INTERVIU Violoncelistul Valentin Răduţiu, în concert la Bozar: Aş cânta muzica lui Enescu de mii de ori, fără să mă plictisesc

INTERVIU Violoncelistul Valentin Răduţiu, în concert la Bozar: Aş cânta muzica lui Enescu de mii de ori, fără să mă plictisesc

Violoncelistul Valentin Răduţiu şi pianistul Per Rundberg, în concert la Palatul Bozar

Recitalul de violoncel al tânărului muzician Valentin Răduţiu, acompaniat de cunoscutul pianist suedez Per Rundberg, a avut loc duminică, 27 octombrie, la Palatul BOZAR, de la Bruxelles, în cadrul Festivalului EUROPALIA România.

Sonata nr. 1 in mi minor op 38 pentru violoncel si pian de Johannes Brahms şi Sonata nr.2 în Do Major pentru violoncel şi pian de George Enescu au făcut parte din program. German cu origini clujene, Valentin Răduţiu este dovada clară că rigoarea nemţească şi cumpătarea ardelenească sunt reţeta sigură pentru succes: în 2012, Valentin Răduţiu a câştigat premiul al doilea la Concursul Internaţional Enescu din Bucureşti. Apreciat în presa internaţională pentru „tonul masculin strălucitor, distinctiv şi interesant“ şi considerat drept „unul dintre cei mai buni violoncelişti ai timpului nostru“, potrivit publicaţiei „Süddeutsche Zeitung”, artistul român este primul violoncelist care a înregistrat, alături de pianistul Per Rundberg, integrala Sonatelor pentru Pian şi Violoncel de George Enescu.

"Adevărul": Cum a fost prezenţa dumneavoastră în EUROPALIA? Aţi mai concertat la BOZAR?

Valentin Răduţiu: Sunt onorat de invitaţia să fac parte din programul ales al festivalului Europalia 2019 şi mereu deosebit de bucuros să concertez în contexte asociate culturii româneşti. Povestesc străinilor mereu, cu mult entuziasm, chiar mândrie, despre activitatea bogată a institutelor culturale româneşti, răspândite în atâtea ţări! Pentru mine a fost o premieră să cânt în sala Bozar, în schimb am fost de multe ori la Bruxelles — un oraş de care mă leagă multe amintiri frumoase. Cu atât mai mare plăcerea, să concertez de două ori în cadrul Europalia, pe lângă recitalul meu cu Per Rundberg, şi în concertul de deschidere alături de renumitul ansamblu RaRo cu Diana Kettler, Răzvan Popovici şi Erik Schumann.

Cum aţi ales programul? Povestiţi-mi despre sonata lui Brahms, pe care o veţi interpreta la BOZAR, care este un omagiu adus lui Bach -  tema principală a lucrării porneşte de la Arta fugii? Ce înseamnă această lucrare pentru dumneavoastră, când aţi interpretat-o prima dată?

Nu mi-aş fi putut imagina un concert în cadrul „ediţiei româneşti“ a Europalia, în cadrul sărbătorii culturii româneşti, fără muzica lui Enescu. Sonata de Brahms in mi minor a fost dorită de Bozar — este una dintre cele mai iubite sonate romantice a repertoriului de viololoncel şi o "companie" foarte echilibrată alături de sonata compusă de Enescu, care probabil este mai „exotică“, mai ales pentru publicul belgian. Da, ultima parte a sonatei de Brahms conţine o temă din Arta fugii, dar cel mai emblematic pentru această lucrare este începutul sonatei, pe coarda Do. Tema începe în registrul grav şi este, în acelaşi timp, deosebit de melodică. De acolo se tot înalţă precum ceaţa de pe suprafaţa unui lac, apoi creşte în intensitate şi acompaniamentul pianului pe contratimp dă sentimentul unei bătăi de inimă. Se creează, într-adevăr, o atmosferă cu totul deosebită! Putem resimţi sentimentele  lui Brahms pentru Clara Schumann, de ea neîmpărtăşite. Într-un mod poate neobişnuit, am învăţat această lucrare destul de târziu, în urmă cu doar câţiva ani.Tehnic vorbind, nu este o lucrare foarte dificilă. Profesorii mei "mi-au pus în spinare“ de la o vârstă tânără repertoriul cu cerinţe tehnice foarte înalte, care scot mai mult în evidenţă capacităţile virtuoase ale tânărului muzican. De multe ori, este poate chiar mai dificil, să arăţi mare maiestrie cu un lucru „uşor"...

Credeţi că publicul belgian a fost deschis spre Sonata pentru violoncel şi pian nr. 2 a lui George Enescu?

Da, publicul a fost entuziast... Ar putea, poate, să devină encomiastice aceste cuvinte pline de entuziasm şi dragoste pentru muzica lui Enescu, mai ales când sunt spuse mereu de noi, romanii, şi am putea fi acuzaţi de o anumită „subiectivitate patriotica“.

Şi, totuşi, nu reuşesc să nu vorbesc la superlativ despre Enescu şi această sonată pentru violoncel, pe care am cântat-o de câteva zeci de ori, dar niciodată nu m-a plicitisit vreo secundă.

Are o delicateţe şi un rafinament sublim, este plină de emoţie şi sentiment, fără sa fie vreodată patetică sau dulceagă. Şi o anumită clipă, la sfârşitul părţii lenţi, este una dintre momentele mele favorite din toate sonatele de violoncel. În cuvinte nu se poate descrie, oricum. Poate, in necuvintele ale lui Nichita Stănescu: „ochiul călcâiului care plânge“… Trebuie ascultat.

Povesţi-ne despre colaborarea dumneavoastră cu Per Rundberg şi despre inregistrarile Enescu pe care le-ati făcut împreună.

L-am cunoscut pe Per cand aveam 15, 16 ani, la Salzburg, eram aşa numit "tânar student“ la universitatea Mozarteum. Aşa că pot spune că îl cunosc de peste o jumătate de viaţă. Suntem prieteni adevăraţi, uniţi prin sute de ore de muzică cântate împreuna, în repetiţii, concursuri, în imprimări de disc, şi în zeci, dacă nu sute de concerte, care ne-au purtat în cele mai diferite locuri — câteodată mari capitale ale muzicii, metropole, câteodată locuri izolate, până chiar aproape de cercul polar, unde am întâlnit oameni la fel de dornici de muzică, cum poate credem că îi găsim doar la Berlin sau Viena. Ca şi personalităţi, suntem diferiţi în multe aspecte, dar ne simţim reciproc pe scenă cu ochii închişi.

După premiul meu la Concursul Enescu, am decis să înregistrăm integrala lucrărilor enesciene pentru violoncel şi pian, şi datorită premiului şi rezonanţei deosebite a acestei imprimări în presa internaţională, am putut oferi această muzică multor ascultători în premieră.

Ce proiecte aveţi în continuare? Când veţi concerta în România?

Cu începutul acestui an, am adăugat activităţii mele solistice, o altă latură muzicală: sunt solist violocelist la Deutsches Symphonie - Orchester Berlin (DSO). Înainte de concertul la Europalia sunt plecat trei săptamâni în turneu cu orchestra — vom concerta la Tokyo, Seul, Beijing şi Shanghai şi aştept această experienţă cu mare curiozitate. Primul meu concert după această excursie muzicală în orientul depărtat va fi de-a dreptul simbolic european, la Bruxelles. Printre proiectele viitoare, mă voi întoarce şi la Bucureşti cu un recital la Sala Radio, în primavară, în contextul apariţiei unui disc la Editura Casa Radio — înregistrarea concertului de Dvorak alături de Orchestra Naţională a României sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru.

Valentin Răduţiu

Născut la München, Valentin Răduţiu a luat primele lecţii de la tatăl său, la vârsta de şase ani. Şi-a continuat studiile la Salzburg, Viena şi Berlin. Printre scenele pe care a cântat se numără Filarmonica Berlin, Filarmonica din München, Konzert-haus Berlin, Prinzregententheater şi Herkulessaal din München, Atheneul Român, Filarmonica din Riga, Konserthuset Stockholm si Hong Kong City Hall. Violoncelistul a fost invitat să cânte in numeroase festivaluri, printre care Schleswig-Holstein Musik Festival, Heidelberger Frühling, Cellobienale Amsterdam, Musikfest Stuttgart, Fürstensaal Classix, Hong Kong Arts Festival, SoNoRo, Klangspuren Tirol. Totodată, a susţinut numeroase concerte de muzică de cameră alături de Evgheni Bozhanov, Cvartetul Hagen, Ib Hausmann, Diana Ketler, Alexander Madzhar, Igor Ozim, Alina Pogostkina, Razvan Popovici, Antje Weithaas şi alături de cei „12 Violocelişti ai Filarmonicii din Berlin”. Artistul cântă pe un violoncel Francesco Rugieri (Cremona 1686).

Per Rundberg

Pianistul suedez Per Rundberg s-a născut în 1971 în Skelleftea Suedia, a studiat la Universitatea de Muzică şi Arte Mozarteum din Salzburg, cu prof. Karl – Heinz Kämmerling, la Ècole Normale de Musique Alfred Cortot în Paris, la Academia „Franz Liszt" din Budapesta şi la Roma. Rundberg concertează frecvent în toate colţurile lumii. În calitate de solist a cântat cu Camerata Salzburg, cu orchestra Mozarteum şi în cadrul a numeroase festivaluri intrenaţionale, precum Salzburger Festspielen, Festivalul Schleswig-Holstein, Nuovi Spazi Musicali şi Festival di Nuova Consonanza, Bilbao 2001 sau Aspekte Salzburg.

Despre EUROPALIA

Festivalul bianual EUROPALIA împlineşte 50 de ani de la înfiinţare în 2019. Festivalul a debutat în 1969 şi are un caracter multidisciplinar: arte vizuale, artele spectacolului, muzică, film, literatură, educaţie culturală. Publicul celor mai ample ediţii de până acum ale festivalului a ajuns la aproximativ 1-1,5 milioane de vizitatori, foarte mulţi veniţi din afara Belgiei. Participarea României la Festivalul EUROPALIA, în perioada octombrie 2019- ianuarie 2020, este asigurată de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Secretariatul General al Guvernului. Festivalul Internaţional de Arte EUROPALIA este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia, organizată sub patronajul Familiei regale a Belgiei, la Bruxelles şi în diverse oraşe belgiene, dar şi din Marea Britanie, Franţa, Olanda, Luxemburg sau Germania. Printre ţările invitate de onoare la ediţiile precedente s-au numărat: Italia (1969 şi 2003), Franţa (1975), Spania (1985), Portugalia (1991), Republica Cehă (1998), Polonia (2001), Federaţia Rusă (2005), R. P. Chineză (2009), Brazilia (2011), India (2013), Turcia (2015), Indonezia (2017)

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: