ar fi asupra spin-off-ului „Rogue One“, regizat de Gareth Edwards, deloc rău însă, a cărui premieră din acest weekend ocazionează acest portret).

Top 5 filme importante

1. American Graffiti (SUA, 1973) (foto dreapta)
2. THX 1138 (SUA, 1971)
3. Star Wars: Episode IV – A New Hope (SUA, 1977)
4. Star Wars: Episode II – Attack of the Clones (SUA, 2002)
5. Star Wars: Episode I – The Phantom Menace (SUA, 1999)

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite