La Iaşi, de Centenar, după aproape 50 de ani de la premiera absolută, opera „Ecaterina Teodoroiu“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A fost o iniţiativă de mare laudă pentru managerul general al Operei Naţionale Române Iaşi, Beatrice Rancea, care a readus în atenţia publicului românesc un opus legat de istoria naţională, opera eroică „Ecaterina Teodoroiu“ de Emil Lerescu, pe libretul poetului Nicolae Tăutu.

Compusă în 1964, cu premieră absolută în 1971 la Opera Română bucureşteană, a avut din start distribuţii memorabile în care au evoluat vedete ale epocii, soprana Teodora Lucaciu, tenorul Valentin Teodorian şi baritonul Vasile Martinoiu, după care, la reluarea din 1972, cântaseră Maria Slătinaru, Vasile Moldoveanu şi din nou Vasile Martinoiu, în rolurile principale, sub bagheta lui Constantin Petrovici. Montarea fusese semnată, la debut în regia de operă, de baritonul Octav Enigărescu, în acea vreme director al scenei din Splai.

De atunci, un con de umbră s-a aşternut asupra lucrării, sărbătorile Centenarului Marii Uniri prilejuind punerea din nou în pagină, la Iaşi, a acestui episod cu putere de simbol în lupta de eliberare naţională, constituit într-un spectacol pe drept numit „premieră – eveniment“, gândind la puternica lui iradiere asupra întregului eşichier liric românesc în stagiunea 2018-2019 şi pentru manifestările aniversare.

Nicoleta Maier

Imagine indisponibilă

Surprinzătoare şi foarte puţin cunoscute sunt legăturile Ecaterinei Teodoroiu cu Iaşiul. Rănită grav la Filiaşi, a fost adusă într-un spital ieşean, unde l-a cunoscut pe Sublocotenentul Pănoiu, între cei doi înfiripându-se povestea de dragoste. Tot acolo a fost vizitată de Regina Maria, care i-a înmânat „Virtutea militară“, conferită prin Decret Regal. Motive în plus pentru ataşamentul Operei Naţionale Române din Iaşi faţă de „Ioana d'Arc a României“, aşa cum a supranumit-o generalul Henri Berthelot, şeful Misiunii Militare Franceze şi consilier militar al Regelui Ferdinand. Tot un lucru practic necunoscut este că generalul a plantat un stejar în curtea Operei ieşene.

Nicoleta Maier şi Daniel Mateianu

Imagine indisponibilă

O epopee

Lucrare în trei acte, cu primul împărţit în două tablouri şi cu acţiune desfăşurată între 1916 şi 1917,  „Ecaterina Teodoroiu“ este o odă închinată binecunoscutei „eroine de la Jiu“ şi, prin ea, tuturor „eroilor români, ştiuţi şi neştiuţi, căzuţi pentru neam şi ţară în anii Primului Război Mondial“, cum nota în caietul-program compozitorul Sorin Lerescu, fiul autorului, prezent la primele două spectacole ale Operei din Iaşi, susţinute cu distribuţii diferite. Din pricina numărului mare al personajelor, efortul teatrului în a asigura două garnituri solistice distincte este apreciabil.

Jean Kristof Bouton şi Andrei Fermeşanu

Imagine indisponibilă

Într-o componistică pretenţioasă, cu orchestraţie savantă, cu pagini violente foarte arareori străbătute de lirism, cu asamblări bine împletite între ansamblul instrumental – în care compartimentul de alămuri a fost supus la grele încercări - şi coralele masive ce semnifică o mare varietate de exprimări, de la cântecul de jale doinit de soldatul rănit Tase la imnurile însufleţitoare, mobilizatoare („Pe aici nu se trece!“) şi marşurile angajante în luptă (după depunerea jurământului, parţial scandat, parţial cântat), muzica seduce şi captivează. Atmosferei de război i se contrapun scene de cânt cu parfum local. Este meritul dirijorului Cristian Oroşanu, al Orchestrei, Corului (pregătit de Manuel Giugula) şi Corului de copii (pregătit de Raluca Zaharia, totodată asistentă a dirijorului), că plierea într-o asemenea partitură complexă, de mare dificultate, s-a făcut cu rezultate optime.

Jean Kristof Bouton, Daniel Mateianu şi Teodor Cristofor

Imagine indisponibilă

Cast remarcabil

Cu mesaj grandios, opusul lui Emil Lerescu nu se înscrie în genul oratorial, acţiunea este dinamică, variată, diversă şi defineşte cu claritate o operă, deşi vocile străbat mai mult un teritoriu declamativ, în care chemările la luptă ale eroinei principale, Ecaterina Teodoroiu (Cătălina), sunt remarcabile. Excelentă, soprana Nicoleta Maier, cu glas rotund şi bogat, a expus atât fraze lirice în scenele cu iubitul, Sublocotenentul Pănoiu, cât şi viguroase, încărcate de dramatism. Alături de ea, vocea tenorului Florin Guzgă (Pănoiu) a susţinut cel puţin duetul de dragoste cu frazare fluentă şi sonorităţi calde, plăcute.

Florin Roman

Imagine indisponibilă

Sublinierile merg în continuare şi către ceilalţi interpreţi ai unui spectacol de echipă. Îi numesc pe Florin Roman (Colonelul Vlad Dobre), Andrei Fermeşanu, cu sonoră impostaţie a glasului (Maiorul Raul Moruzi), Daniel Mateianu (Plutonierul major Stavrat), foarte bun în aria care descrie moartea fiului, Tudorel (Teodor Cristofor), Jean Kristof Bouton, declamator perfect, cu accent german (Căpitanul Otto Weib), Maia Mălăncuş (Sabina), Ştefan Linu (Caporalul Balaban), Paul Buruiană (Soldatul german Peter), Robert Buzilă (Soldatul german Iohan), Gabriel Doru (Soldatul Tase), Alexandru Savin (Soldatul Ion), Ivan Dikusar (Soldatul român), Cătălin Ailiesei (Soldatul german Karl).

Utilizarea „lavalierelor“ de către solişti l-a scutit pe dirijor de un echilibraj mai bine cumpănit între fosă şi scenă.

Final cu Nicoleta Maier şi Florin Guzgă

Imagine indisponibilă

Un eveniment

În afara cântului şi performanţei ansamblurilor coordonate de Cristian Oroşanu, alt succes al producţiei a fost montarea, datorată unei echipe tinere, Laura Vlădoiu (regia), Raluca-Elena Popa (scenografia), Amalia Mîndruţiu (coregrafia). Spectacolul a pulsat de vivacitate şi dinamică, mişcarea scenică a subliniat esenţele muzicii într-o perfectă simbioză, fapt important pentru o tălmăcire de teatru liric. Complicatele şi multele relaţii între personaje au fost studiate cu atenţie şi transpuse cu naturaleţe. Proiecţiile pe fundal au venit adiacent, bine integrat şi au susţinut mizanscena, preluând, susţinând şi continuând câteodată acţiunea din platou. O notez doar pe aceea privitoare la vizita Reginei Maria în spitalul din Iaşi, unde se afla internată Cătălina.

Decorul este simplu, schematic, războiul a măturat totul în cale – casa părintească a Cătălinei a fost distrusă... ingenios şi... foarte rapid. Costumele, exceptând cele militare, firesc unifome, au desen popular şi frumoasă coloristică.

Prevăd junei regizoare Laura Vlădoiu, 27 de ani în ziua premierei din 7 decembrie şi colaboratoarei pentru scenografie un viitor cu bune perspective în teatrul liric, prin titluri diversificate ca stil componistic.

Imagine indisponibilă

Opera Naţională Română Iaşi a făcut din premiera operei „Ecaterina Teodoroiu“ cu adevărat un eveniment. La final, în ropote de aplauze, după ce managerul Beatrice Rancea a oferit flori interpreţilor şi realizatorilor, a fost invitat pe scenă compozitorul Sorin Lerescu, care şi-a exprimat gratitudinea pentru realizarea producţiei. Tot pe scenă a fost invitată şi strănepoata Ecaterinei Teodoroiu, Aurora Luminiţa Dragomir, prin amabilitatea căreia a putut fi organizată, în foaier, o expoziţie cu obiecte personale ale eroinei, provenite din Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu“.

A fost o serată de însemnătate pentru scena lirică ieşeană şi nu numai.

Obiecte personale ale Ecaterinei Teodoroiu

Imagine indisponibilă
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite