Interviu. Lucian Petrean: „Artistul trebuie să aibă libertate de mişcare”

Baritonul  Lucian Petrean a avut o evoluţie interesantă în drumul său către cariera de solist de operă, urmând studii de teologie, obţinând un doctorat în filologie pe o temă legat de folclor, abia ulterior urmând studii muzicale la Cluj-Napoca, pentru ca la ora actuală să fie solist al Operei Naţionale din Bucureşti.

O.Ş.P. : Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene şi stăm de vorbă cu baritonul Lucian Petrean, muzician format la şcoala transilvăneană. De ce aţi luat această decizie, ca din 2016 să fiţi solist al Operei bucureştene, deşi foarte multe vă leagă de Cluj ?

L.P.: Într-adevăr sunt foarte legat de Cluj. Acolo am studiat, acolo am făcut primii paşi în lumea operei. În septembrie 2016 am bătut la uşa directorului operei clujene, Florin Estefan propunându-i să mă angajeze în locul rămas liber prin plecarea colegului meu, Fülöp Marton, care se pensiona. Mi-a răspuns că postul a fost promis unui alt tânăr artist. Am plecat dezamăgit din biroul dumnealui, dar după numai câteva zile am dat audiţie la Opera Naţională Bucureşti având în faţă o comisie formată din cinci dirijori. Doamna Beatrice Rancea, managerul Operei Naţionale Bucureşti de atunci, mi-a propus un contract de angajare. Astfel, începând cu octombrie 2016 sunt angajatul operei bucureştene.

O.Ş.P.: Probabil aşa fusese scris undeva ca drumurile dvs. să se îndrepte spre capitală. Să ne întoarcem asupra anilor de formare. După studiul viorii, v-aţi îndreptat spre cursuri de teologie la Seminarul Teologic Ortodox si la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca, urmând în paralel cursuri de canto. Aţi absolvit Academia de Muzica „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Cum au evoluat lucrurile astfel încât să optaţi totuşi pentru cariera de cântăreţ de operă ? Cine au fost cei care v-au condus în această direcţie ?

L.P.: Până în clasa a şaptea am studiat vioară. Dar atunci când tatăl meu m-a întrebat ce anume doresc să devin, am răspuns că vreau să fiu cântăreţ, ceea ce el la acea vreme nu considera a fi o meserie. Îmi plăcea foarte mult să cânt muzică populară şi am început să frecventez slujbele de la biserica din satul Mintiu - judeţul Bistriţa-Năsăud, acolo unde erau bunicii mei, pe care îi vizitam foarte des. Aşa am ajuns să cânt la strană, să citesc Mica Biblie. Am absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, în 1995. În calitate de cântăreţ al Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca (vizavi de Opera Naţională) am avut şansa să cunosc mai mulţi cântăreţi de operă care cântau în corul bisericii. Basul Ion Iercoşan - Dumnezeu să îl ierte - a fost cel care m-a introdus în lumea operei. Aduc un omagiu acestui Om şi Artist. Domnia sa mi-a remarcat vocea şi mi-a dat primele lecţii de canto. Studiile de la Facultatea de Teologie Ortodoxă le-am încheiat în 1999. În perioada Seminarului Teologic am activat şi în Grupul Renaşterea, format din 12 voci bărbăteşti, teologi, cu care am susţinut concerte în ţară şi străinătate. Au fost primele momente când am cântat partituri de bariton-solo. În toamna lui 2006 am luat hotărârea de a mă înscrie la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la secţia canto. Am început la clasa regretatului profesor Alexandru Fărcaş. După aceea am trecut la clasa doamnei profesoare Ana Rusu. Domnul profesor Gheorghe Roşu (Dumnezeu să-l ierte) m-a îndrăgit foarte mult şi de aceea am hotărât să urmez din 2010 cursurile de master cu domnia sa. În tot acest timp, studiul muzical l-am efectuat cu pianista Iulia Suciu. Totdeauna, însă, i-am simţit aproape cu sfaturi şi îndrumări pe maestrul Gheorghe Dumănescu, soprana Elena Andrieş, regizorul Emil Strugaru şi maestrul Cristian Sandu.

O.Ş.P.: În 2013 aţi devenit doctor în filologie al Facultăţii de Litere din cadrul Universitatii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca cu lucrarea ”Colindatul la români în zona Ardealului”. De ce un doctorat în filologie şi nu în muzică ?

L.P.: Admiterea la doctoratul în filologie s-a făcut înainte de înscrierea la cursurile Academiei de Muzică Gheorghe Dima. La momentul intrării la doctorat nu eram încă decis să urmez o carieră în muzică. Dar nu este târziu nici pentru un doctorat în muzică.

O.Ş.P.: Debutul în operă a avut loc la Cluj. După o serie de apariţii în recitaluri şi concerte, Lucian Petrean debuta în 2010 în Rigoletto de Verdi, în rolul titular, în cadrul festivalului „Viva Vox” la Opera Naţională din Cluj-Napoca,  rol pe care ulterior îl veţi cânta cu succes pe multe scene, atât în ţară, cât şi în străinătate. A avut ceva simbolic acest debut ? Şi pe scena Operei Naţionale Bucureşti aveaţi să debutaţi tot în rolul Rigoletto, în montarea lui Stephen Barlow,

L.P.:  Într-adevăr debutul meu s-a produs pe 10 mai 2010. Rolul lui Rigoletto este, cred eu, pentru orice bariton un vis, ţinta supremă. Pe lângă dificultăţile tehnice pe care acesta le „ascunde“, personajul îţi oferă oportunităţi interpretaţionale extraordinare, de la clown-ul curţii apoi tatăl îndurerat de pierderea fiicei răpită care duce până la finalul tragic în care aceasta îşi pierde viaţa chiar sub ochii tatălui. Faptul că eu am debutat cu un rol pe care alţi artişti îl interpretează la apogeul carierei are probabil ceva simbolic. Anul trecut, în septembrie, ar fi trebuit să cânt acest rol cu Opera din Parma la Busseto, acolo unde s-a născut şi a copilărit marele Giuseppe Verdi (din păcate, din cauza pandemiei, s-a amânat). Într-adevăr, şi la Bucureşti am debutat cu acelaşi rol, într-o producţie interesantă a lui Stephen Barlow. Probabil, Rigoletto este pentru mine un rol care deschide noi drumuri?

O.Ş.P.: De-a lungul ultimilor ani, aţi avut ca parteneri nume sonore. De care dintre aceste colaborări vă amintiţi cu mai mare placere ?

L.P.:  Da, am avut parte de colaborări deosebite alături de artişti de talie internaţională, lucru care m-a făcut să progresez foarte mult în actul liric. Aş menţiona numele lui Gianluca Terranova, tenor italian, cu care am cântat împreună în producţia de Aida de la Opera de Nancy, într-o nouă montare care sărbătorea 100 de ani de la înfiinţarea teatrului. Gianluca Terranova îl interpretează pe Enrico Caruso în filmul Caruso, vocea dragostei. O altă colaborare memorabilă a avut loc la Opera din Tel Aviv cu rolul Scarpia din opera Tosca, sub conducerea maestrului Daniel Oren - o experienţă extraordinară. De curând am avut onoarea de a cânta alături de marea soprană româncă Elena Moşuc, la Opera Naţională Bucureşti cu prilejul Galei de 30 ani de activitate a sopranei. Toate aceste colaborări mă motivează să studiez continuu. Pentru a ajunge la nivelul la care poţi întâlni asemenea parteneri de scenă este nevoie însă de o pregătire temeinică. Doresc să fac o paranteză aici şi să menţionez câteva nume care şi-au pus amprenta pe ceea ce înseamnă astăzi Lucian Petrean cântăreţul de operă. Am participat de-a lungul timpului la cursuri de master sub îndrumarea tenorului Constantin Nica, sopranei Laura Niculescu, pianistei Nicoletta Olivieri, baritonului Alfio Grasso şi a bas-baritonului Ionel Pantea. În august 2014, la Verona-Italia am studiat cu maestrul Giorgio Zancanaro, iar în iunie 2016 la Milano cu maestrul Bonaldo Giaiotti. De asemenea, în ultima perioadă am lucrat cu mai mulţi pianişti: la München - Kamila Akhmedjanova şi Stellario Fagone de la Bayerische Staatsoper, iar la Parma - Simone Savina.

O.Ş.P.: Aţi colaborat cu regizori precum Grischa Asagaroff, Stephen Barlow, Oliver Mears sau Renzo Giaccheri. Cât de importantă este pentru un cântăreţ interacţiunea cu regizorul producţiei în care apare ?

L.P.: Este extrem de importantă colaborarea cu regizorul producţiei, pentru că nu poate exista operă fără regie. De aceea consider extrem de dificil ceea ce facem noi, artiştii de operă, pentru că dincolo de voce, trebuie sa ne şi identificăm cu personajul pe care îl interpretăm iar fără o aprofundare a sfaturilor regizorale, fără o colaborare strânsă cu acesta, nu se poate crea un personaj credibil, veridic.

O.Ş.P.: In România sunteţi invitat permanent la operele din Cluj, Iasi, Braşov, Constanţa sau Timişoara. Credeţi că solistul de operă trebuie să se identifice cu o anumită scenă sau să-şi păstreze, până la un punct, independent şi libertatea de mişcare?

L.P.: Artistul trebuie să aibă libertate de mişcare. Cum se poate acumula o experienţă bogată altfel decât prin colaborarea cu alţi artişti internaţionali, experienţa pe alte scene, un alt public? Totuşi, consider că este onorant să aparţii unei scene, cum este în cazul meu, Opera Naţională din Bucureşti.

O.Ş.P.: Începând cu primul angajament în anul 2017 în Germania cu rolul Renato în “Un ballo in maschera” de Verdi la Teatrul din Regensburg, rol pe care l-aţi interpretat şi la Teatrul Naţional din Praga, cariera internaţională a baritonului Lucian Petrean se dezvoltă cu o dinamică deosebită. Ce alte repere aţi mai menţiona din ultimii ani ?

L.P.: În anul 2016 l-am cunoscut pe domnul Stelian Gheorghe, actualmente managerul AIMARTISTS, care se ocupă de activitatea mea internaţională. Într-adevăr, primul angajament în Germania are loc în anul 2017 cu rolul Renato, la Regensburg. Renato am mai interpretat şi la Teatrul Naţional din Praga şi la Bucureşti. Tot în 2017, am cântat Scarpia în Tosca de Puccini la Teatrul Greco - Roman din Catania, iar apoi am debutat în rolul lui Amonasro în noua producţie a operei Aida de Verdi la Teatrului din Magdeburg. Am cântat Scarpia la Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf şi Duisburg 2017/18. În anul 2018, la Opera din Nancy am debutat în rolul lui Amonasro (fiind şi debutul meu în Franţa). În 2019, am intepretat rolul Contelui di Luna în Il trovatore a lui Verdi, într-o nouă producţie a lui Arnaud Bernard la Teatrul Naţional Croat din Zagreb şi Scarpia la Tel Aviv (am menţionat mai sus) sub conducerea maestrului Daniel Oren. Rigoletto am mai cântat şi la Teatro “G. Verdi” din San Severo, iar la Auditorio de Tenerife am avut o colaborare foarte frumoasă. În urma acestor activităţi am fost onorat să primesc în anul 2018 Premiul de Excelenţă la Gala Premiilor Operelor Naţionale, eveniment desfăşurat la Opera Naţională Română Iaşi.

O.Ş.P.: Care sunt planurile internaţionale pentru următoarea perioadă ?

L.P.: Zilele trecute am primit o invitaţie de a cânta rolul lui Giorgio Germont din opera La Traviata în cadrul Festivalului Internaţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu” de la Chişinău şi mi s-a confirmat Amonasro în noua producţie de Aidad e la Opera din Karlsruhe, din sezonul viitor.

O.Ş.P. Pentru a nu ignora perioada cea mai recentă, cum aţi parcurs, ca artist, perioada blocajului lumii artistice din cauza pandemiei şi respectiv cum apreciaţi modul de expresie online în materie de operă ?

L.P.: În perioada pandemiei ar fi trebui să cânt din nou la Catania într-o nouă producţie a teatrului „Massimo Bellini“ Alfio şi Tonio în Cavalleria rusticana şi I pagliacci. La Busseto (după cum am menţionat mai înainte) ar fi trebuit să cânt Rigoletto. La Karlsruhe, Amonasro într-o nouă producţie. Au fost momente dificile, dar cred eu că am trecut cu bine peste această perioadă. Am folosit timpul liber pentru a studia noi roluri în care doresc să debutez, Boccanegra, Iago, Macbeth. În ceea ce priveşte abundenţa de transmisiuni online din această perioadă, eu consider că a fost o acţiune foarte bună pentru a menţine legătura cu spectatorii de operă şi pentru a oferi posibilitatea unei continuităţi în activitate a artiştilor. Eu cred însă că opera trebuie trăită live. Sunt energii, emoţii, pe care le poţi experimenta numai dacă eşti prezent în sala de spectacol.

O.Ş.P. Aruncând o privire asupra istoriei centenare a Operei Naţionale din Bucureşti care credeţi că a fost perioada de glorie a acesteia, din perspectiva dvs.?

L.P.: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Ludovic Spiess, Maria Slătinaru-Nistor sunt doar câteva nume de referinţă pentru Opera Naţională din Bucureşti. Cu siguranţă că sunt mult mai multe nume de menţionat aici. Cred însă că şi noi, cei de astăzi, putem pune umărul la perpetuarea acestei tradiţii, cu condiţia ca la fiecare spectacol să ne dăruim pe scenă până la identificarea cu personajul pe care îl interpretăm. Sunt onorat şi mândru că fac parte din ansamblul de solişti al Operei Naţionale Bucureşti, căruia la ceas aniversar îi urez mulţi ani fericiţi cu spectacole deosebite! VIVAT! CRESCAT! FLOREAT! VIVAT OPERA!

Repertoriul de operă:

Rigoletto – „Rigoletto” de Giuseppe Verdi;

G. Germont – „La Traviata” de Giuseppe Verdi;

Contele de Luna – „Il Trovatore” de Giuseppe Verdi;

Falstaff – „Falstaff” de Giuseppe Verdi;

Nabucco – „Nabucco” de Giuseppe Verdi;

Amonasro – “Aida” de Giuseppe Verdi;

Renato – “Un ballo in maschera” de Giuseppe Verdi;

Tonio si Prologul – „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo;

Scarpia – „Tosca” de Giacomo Puccini;

Alfio – „Cavalerria Rusticana” de Pietro Mascagni.

Carmina Burana de Carl Orff.