Juan Diego Flórez faţă cu mediocritatea
0
Juan Diego Flórez a venit la Bucureşti la apogeul carierei. E totuşi un progres: Pavarotti a cântat în România o singură dată, în turneul său de adio, iar José Carreras – mult după ce se retrăsese de pe scenă.
Articol publicat pe blogul Despre Opera.
Însă povestea prezenţei unuia dintre tenorii de top ai planetei lirice de astăzi a început cu aproape un an în urmă, atunci când era anunţat pentru Gala Operelor Naţionale din Decembrie 2017. Dna Beatrice Rancea, directorul interimar de atunci al ONB, avea o slăbiciune pentru gale (toate „grandioase”), care ajunseseră să enerveze publicul. Onorariul lui Flórez a fost un scandal la acea vreme: 120.000 de euro, o concupiscenţă financiară care a costat-o în final pe Rancea fotoliul de director al Operei Naţionale. Nimeni nu bănuia că suma nu era nemaivăzută pentru Primăria Bucureştiului, finanţator prin Creart al acelei gale. În toamnă, administraţia condusă de Gabriela Firea tocmai îi plătise Angelei Gheorghiu o sumă şi mai mare: 150.000 de euro pentru un concert în piaţă, cu intrare liberă, cu mult crossover muzical.
În culisele Operei şi ale puterii, se promitea că JDF va veni totuşi la Bucureşti la o dată ulterioară şi nu pentru o gală în care să cânte două arii şi o colindă (cum fusese cazul lui Roberto Alagna în 2016), ci un recital întreg, pe alţi bani. Pe cu totul alţi bani, despre care n-am mai aflat nimic niciodată (nu că ar fi obligatoriu, cu tot scandalul de atunci). Preludiul acestui recital nu se opreşte aici, căci numele tenorului a rămas cumva legat de cel al directoarei Operei din Iaşi, care s-a trezit cu o ştire în presa locală ce-l anunţa pe Flórez într-o apariţie la un alt spectacol îndoielnic din capitala Moldovei, ştire dezminţită nervos de Beatrice Rancea: Menţionăm faptul că tenorul Juan Diego Flórez nu urmează să susţină NICIUN (subl. n.) spectacol în cadrul Operei Naţionale Române Iaşi.
Se poate însă ca onorariul lui Juan Diego Flórez să fi fost redus substanţial. Aşa se explică prezenţa sopranei Teodora Gheorghiu în acest recital, deşi cota ei artistică este cu mult sub cea a tenorului peruan: patru arii fiecare şi două duete, cu o simetrie perfectă şi la encore, câte o arie, plus un duet.
Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.
Se încarcă comentariile...
