Jeremy Bentham, filosoful a cărui ultimă dorinţă a fost să îi fie conservat corpul pentru ca prietenii să nu îi ducă dorul

Jeremy Bentham a fost unul dintre cei mai cunoscuţi filosofi ai moralei, fiind recunoscut pentru dezvoltarea unei teorii timpurii a utilitarismului. Filosoful britanic era un excentric, una dintre cele mai bizare dorinţe de-ale sale fiind că şi-a dorit ca, după moarte, corpul său să fie prezervat pentru ca prietenii lui să nu îi ducă dorul, după cum scrie The Telegraph.

Jeremy Bentham  a fost un progresist, militând, prin scrierile sale, în favoarea libertăţii individuale şi economice, a libertăţii de expresie, a drepturilor egale pentru femei, a drepturilor animalelor, dar şi a decriminalizăii homsexualităţii.

Dar Bentham a fost şi un adevărat excentric, lăsând prin testament, încă de când avea 21 de ani, ce şi-a dorit să se întâmple cu trupul său după moarte. I-a înmânat testamentul unui prieten de familie, fizician şi chimist, George Fordyce. 

„Corpul meu va fi dat dragului meu prieten, doctorul Southwood Smith, pentru a fi folosit în felul în care am menţionat anterior. Şi vreau... să aibă grijă de trupul meu şi să ia măsurile necesare şi potrivite pentru prezervarea unor părţi din corp în maniera în care am explicat în documentul anexat testamentului meu şi pe care l-am intitulat <<Auto-Icon>>. Scheletul meu...să fie aşezat pe scaun în felul în care stăteam când eram în viaţă, în postura în care stau când sunt prins în gânduri în timp ce scriu....”, ar fi lăsat filosoful drept indicaţii, după cum scrie Bhikhu C. Parekh, primul volum al seriei ”Jeremy Bentham: Critical Assessments”. 

Cât timp a trăit, Bentham a fost un excentric, aşa că o astfel de cerinţă nu a fost o surpriză pentru cei apropiaţi. Filosoful era „retras şi inaccesibil”, avea un baston pe care l-a numit Dapple, o pisică pe nume Reverendul Doctor John Langborn şi un „vocabular glumeţ”, folosind expresii precum “antejentacular circumgyration”, construcţie complicată care se referă la o plimbare înainte de micul dejun, după cum scriu Philip Lucas şi Anne Sheeran într-un articol din volumul 8 al „Journal of Bentham Studies”. 

După moarte, conform dorinţei sale, corpul său a fost disecat în faţa unui grup de prieteni. În ceea ce priveşte capul, Bentham îl rugase pe doctorul Smith să folosească o metodă tradiţională din Noua Zeelandă, specifică populaţiei Maori, pentru ca acesta să nu se degradeze. Totuşi, doctorul Smith a greşit procedura, astfel că pielea feţei a devenit maro închis,  iar capul a căpătat un aspect grotesc. Ulterior, avea să fie comandat un cap făcut pe comandă, din ceară.

Scheletul a fost „căptuşit” cu fân, iar structura a fost îmbrăcată în hainele lui Bentham. Replica filosofului a fost aşezată într-un cabinet din lemn denumit „Auto-icon”, după cum îşi intitulase acesta instrucţiunile. Iniţial, acest Bentham a fost  păstrat de doctorul Thomas Southwood Smith, iar în 1850, a fost achiziţionat de University College Lonodon. De regulă, este expus în clădirea principială, iar pentru aniversarea de un secol, respectiv pentru cea de 150 de ani a universităţii, se spune că Bentham ar fi  fost adus în şedinţa de consiliu, unde ar fi fost trecut ca „prezent, dar nu votează” .