Kyklos nu este o orchestră. Este o conştiinţă vie, dinamică, activă, responsabilă. Este o formaţie camerală de geometrie variabilă, formaţie alcătuită din mai puţin de douăzeci de muzicieni instrumentişti. Sunt cei mai buni dintre cei foarte buni, artişti ce activează în contextul vieţii muzicale a ţării.

În afara aspectului profesional probează un cordial spirit al colaborării artistice şi umane. S-au ales între ei cunoscându-se în baza unei preţioase experienţe în diferite tipuri de ansambluri camerale şi orchestrale.

Din motive ce ţin de legislaţia naţională a ţării, pe scenă formaţia nu depăşeşte un număr de doisprezece instrumentişti.

Primul proiect s-a desfăşurat în Sala de Concerte a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din capitala Greciei. Ideea de bază a concertului a ţinut a evidenţia creaţia componistică vest-europeană din perioada imediat următoare primului război mondial, semnificaţiile acesteia în contextul epocii. In mod cert, cea mai puternică, cea mai consistentă creaţie a momentului s-a dovedit a fi Octandre de Edgard Varese, pentru suflători şi contrabas, creaţie ce exhibă sensul afund al responsabilităţilor pe care le preia artistul în contextul dramatic al existenţei. Au mai putut fi audiate Concertino de Igor Stravinski, lucrare prezentată în dublă ipostază, aceea pentru cvartet de coarde şi de asemenea pentru formaţia de 12 instrumente – corzi, lemne şi alămuri, apoi Trio-ul cu pian în do minor de Dmitri Sostakovici, Uvertura pe teme evreieşti de Prokofiev, lucrări pentru harpă solo de Albert Roussel şi Marcel Tournier, de asemenea marea creaţie muzicală camerală a momentului, Kammermusik nr.1 de Paul Hindemith.

Trebuie să mărturisesc, bucuria mare a momentului a constituit-o de asemenea faptul că printre muzicienii instrumentişti de primă importanţă, cei ce acţionează în dinamica vieţii muzicale a Athenei, am regăsit doi minunaţii artişti originari din România; sunt cunoscuţi şi apreciaţi în Grecia ca şi în ţara noastră; aduc strălucire vieţii muzicale elene. Nu pot să nu observ, singurele lucrări solistice ale programului au fost cele susţinute de harpista Maria Bâldea; de asemenea, câteva dintre formaţiile muzicale camerale ale serii l-au avut drept conducător al ansamblului pe violonistul Sergiu Năstasă, o natură muzicală determinată, condusă de o intuiţie sigură, eficientă. Intreprinzător şi riguros, pianistul Iorgos Lazaridis s-a dovedit a fi un artist de o flexibilă, de o sensibilă colaborare în ansamblu. Muzician distins, susţinut de o impresionantă cultură profesională, Iorgos Kumendakis este directorul artistic al formaţiei; cu aproape un deceniu în urmă a compus muzica festivităţilor de deschidere a Olimpiadei de la Athena.

Direcţia managerială este asigurată de percuţionistul Dimitris Desilas, muzician cu vocaţie de lieder autentic, temeinic motivat profesional. Proiectul lunii iunie se adresează ideilor privind varietatea surselor percuţiei în muzica secolului trecut, surse ce includ pianul de concert. Sunt avute în vedere creaţiile lui George Crumb dar şi cele ale lui Béla Bartók, evident, celebra Sonată pentru două piane şi percuţie. Există perspectiva unor concerte susţinute în marile capitale muzicale europene. Nu câştigul material ci demnitatea profesională etalată la nivelul ansamblului muzicienilor profesionişti constituie aspectul esenţial ce susţine în acest caz demersul artiştilor greci. Firesc îmi apare faptul ca însăşi creaţia naţională să fie găzduită în programele formaţiei Kyklos. Există intenţia ca muzica de cameră a lui George Enescu să-şi găsească locul firesc în programele viitoare de concert ale acestei elite a muzicienilor din Grecia.