Imaginile speranţelor noastre

Expoziţia „Semn şi formă“ poate fi vizitată până la 3 februarie la Institutul Cultural Român. Plasată la parterul clădirii din Aleea Alexandru, selecţia de sculpturi şi desene realizate de Aurel Contraş este semnificativă pentru stadiul actual al creaţiei artistului.

Sculptorul Aurel Contraş a absolvit în 1973 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu" din Cluj, la clasa profesorului Mircea Spătaru. De-a lungul a peste 30 de ani, artistul s-a remarcat printr-o evoluţie organică, de la mijloace de expresie figurative la forme esenţializate.

Rapelul la realitatea obiectivă nu dispare niciodată din opera lui Aurel Contraş. Obiectele îşi pierd însă detaliile, păstrând esenţa capabilă să le confere un sens profund. Materia devine metaforă, obiectul se transformă în simbol.

Cele aproape 30 de scul-pturi expuse la Institutul Cultural Român constituie o reiterare a năzuinţelor umanităţii către desprinderea de pământ. Ea poate fi „fizică", expresie a dorinţei de înălţare, de zbor, sau, mai des şi mai accentuat, spirituală.

Detaliu şi esenţă

Uneori artistul completează prin titlu intenţia formală. Este cazul „Semnului pentru arcă" sau „Semnului pentru înălţare".

„Înviere“

Alteori, piesa însăşi trimite la simbolul creştin sau larg spiritual, ca în „Peşti" sau „Apostol". Memoria personală sau colectivă serveşte drept punct de plecare pentru meditaţia asupra condiţiei umane, asupra aspiraţiilor ultime ale spiritului. Aurel Contraş se mişcă între „Compoziţie cu motiv popular" (un fel de scrin în care rafturile se aşază unele peste altele, în sens ascendent) sau „Ana lui Manole", un alt simbol al sacrificiului necesar (în sens biblic sau păgân) şi „Învierea", imagine bivalentă în care dedublarea corp-spirit depăşeşte imagistica obişnuită a istoriei christice.

Lemn şi bronz

Tensiunea dramatic-senin animă majoritatea lucrărilor expuse. Personajele au posturi chinuite sau extatice, prinse însă într-un echilibru al construcţiei formale care transformă dramaticul în împlinire esenţială. Această echilibrare a contrastelor este servită de materialele folosite: în principal, lemnul şi metalul.

Căldura primului, accentuată câteodată de suprafeţe de culoare, ca în „Scut", este temperată, chiar contrazisă, în câteva piese de răceala şi masivitatea aparentă a intervenţiilor metalice. Cu aspect brut uneori, bronzul capătă patină menită să capteze lumina în sculpturi cum ar fi „Cavaler", formă compactă, ale cărei planuri descendente, mişcate, întretăiate oferă o imagine diferită de „eroicul" cu care este abordat, de obicei, subiectul.

Între pământ şi sacru

Titlul expoziţiei nu este ales la întâmplare. De altfel, artistul însuşi afirmă calitatea de semn a creaţiilor sale: „Semn pentru meditaţie", „Semn de pomenire", „Semn pentru înălţare". Aurel Contraş este un sculptor care îşi construieşte cu rigoare operele. Inserţia lor în spaţiu este perfect gândită, expresivitatea se degajă din stabilitatea volumului, uneori, ca în micul portret de femeie din holul clădirii, amintind oarecum de estetica brâncuşiană, este accentuată alteori de ritmul planurilor în care masa compactă a operei este inclusă, ca în „Cavaler" sau în „Semn pentru zbor".

Formal, fiecare piesă se susţine, este un univers suficient lui însuşi. Faptul că artistul le numeşte „semne" le înlănţuie însă într-un discurs spiritual, ce porneşte de la perenitatea formelor vii („Semn pentru ţestoasă"), trece prin persistenţa memoriei („În amintirea părinţilor mei", „Pomelnic") şi aspiră către eternitate („Apostol", „Învierea", „Semn pentru arcă").

Expoziţia „Semn şi formă" atestă un artist ajuns la deplina maturitate creatoare, la care posesia meşteşugului susţine un discurs despre existenţă, despre sacralitatea lumii.