Juliette Binoche, portretul unei artiste complete. Are peste 60 de roluri în palmares, este pictoriţă şi activistă pentru drepturile omului VIDEO
0
Renumita actriţă franceză Juliette Binoche vine la Bucureşti pentru a juca pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, „Vaille Que Vivre (Barbara)”, alături de pianistul Alexandre Tharaud, pe 30 octombrie, de la ora 20.00. Binoche este o figură emblematică a cinematografiei franceze, deţinătoare a mai multe premii, printre care un Oscar şi un Cannes, dar şi o puternică personalitate, curtată de mulţi bărbaţi, inclusiv de foşti şefi de stat.
Fiica lui Jean-Marie, regizor, actor şi sculptor, şi a actriţei de origine poloneză Monique Yvette Stalens, învăţătoare, regizoare de teatru şi actriţă, Juliette Binoche s-a născut pe 9 martie 1964, la Paris. Părinţii acesteia au divorţat pe când avea doar patru ani, moment în care ea şi sora sa, Marion, au fost trimise la un internat de provincie. În perioada adolescenţei, cele două fete îşi petreceau vacanţele cu bunica maternă, nevăzându-şi uneori părinţii chiar luni de zile.
Binoche va resimţi acest abandon parental pe parcursul întregii vieţi, lucru declarat chiar de actriţă.
„Am avut o copilărie dificilă. Am experimentat abandonul ambilor părinţi. Nu pot suporta să mă simt abandonată, aşa că plec mereu înainte de a fi rănită”, declara Binoche, anul trecut, pentru parismatch.com.
A jucat în peste 60 de filme, a primit mai multe premii internaţionale, apărând pe scenele teatrelor şi pe ecranele cinematografelor din întreaga lume. Binoche este un adevărat simbol al actoriei franceze, în jurul său creându-se de-a lungul timpului o aură aproape regală, în Franţa fiind adesea numită „La Binoche”.
Începuturile, în teatru, într-o piesă de Ionesco
Juliette Binoche (Foto: cinemagia.ro)
Iniţial, pasiunea pentru actorie s-a manifestat numai în zona de teatru, începând să joace încă din adolescenţă în spectacole de teatru organizate în liceu. La vârsta de 17 ani, a regizat şi a jucat într-un spectacol după textul lui Eugene Ionesco, „Regele moare” (”Exit the King”). Binoche a început să studieze actoria la Conservatoire National Supérieur d'Art Dramatique (CNSAD), dar a renunţat rapid din cauză că nu îi plăcea programa şcolară.
La începutul anilor 80, prin intermediul unui prieten, a descoperit un impresar care a ajutat-o să intre într-o trupă de teatru alături de care a călătorit în Franţa, Belgia şi Elveţia, sub pseudonimul de „Juliette Adrienne”.
Primul film
Prima apariţie într-un film a fost în 1983, în ”Liberty Belle” al lui Pascal Kané, rol pentru care prezenţa ei pe platourile de filmare a fost necesară doar timp de două zile, suficient însă pentru ca Binoche să înceapă să îşi dorească să devină actriţă de cinema.
În Franţa, faima a venit odată cu rolul principal în drama regizată de André Téchiné, în 1985, „Rendez-vous”. Binoche a fost anunţată din scurt că a primit rolul, însă odată cu acesta şi-a conturat ce fel de protagonistă avea să devină. Pentru „Rendez-vous”, Juliette Binoche a fost pentru prima dată nominalizată la Premiile Cesar, iar regizorul André Téchiné a câştigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Cannes, în 1985.
Juliette Binoche (Foto: cinemagia.ro)
„Dar, ştii, când aleg un film, am nevoie să cred în el şi să cred că pot face ceva special cu el, şi, asta înseamnă că, după un timp, să nu încerc să judec sau să analizez de ce ar trebui să îl fac. Trebuie să îţi urmezi intuiţia care, pentru mine, e un mister”, a declarat la un moment dat, actriţa.
Se pare că deşi este un mister, intuiţia lui Juliette Binoche a dus-o pe drumul cel bun. Debutul său într-un film în limba engleză a fost în 1988, în „Insuportabila uşurătate a fiinţei”(The Unbearable Lightness of Being) , regizat de Philip Kaufman, care i-a dus succesul internaţional.
Câţiva ani mai târziu, Binoche îi refuza propunerea lui Steven Spierlberg (foto) de a juca în ”Jurassic Park”, fiind deja implicată în filmările pentru ”Three Colors: Blue”, în regia lui Krzysztof Kieślowski.
„I-am spus lui Steven Spielberg: dacă vrei să joc un dinozaur, o fac cu plăcere. A râs.”, a spus actriţa, citată de The Guardian, despre acest episod.
Conform Daily Mail, aceasta a mai refuzat roluri în ”Mission Impossible” şi „Indiana Jones”, motivul fiind acela că nu voia ca Hollywood-ul să îi acapareze viaţa.
De asemenea, pentru „Pacientul englez” (The English Patient) (1996), regizat de Anthony Minghella, actriţa a primit Oscarul pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar. În 2010, pentru „Copie conforme”, avea să primească Premiul Cannes pentru cea mai bună actriţă.
Juliette Binoche nu este însă doar o actriţă dedicată, ci şi pictoriţă, având în spate studii în domeniul artei. A jucat o serie de roluri în care a interpretat personaje din lumea artei, dar de asemenea, şi picturile sale au apărut pe marile ecrane. Astfel, în ”The Lovers on the Bridge” (1991), Binoche a jucat o artistă stradală, iar în 2013, pe muza şi iubita celebrului artist Auguste Rodin, Camille Claudel în „Camille Claudel 1915”.
În ”Words and Pictures” (2013), Binoche este Dina Delsanto, o pictoriţă expresionistă, actiţa pictând toate operele care apar în film. Pentru acest rol, ea a fost nevoită să înveţe să creeze picturi mai abstracte, fiind specializată în special pe portrete.
Picturi din ”Words and Pictures”, toate semnate de Juliette Binoche (Foto: New York Times)
Cum a lucrat cu Godard
Binoche a lucrat şi cu celebrul regizor francez Jean-Luc Godard, pentru pelicula ”Hail Mary”. Legat de această colaborare, actriţa a declarat că a învăţat-o o lecţie extrem de importantă: să nu ai aşteptări de la regizor.
Actriţa îşi aminteşte că era dificil să filmeze cu Godard (foto: dreapta) pentru că schimba scenele tot timpul, iar ea şi alţi actori tineri aşteptau în hotel fără să ştie când vor filma. Într-o zi, regizorul a scris pentru ea un monolog foarte lung pe care trebuia să îl înveţe pentru a doua zi, lucru care pe Binoche a panicat-o. A doua zi însă, Godard s-a răzgândit şi i-a redus monologul la trei replici.
„Eram ca o entitate care îl deranja. Avea probleme tehnice, sau probleme cu vremea sau probleme emoţionale”, declara actriţa în legătură cu această colaborare.
„Chiar mi-a schimbat perspectiva, era ca şi cum intram în lumea adulţilor, fără mamă, fără sentimente călduroase. Doar vino cu ceea ce vrei să faci şi împărtăşeşte-ţi viziuna cu persoana cu care lucrezi”, a mai spus actriţa.
I-a refuzat pe Clinton şi Mitterrand
În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, Juliette Binoche a avut o viaţă tumultoasă, având relaţii cu personalităţi foarte diferite din lumea filmului, precum Daniel Day-Lewis, Olivier Martinez sau Leos Carax.
Conform Daily Mail, actriţa nu a fost niciodată căsătorită, dar a fost cerută în căsătorie de patru ori.
„Pur şi simplu nu am răspuns...Era mereu un moment nepotrivit. Cererile veneau când relaţiile erau deja pe terminate. Acela nu este niciodată un moment bun să faci lucruri permanente”, spunea Binoche, citată de Daily Mail.
Conform aceleiaşi publicaţii, actriţa a refuzat invitaţii la cină chiar şi din partea unor foşti şefi de stat, anume Francois Mitterrand şi Bill Clinton.
În 1990, i-a scris preşedintelui de la acea vreme, lui Mitterrand, pentru a-i solicita fonduri pentru filmul său, ”The Lovers on the Bridge”, însă acesta nu a ajutat-o, dar trei ani mai târziu, Mitterrand o invita la cină la palatul prezidenţial din Paris.
Francois Mitterrand (Foto: biography.com)
„Am visat într-o noapte că am sărutat-o, acum sper să vrea să-mi fie iubită”, ar fi motivat fostul şef de stat.
Când a ajuns în America, se zvoneşte că şi Clinton şi-a încercat, de asemenea, norocul, invitând-o să îl viziteze la Casa Albă. Actriţa l-a refuzat însă căci era ocupată cu spectacolul ”Betrayal” de Harold Pinter. Clinton a părăsit Washington-ul şi a venit să o vadă pe Broadway, sub privirea atentă a lui Hilary Clinton, duppă cum scrie acelaşi ziar.
Binoche alături de Benoît Magimel (Foto: grazia.fr)
Juliette Binoche are doi copii din două relaţii diferite: pe Raphael (24 de ani) şi pe Hanna (17 ani). Tatăl lui Raphael este scafandrul André Halle pe care actriţa l-a întâlnit în timp ce filma „Les Amants du Pont-Neuf” (1991), regizat de unul din foştii săi parteneri, Leos Carax.
Fiica sa, Hanna, este rodul relaţiei dintre ea şi actoul Benoît Magimel (foto:dreapta).
Implicată în cauze sociale
Binoche poate fi considerată o artistă completă. Pe lângă această latură artistică, actriţa se luptă şi pentru cauze umanitare, făcând parte, încă din 1992, din organizaţia „Enfants d'Asie” care se ocupă de copiii din Cambodgia. Prin intermediul acestui ONG, actriţa a devenit naşă pentru şase copii cambodgieni, după cum informează The Hollywood Interview.
„Îmi place să fiu activă, nu suport să fiu pasivă. Când fac ceva ce mă interesează, primesc mult mai mult înapoi. De aceea nu m-am uitat la prea multe filme, mă simt prea pasivă să stau pur şi simplu acolo”, declara Binoche pentru acelaşi site.
Prin intermediul „Enfants d'Asie”, actriţa a înfiinţat în Battamang, un orfelinat în care, în 2011, se aflau 120 de copii, cu vârste curpinse între trei şi 17 ani, după cum informează blogul de călătorie onmywaytobuddha.
Juliette Binoche nu s-a oprit însă aici. Începând cu anul 2000, aceasta s-a implicat într-o altă organizaţie, „Reporteri fără graniţe” (Reporters Without Borders), „care face campanie pentru libertatea informaţiei şi împotriva închiderii şi intimidării jurnaliştilor din întreaga lume”, după cum informează The Telegraph.
În 2002, a organizat împreună cu Thierry Ardisson, ”Photos of Stars”, un proiect caritabil în care aproape 100 de vedete din Franţa au primit aparate de fotografiat care au fost mai apoi scoase la licitaţie, cumpărătorul primind astfel fotografiile exclusive pe care vedetele şi le-au făcut.
Alături de aceeaşi organizaţie, pe 7 februarie 2006, Binoche a participat la o demonstraţie care venea în sprijinul jurnalistei Jill Caroll şi a altor doi oameni de presă irakieni care fuseseră răpiţi în Bagdad.
Conflictul cu Depardieu
Deşi este recunoscută de mulţi drept o actriţă excelentă, au existat şi voci care nu au fost de acord, cel puţin iniţial, cu această descriere. Printre acestea s-a numărat şi cea a lui Gérard Depardieu care, într-un interviu, spunea că nu înţelege de ce toată lumea este înnebunită după ea.
„Nu are nimic, absolut nimic…Vă rog, puteţi să-mi explicaţi care este secretul acestei actriţe?”, ar fi întrebat Depardieu, citat de The Guardian.
Răspunsul lui Binoche, unul destul de poetic, nu a întârziat să apară.
„Care este secretul?... Este un secret, cred. Când eşti în faţa camerei se întâmplă ceva. O relaţie, o mişcare, un fel de suspendare stranie. Acolo găseşti stratul din tine care se regăseşte în toată lumea. Şi când îl nimereşti, îţi poţi imagina că toate inimile bat laolaltă, cam aşa. E frumos”, a spus Juliette Binoche.
Totuşi, actriţa a comentat de asemenea, în mod direct afirmaţiile actorului.
Binoche şi Depardieu (Foto: cinemarx.ro)
Conform The Guardian, când îşi aminteşte ce a spus acesta, „o veselie răutăcioasă o copleşeşte”. Autorul articolului descrie: „îşi ridică un braţul într-o mişcare ca şi cum ar înjunghia, frenetic, cum face Norman Bates în scena duşului din „Psycho”.
„A vrut să mă omoare…A vrut să mă omoare, dar încă sunt aici”, a spus, metaforic, Binoche.
Binoche a trecut însă peste acest episod, după ce l-a întâlnit pe Depardieu, întâmplător, în timp ce îşi făcea cumpărăturile într-o piaţă.
„M-am ciocnit de el la piaţă şi l-am întrebat: «Ce se întâmplă cu tine? De ce simţi nevoia de a fi atât de răutăcios?». Iar el mi-a răspuns: «Nu te mai gândi la asta. Sunt un prost»", a relatat actriţa franceză într-un interviu acordat publicaţiei „The Sunday Times".
Juliette Binoche, la Bucureşti
În cadrul celei de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru publicul va putea să o întâlnească pe Juliette Binoche după proiecţia filmului „Polina / Polina – danser sa vie” care va avea loc în prezenţa acesteia, dar şi a regizorilor Valérie Müller şi Angelin Preljocaj.
Proiecţia va avea loc duminică, pe 29 octombrie, de la ora 16.00, la Cinema Elvire Popesco.
O zi mai târziu, de la ora 20.00, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, publicul va putea să o vadă pe actriţa franceză şi în spectacolul „Vaille Que Vivre (Barbara)”, alături de pianistul Alexandre Tharaud. Spectacolul este un omagiu adus unui mare nume al muzicii franceze, format dintr-o selecţie de muzică şi texte din repertoriul acesteia.
Se încarcă comentariile...
