Leitmotivul unei veri – Elgar. Cu Nicola Benedetti şi Daniel Barenboim

Edward Elgar (1857-1934) este unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori britanici. După Henry Purcell, el este primul compozitor născut pe pământ britanic care a avut un cuvânt important de spus în cultura mondială.

Cu toate acestea, e adevărată observaţia lui Daniel Barenboim, apărută de curând în ziarul New York Times: “Dacă Elgar nu s-ar fi născut, dezvoltarea muzicii ar fi fost aceeaşi”. Însă, adaugă Barenboim, “există o calitate unică în muzica lui care îmi vorbeşte direct: ceva care ţine de emoţie, în cel mai bun sens al cuvântului. Ceva foarte adânc şi foarte sincer care are legătură, presupun, cu limbajul său armonic, care diferă de cel al altor compozitori. Cel mai apropiat îi este Richard Strauss.”

Întâmplarea face ca pe parcursul verii 2020, atât de atipice în istoria ultimilor 100 ani dată fiind situaţia pandemică, să fie lansate două discuri cu muzica lui Elgar, fără niciun context aniversar sau comemorativ, ci doar pentru că muzica lui Elgar a fost aleasă de doi cunoscuţi muzicieni: violonista Nicola Benedetti şi dirijorul Daniel Barenboim. O întâmplare oarecum premonitorie (desigur că programul de pe discuri a fost stabilit cu mult timp înainte de 2020, când o pandemie viitoare nu putea fi intuită): muzica lui Elgar descrie foarte bine atmosfera finalului perioadei victoriene, cu un ochi către trecutul secolului al XIX-lea şi spectrul ameninţător al primului război mondial. Era încă o perioadă fericită, urmată de o puternică tulburare şi o mare schimbare, ce a intervenit după primul război mondial – seamănă foarte mult cu perioada pe care o trăim acum noi înşine.

Elgar, Concertul pentru vioară şi orchestră, Nicola Benedetti

Elgar a fost considerat, după al doilea război mondial, un compozitor perimat şi era foarte rar cântat chiar şi în ţara lui natală. Mai puţin concertul său pentru vioară şi orchestră, care de la premiera din 1910, s-a bucurat de succes, reconfirmat începând cu secolul XXI, când mari violonişti au inclus acest dificil concert în repertoriile lor. O muzică foarte frumoasă, dar o adevărată provocare pentru solişti – aproape 50 minute cu o muzică densă, un dialog permanent între solist şi o orchestră compactă şi viguroasă.

Pe 7 august a apărut un nou disc cu acest concert ce merită ascultat măcar o dată în viaţă. Interpretarea este semnată de violonista britanică Nicola Benedetti şi Orchestra Filarmonicii din Londra, condusă de Vladimir Jurowski.

Nicola Benedetti este solista de pe discul realizat împreună cu dirijorul român Cristian Măcelaru, cu lucrări de Wynton Marsalis, care anul acesta a primit un premiu Grammy. Vladimir Jurowski este directorul artistic al Festivalului George Enescu. În Concertul lui Elgar de pe acest disc, cred că tocmai concepţia lui Vladimir Jurowski este hotărâtoare în asigurarea unei interpretări memorabile. Este imposibil să nu fii entuziasmat de această viziune foarte bine construită, cu o orchestră impecabil condusă, maleabilă şi foarte expresivă, care face lumină într-o partitură plină de meandre.

Am apreciat-o încă mai mult pe Nicola Benedetti în cele trei miniaturi de Elgar care completează acest disc, printre care celebrul Salut d’amour. Alături de pianistul Petr Limonov, ea ştie să descrie exact lumea lui Elgar, cu un parfum nostalgic, poate uşor desuetă, dar plină de emoţie reală. O încântare!

Elgar şi Daniel Barenboim

Daniel Barenboim este cel mai cunoscut dintre dirijorii contemporani non-britanici care au promovat muzica lui Elgar, la nivel mondial. Primele sale înregistrări orchestrale cu muzică de Elgar au apărut în urmă cu 40 ani, când lucra împreună cu soţia sa, regretata violoncelistă Jacqueline du Pré. Începând cu 2013, a reluat acest repertoriu şi 5 discuri apărute la casa Decca sunt expresia interesului său pentru muzica lui Elgar, toate realizate în compania Capelei de stat din Berlin, unde a fost numit dirijor pe viaţă. Capela de stat din Berlin, care în 2020 şi-a aniversat 450 ani de existenţă, este, de altfel, singura orchestra non-britanică cunoscută pentru faptul că a interpretat la BBC Proms, în acelaşi an, ambele simfonii de Edward Elgar.

Din 2013 până astăzi, Barenboim a înregistrat versiuni noi pentru Concertul pentru violoncel şi orchestră (cu Alisa Weilerstein solistă), Simfoniile I şi II, oratoriul “Visul lui Geronţiu”. În 24 iulie 2020 a fost lansat al cincilea disc al seriei, cuprinzând ciclul de lieduri “Tablouri marine” – “Sea Pictures” şi Studiul simfonic “Falstaff”. Ambele, înregistrate în concerte live din decembrie 2019 ce au avut loc la Opera de stat din Berlin.

Solista ciclului de lieduri “Tablouri marine” este binecunoscuta mezzosoprană letonă Elina Garanca; nu se afla într-un vârf de formă în decembrie 2019, surprizând cu inconsistenţa vocii în registrul grav. Însă este o oportunitate importantă de a asculta această lucrare rar abordată, un ciclu alcătuit din 5 lieduri care surprind imagini diverse cu tematică marină: unul nocturn, altul exotic, dintr-un recif de corali, de exemplu.

Şi Studiul simfonic “Falstaff” de Elgar ar merita să fie cântat mai des, o lucrare pe care Barenboim o descrie ca fiind aproape de poemul simfonic Till Eulenspiegel de Richard Strauss, o lucrare colorată şi interesantă.

În această vară, ne dăm seama că lumea aşa o ştiam nu mai este: altceva ne aşteaptă la orizont, dar nu ştim încă ce. Elgar, cu mai bine 100 ani în urmă, exact despre acest lucru vorbea în lucrările sale - privind cu nostalgie în urmă către trecut. Un mare romantic, rămas poate în urma vremurilor sale, însă ce ar fi viaţa fără un pic de romantism?

Discul semnat de Nicola Benedetti a fost difuzat de Radio România Muzical şi poate fi ascultat pe site-ul proiectului Discurile anului 2020. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2020/

Discul lui Daniel Barenboim poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 24 august, de la ora 19.00, ulterior, pe site-ul aceluiaşi proiect Discurile anului 2020.

Ambele producţii sunt disponibile pe platformele de streaming online.