La Ateneu, aniversare Ion Buzea şi comemorări Clara Schumann – Constantin Silvestri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Filarmonica George Enescu a continuat buna practică a omagierilor marilor performeri şi compozitori. Aşa au fost, într-o seară de octombrie, în Sala Mare a Ateneului Romîn, aniversarea celor 85 de ani ai tenorului Ion Buzea şi comemorările a 200 de ani de la naşterea Clarei Wieck-Schumann, a 50 de ani de la moartea lui Constantin Silvestri.

O serată derulată pe parcursul a două ore, care a avut-o drept inspiratoare pe cunoscuta pianistă Luiza Borac, ea însăşi protagonista unui recital în partea a II-a şi acompaniatoare de lux în prima a vocaliştilor Călin Brătescu, tenor şi Geani Brad, bariton, foşti discipoli ai maestrului Buzea. 

Iniţiativa Luizei Borac nu a fost singulară. Acum cinci ani l-a omagiat pe Ion Buzea, la împlinirea vârstei de 80 de ani, alegând să includă pe CD-ul său publicat în Occident câteva memorabile secvenţe interpretate de ilustrul tenor. O serată similară avusese loc atunci, tot în sala Ateneului.

Înainte de a consemna ce s-a petrecut acum, nu pot să nu observ singularitatea momentului. Un mare cântăreţ român a fost subiectul unei festivităţi în cea mai faimoasă sală de concerte a României. Demersul rămâne din păcate rar şi cred că marile instituţii de spectacole din Bucureşti, din ţară, ar trebui să-şi facă un titlu de glorie în a programa sistematic asemenea sărbătoriri sau comemorări. În primul rând pentru toţi marii noştri performeri.

Imagine indisponibilă

Ion Buzea, tenorul star

Amintirile mele merg către anii '60-'70 când la Opera Română din Bucureşti, spectacole memorabile m-au introdus în universul glasului fermecător al lui Ion Buzea, cu timbru învăluitor şi cald, catifelat, cu accente impecabil plasate în fraza muzicală care se derula fluent, într-un exemplar legato, către acutele lungi. Bunul gust, poetica nu l-au părăsit niciodată în abordările sale atât de diverse ca stilistică. Uşurinţa emisiei vocale, a cântului era debordantă. Cânta cu panaş. Degajat în scenă, impresiona prin prezenţa atrăgătoare.

Născut la Cluj, Ion Buzea a studiat cu Lya Pop în municipiul natal, apoi cu Petre Ştefănescu-Goangă la Bucureşti şi Luigi Ricci la Roma. A debutat pe scena Operei din Cluj în Alfredo din „Traviata” de Verdi, a venit apoi la Bucureşti ca solist al Operei Române. Câştigarea Concursurilor Internaţionale de Canto „George Enescu” de la Bucureşti şi Toulouse au fost rampele de lansare către o spectaculoasă carieră internaţională, ce nu l-a împiedicat însă să revină ciclic pe scenele din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, chiar după mutarea la Viena.

Ion Buzea a cântat în cele mai celebre teatre lirice ale lumii, împlinind o carieră strălucită, desfăşurată până în 1990.

Peste tot, parteneri i-au fost marile vedete ale timpului. Iluştri dirijori i-au condus spectacolele. Pilduitoare mi se pare onoarea pe care a avut-o să fie pe afiş la Metropolitan în „Rigoletto” şi „Aida” alternativ cu Franco Corelli şi Richard Tucker. La fel, în acele vremuri, existau la New York trei distribuţii de „Boema”, în care erau programaţi Corelli, Nicolai Gedda şi Ion Buzea

Rolurile au fost imens de multe, aproape 40 de operă, câteva de operetă, inclusiv româneşti. Nu trebuie uitate lucrările vocal-simfonice şi liedurile.

Fabulos repertoriu! Liric, liric-spint şi chiar dramatic, frizând absolutul, de la Mozart la romantismul verdian, de la verism, de la lirica franceză la Wagner etc., panoplie care îl aureolează astăzi drept unul dintre cei mai mari interpreţi români din istorie, deseori comparat de pretenţioşii critici occidentali cu legende ale veacului trecut, precum Franco Corelli şi Giuseppe di Stefano.

Imagine indisponibilă

Ion Buzea trăieşte acum lângă Zürich, într-o vilă din munţi, lângă pădure, într-un cadru de vis şi împărtăşeşte discipolilor secretele artei cântului.

Au fost gânduri pe care le-am rostit în deschiderea recitalului aniversar, printre imaginile unui montaj video cu fotografii în roluri şi filme cu ariile verdiene „La donna è mobile” din „Rigoletto” „Celeste Aida”, precum şi cu canţoneta „Vaghissima sembianza” de Stefano Donaudy şi liedul „Bagă, Doamne, luna-n nor...” de Tiberiu Brediceanu.

Ascultându-le, sunt convins că spectatorii care au avut şansa să-l admire în anii carierei au fost din nou impresionaţi, după cum cei tineri au luat cunoştinţă de această veritabilă legendă a artei lirice româneşti.

La Mulţi Ani, maestre Ion Buzea!

Călin Brătescu, Geani Brad. La pian, Luiza Borac

Imagine indisponibilă

Discipoli ai maestrului

Imposibil de enumerat toţi cei care au beneficiat de sfaturile maestrului Buzea. Renumita soprană Elena Moşuc este una dintre aceştia. Pe culmile unei minunate cariere, recent a fost aureolată cu  prestigiosul Premiu „Opera Star – International Opera Awards” („Gli Oscar della Lirica”), înmânat festiv la Teatrul Malibran din Veneţia, la începutul lunii octombrie.

La serata aniversară, au ţinut să-şi onoreze cărţile de vizită cu multiple prezenţe internaţionale, tenorul Călin Brătescu (cu repertoriu cuprinzând 16 roluri de operă şi tot atâtea titluri de opusuri concertante, partener al sopranelor Nelly Miricioiu, Angela Gheorghiu şi Elena Moşuc) şi baritonul Geani Brad (50 de roluri de operă, 20 de titluri vocal simfonice). Au dăruit publicului lieduri enesciene pe versuri de Clément Marot, cu interpretări în frumoasă linie de cânt (Călin Brătescu – „Languir me fais”), cu expresie generoasă în glas (Geani Brad – „Aux demoiselles paresseuses”), lieduri de Constantin Silvestri, pe versuri de Heine, alături de pagini din opere (duetul Carlos-Posa din „Don Carlos” de Verdi cu un Călin Brătescu eroic, aria „E lucevan le stelle” din „Tosca de Puccini, cu acelaşi Călin Brătescu, de această dată poetic, aria „Vision fugitive” din „Herodiada” de Massenet, interpretată fluid şi cu frumos legato de Geani Brad, aria „Nessun dorma” din „Turandot” de Puccini, în care Călin Brătescu a inoculat mezzevoci de atmosferă, cavatina lui Figaro din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, cu Geani Brad plin de vervă şi, în final, duet din „Boema” de Puccini”).

Luiza Borac sau pianul măiastru

Pentru comemorările anului, a fost rândul claviaturii să ofere momente memorabile în compania remarcabilei pianiste Luiza Borac, una dintre artistele de marcă ale zilei, multiplu premiată la prestigioase concursuri internaţionale, ca şi în urma prezenţelor în mari săli de concert ale lumii - faimoasa Carnegie Hall din New York este numai una dintre ele - sau graţie multelor înregistrări discografice. Intens apreciată cu mari laude de critica internaţională a fost rândul melomanilor bucureşteni să se delecteze cu arta Luizei Borac, într-un recital dedicat Clarei Wieck-Schumann, lui Johannes Brahms, Constantin Silvestri şi lui Robert Schumann.

Imagine indisponibilă

Există un spirit romantic care o stăpâneşte pe Luiza Borac, o cotropeşte şi o face să expună sensuri, culori şi stări care ţintesc direct inima. Pianistica îi este dominată de toate acestea, expuse de efluviile cvasi-chopiniene din Polonaise op.1 nr. 1 şi Notturno din suita „Soirées musicales” op.6 de Clara Wieck. A venit rândul selecţiunilor din Valsurile op. 39 de Brahms să îndrepte cunoscutele ritmuri de dans până la substanţa lor, după cum Episodul 3 din Sonata-Rapsodie de Silvestri a avut dezlănţuiri de energie, turbulenţă şi expuneri dramatice spectaculoase, susţinute printr-o tehnică briliantă. Mai înainte, aburul piesei „În vis” din suita „Copii la joacă” de Silvestri pregătise auditoriul pentru 14 bijuterii, „Scene de copii” op. 15 de Robert Schumann, miniaturi compuse în 1838 şi inspirate de soţia sa, Clara, căreia i le-a şi dedicat.

Programatic, Luiza Borac a adus în tălmăcire sensibilitate, poezie pură, rugă fierbinte, visare pe care o simţi şi o percepi realmente „în culori” (ce raritate!), jocuri copilăreşti, dar şi zbaterile unor flăcărui „la gura sobei”, sfârşite prin sobrietatea unui poet ce se exprimă cu gravitate.

Nu trebuie uitat. Cea de-a şasea piesă a suitei, „Ahnung” (tradusă „Presentiment”), a fost descoperită abia în 2009 şi a fost cântată în premieră mondială de Luiza Borac.

Seara aniversar-comemorativă concepută de distinsa pianistă a avut patina unui eveniment.

Imagine indisponibilă
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite