În tot acest timp, prima scenă lirică a ţării a avut un succes constant de public, de critică de specialitate, de audio-vizual, indiferent de inerentele fluctuaţii ale prestaţiilor solistice, de montările scenice, de baghetele care au coborât în fosă. Binemeritatele aprecieri au fost datorate solidei reputaţii câştigate de Corul Operei Naţionale, unul din cele mai valoroase ansambluri de gen din România şi nu numai.

Numele artizanului acestor succese, acestor performanţe este arhicunoscut, maestrul Stelian Olariu, excepţional muzician, în linie directă ca valoare profesională cu omologii săi de pe marile scene ale lumii.

Energii proverbiale

Dirijor şi compozitor cu solidă bază muzicală, Stelian Olariu a pregătit generaţii după generaţii de corişti, primenind periodic ansamblul ameninţat de involuţia naturală a glasurilor, selectând cu minuţiozitate vocile, integrând noii veniţi în unitatea întregului, asigurând menţinerea ştachetei la înaltul nivel artistic atins. Posesor al unor energii proverbiale, nealterate de trecerea timpului, muncind cu o pasiune fără seamăn, a clădit cu abnegaţie şi devotament un cor cu sunet omogen, cu particularizări distincte venind din stilul muzicii interpretate. A fost crezul neabătut al maestrului Olariu de a se plia în modul cel mai calitativ posibil varietăţii de repertoriu la care a trebuit să facă faţă corul primei scene lirice a ţării. Pornind pregătirea de la fundamentele sale, de la vocalizele colective, de la lectura metodică a partiturilor prin solfegiere, insistând asupra lucrului pe voci, asupra ritmicii corecte, asupra conceptului de omogenitate în condiţiile unei bune dicţiuni (inclusiv în limbile originale ale partiturilor), Stelian Olariu a insuflat coriştilor, prin magnetismul care l-a caracterizat, redarea cu simţ artistic a desenului melodic, cu patină teatrală în expresie, neuitând nici un moment specificul cu totul deosebit al spectacolului de operă. Omogenitate-dicţie-teatralitate, acest summum de calităţi sonore aparent disjuncte, a fost trianglul performanţei maestrului. Să nu uităm nici un moment că totul s-a realizat în condiţiile jocului de scenă al artiştilor corului, rareori static, frecvent dramatic, abundent, incomod chiar, cu schimbări dintre cele mai diverse ale locurilor partidelor. Să nu omitem, de asemenea, proba de anduranţă la care este supus un cor de operă, cu multe apariţii scenice săptămânale! Tuturor acestora, maestrul Stelian Olariu le-a răspuns cu impecabil profesionalism, cu dragoste şi dăruire, cu poftă de muncă şi bună dispoziţie. Cu atât mai meritorii i-au fost realizările!

Peste 150 de titluri, premiere şi reluări de producţii, acoperind creaţiile de operă italiene, germane, franceze, ruse, cehe, poloneze şi, bineînţeles, româneşti, peste 8000 de spectacole constituie panoplia de realizări cu care s-a mândrit maestrul Stelian Olariu. Este referenţială versatilitatea cu care Corul Operei Naţionale, sub bagheta sa, a împlinit la nivel calitativ de excepţie acestă diversitate repertorială.     

Alături de înalta performanţă artistică ce rămâne în memoria publicului, a criticii de specialitate, Opera Naţională Bucureşti şi arta lirică românească îi datorează o parte din gloria lor.

Ridicat la ceruri, maestrul Stelian Olariu va dirija acum corul îngeresc al arhanghelilor, heruvimilor şi serafimilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină!