Iubirea unui scriitor pentru un sex simbol. Obiectele cuplului Eugen şi Marga Barbu sunt licitate pe 8 mai, la Artmark

Licitaţia patrimoniului Eugen şi Marga Barbu are loc pe 8 mai la Artmark, de la ora 19.30. Licitaţia include manuscrise, fotografii, artă plastică, artă decorativă şi obiecte care au aparţinut celebrului cuplu

Director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist, om politic român. Vocal, polemic, incomod, conflictual, Eugen Barbu a rămas definitiv în literatura română prin romanul său “Groapa”, dar şi prin publicaţia "România Mare". Marga Barbu, cunoscută actriţă de film şi teatru, i-a fost alături o bună parte din viaţă. Licitaţia patrimoniului Eugen şi Marga Barbu include manuscrise, fotografii, artă plastică românească, artă decorativă şi obiecte de mobilier, care au aparţinut celebrului cuplu.

Actriţă de serii populare, dar şi de compoziţie, a fost celebră atât pentru rolurile din "Haiducii" sau "Mărgelatu", dar şi pentru cel din "Domnişoara Aurica".
Marga Barbu s-a născut în 24 februarie 1929, la Ogna Şugatag, judeţul Maramureş, iar după ce a împlinit 14 ani, s-a mutat cu familia la Bucureşti. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950.
Distribuită începând cu 1953 pe marile ecrane, a devenit cunoscută datorită rolului hangiţei Aniţa din seria "Haiducilor" şi al Agathei Slătineanu din seria "Mărgelatu", dar şi pentrul rolul din "Domnişoara Aurica" (regia Şerban Marinescu, 1986).
A mai jucat, de asemenea, în "Bietul Ioanide", de Dan Piţa (1980),  şi "Comoara din Carpaţi", regizat de Cornel Todea (1975).Ultimul film pe care l-a realizat a fost "Lacrima cerului " (1989).

Marga Barbu a fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Constantin Codrescu şi apoi cu scriitorul Eugen Barbu. A fost decorată, în 2004, cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios", în grad de cavaler.
Distincţia i-a fost acordată în "semn de apreciere pentru îndelungata şi fructuoasa activitate artistică şi pentru talentul şi dăruirea puse în slujba artei spectacolului şi a teatrului românesc".

După Titus Popovici, Eugen Barbu ((1924 – 1993) a fost cel mai vandabil scenarist al cinematografiei socialiste. Filmele pe care le-a scris, precum seria „Haiducilor“ şi peliculele avându-l drept protagonist pe Mărgelatu, rulează şi astăzi cu acelaşi succes pe micile ecrane, potrivit unui articol din Adevărul.

 Romancier celebru, pamfletar redutabil, redactor-şef al revistei „Luceafărul“ şi ulterior director al publicaţiei „Săptămâna Culturală a Capitalei“, Barbu a avut o influenţă considerabilă, decenii la rând, asupra forurilor de partid şi de stat. Dar şi asupra cinematografiei autohtone! „Patronul“, aşa cum îi spuneau apropiaţii, s-a implicat permanent şi în disputele de culise şi organizatorice ale cinematografiei româneşti. Primul scenariu pe care l-a scris a fost „Unsprezece“, la începutul anilor ’60, după romanul său de mare succes, însă filmul n-a mai intrat în producţie. A urmat apoi „Procesul alb“, ecranizare a unui alt roman propriu, „Şoseaua Nordului“. Filmul a fost realizat de Iulian Mihu şi a avut premiera la 14 februarie 1966. În paralel, a lucrat şi la „Haiducii“, primul său succes răsunător din cinematografie, film ieşit pe ecrane la 20 aprilie 1966. De această dată, a scris în colaborare cu Mihai Opriş şi Nicolae Paul Mihail, ultimul rămânând fidelul său co-scenarist la majoritatea filmelor de aventuri. Până la ieşirea pe piaţă a filmului „Lacrima cerului“, la 2 decembrie 1991, deşi lucrul la peliculă începuse în cursul lui 1989, Barbu a avut aproape non-stop scenarii în lucru.

„Patronul“ îşi merita cu prisosinţă supranumele, întrucât rolul său nu se oprea nicidecum în momentul în care propunea un scenariu caselor de film. El stabilea distribuţia şi regizorul, existând chiar cazuri de notorietate în care interpreţi de prim-plan sau realizatori să fie concediaţi de la un film la altul fără prea multe explicaţii. De fapt, Barbu nici nu ascundea faptul că este un colaborator incomod. „În raporturile scenarist – regizor ar trebui să existe mai multă înţelegere. Eu nu mă amestec ca alţii în munca celui din spatele aparatului de filmat şi când spun asta nu mă refer numai la operator, cer numai să mi se respecte textul încredinţat, nu să se vină cu idei! Cel cu ideile sunt eu! Atât!“, afirma Barbu într-un interviu publicat în numărul din martie 1984 al revistei „Cinema".

Marga i-a fost soţie şi muză

Actriţa Marga Barbu (1929 – 2009) a fost o prezenţă constantă în filmele făcute după scenariile soţului său, iar cele mai multe roluri au fost scrise special pentru ea. Întâmplarea a făcut ca Eugen Barbu s-o remarce tocmai într-un film, „Vultur 101“, regizat de Andrei Călăraşu şi apărut pe ecrane la 21 august 1957, în care Marga juca rolul Laurei Săndulescu. Apoi s-au întâlnit faţă în faţă într-o zi în care o prietenă comună îi invitase la restaurant. „Nu eram prea tentată să mă duc, dar citisem deja «Groapa» şi eram curioasă să-l cunosc în carne şi oase pe omul care a scris-o. Îmi plăcuse cartea, dar eram puţin şocată de limbaj. Eu veneam din Ardeal, unde nu eram obişnuită cu asemenea cuvinte dure. Apoi, m-a dat gata când jucam în «Cyrano de Bergerac», la Teatrul Nottara, în rolul Roxanei. În seara premierei m-am trezit cu un coş mare de liliac alb. Rămăsesem fără vorbe. În plină iarnă, că era în luna februarie, să primesc liliac alb. Coşul mai avea un bileţel cu semnătura lui, pe care scria «Succes». Nu era omul vorbelor multe. Îmi spunea mereu că «un scriitor care scrie mult nu vorbeşte mult»“, mărturisea Marga Barbu într-un interviu. Actriţa mărturisea totodată că cel mai frumos moment al carierei a fost premiera filmului „Haiducii“, din 20 aprilie 1966, cea dintâi peliculă din cele şase în care a jucat rolul hangiţei Aniţa, când oamenii au spart ferestrele cinematografului „Patria“ pentru a ajunge la casele de bilete. Marga Barbu a intrat tot de şase ori în rolul Agathei Slătineanu, actriţa care-i purta sâmbetele lui Mărgelatu, şi de două ori a jucat-o pe Zulnia. „Patronul“ începuse cu filmul „Martori dispăruţi“, care a avut premiera în 27 martie 1989, un nou serial cu haiduci, cu Szoby Cseh şi Şerban Ionescu în rolurile principale, iar Zulnia era „un personaj plin de o debordantă vitalitate, o femeie caracterizată de iniţiativă, dornică să pună în practică dictonul time is money“, potrivit articolului din Adevărul.