FOTO Portretul amantului lui Emmanuelle, expus la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti
0
Expoziţia-eveniment de fotografie “Charles Leirens – Inteligenţa privirii. Portrete de artişti 1933 – 1960”, care mai este deschisă până la sfârşitul săptămânii în Sălile Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), prezintă o selecţie de 60 de fotografii-portret ale câtorva dintre cele mai importante nume din arta secolului XX: scriitori în primul rând, dar şi muzicieni, artişti plastici sau cineaşti.
Printre aceştia îşi face apariţia şi belgianul Hugo Claus, renumit mai mult ca fiind cel care i-a fost amant ani de zile Sylviei Kristel, interpreta celebrei Emmanuelle, stinsă din viaţă de curând.
Umbra lui Emmanuelle. La Bucureşti
O prezenţă insolită este cea a belgianului Hugo Claus, prezentat pe etichetă ca “scriitor şi regizor” şi fotografiat în 1960. Claus a trăit între 1929 şi 2008 şi pentru noi este mai cunoscut ca amant de cursă lungă al celebrei Sylvia Kristel, neuitata interpretă a seriei de filme erotice “Emmanuelle” (dar cu partituri consistente şi în alte filme, e-adevărat mustind de erotism şi de sex-appeal, cum ar fi cele ale cineastului de origine poloneză Walerian Borowczyk).
Emmanuelle, iubirea vieţii lui (23 de ani diferenţă de vârstă; au avut împreună şi un fiu, Arthur Kristel, născut în 1975, la rândul său actor), i-a supravieţuit doar 4 ani, stingându-se din viaţă în acest an, pe 18 octombrie, în urma unui cancer. Într-un fel se poate spune că şi spiritul ei este acum prezent la Bucureşti, în această excepţională expoziţie de fotografie.
Arta portretului
Nume mari sunt cele ale căror portrete pot fi admirate acum la Bucureşti, aşa cum ele au fost imortalizate de fotograful belgian Charles Leirens în deceniile de la mijlocul secolului trecut. Dincolo de celebritatea celor care au servit drept model artistului, lucrările sunt valoroase şi din punct de vedere al artei fotografice, Leirens fiind unul dintre cei mai importanţi fotografi belgieni.
Până la urmă nici nu mai contează cine se află în fotografii, dacă aceştia sunt nume arhicunoscute sau necesită o sumară căutare pe google, pentru că modul în care îi ipostaziază Leirens devine artă în sine şi lucrul acesta mai relevant decât persoana aflată în fotografie. “Inteligenţa privirii”, se numeşte expoziţia şi faptul derivă în primul rând din modul în care artistul fotograf aranjează cadrul, lumina etc. şi mai puţin din statura intelectuală copleşitoare a celui aflat în faţa obiectivului.
De aceea, unele dintre cele mai reuşite portrete aparţin unor artişti mai puţin cunoscuţi în prezent, iar nume uriaşe, la care te uiţi cu veneraţie, nu sunt neapărat cele ale căror imagini te strivesc la vizitarea expoziţiei. Sigur nu-i de ici, colo să-i în faţa ochilor pe un Eugène Ionesco, René Magritte sau W.H. Auden, aşa cum au fost ei “în carne şi oase”. Ceea ce vreau să scot în evidenţă este că portretele realizate de Charles Leirens sunt unele “lucrate”, îndelung gândite, cu o profundă aranjare a cadrului – pentru a coincide cu arta picturală a portretului clasic, aş zice –; niciodată – ca la alţi fotografi – instantanee surprinse într-un moment de neatenţie al celui “pozat”, fie ele oricât de interesante.
60 de artişti
Aşa cum arătam, expoziţia prezintă o selecţie de 60 de fotografii-portret ale unor mari personalităţi culturale ale secolului XX – scriitori, muzicieni, artişti plastici, cineaşti, filosofi, istorici de artă –, realizate de Charles Leirens în perioada 1933-1960. Printre chipurile imortalizate de Leirens îi întâlnim în expoziţie pe: Eugène Ionesco, André Gide, Jean Cocteau, Paul Valéry, André Malraux, Béla Bartók, Marc Chagall, James Ensor, René Magritte şi mulţi alţii. Lucrările provin de la Muzeul Fotografiei din Charleroi, iar expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Artă al României, Wallonie-Bruxelles International, Delegaţia Wallonie-Bruxelles la Bucureşti şi Muzeul Fotografiei din Charleroi, Belgia.
Fotograf diletant
Dar cine este autorul acestor fotografii-document, Charles Leirens? Cu studii în drept şi o bogată carieră de muzician, Charles Leirens (1888-1963) se face remarcat ca animator al vieţii culturale din capitala Belgiei, în calitate de fondator al Maison d’Art din Bruxelles – un loc în care se organizează spectacole, expoziţii, conferinţe şi dezbateri, dar mai ales un spaţiu în care artiştii se întâlnesc cu publicul lor, în care se stabilesc legături şi se fac schimburi de idei. În 1933 Leirens redescoperă fotografia – o mai veche pasiune a sa – şi începe să realizeze, ca autodidact, primele portrete. Până la sfârşitul vieţii va realiza aproape 250 de portrete de artişti, mulţi dintre aceştia fiind prieteni apropiaţi de-ai lui.
Organizatorii expoziţiei insistă pe caracterul de artă fotografică, de portret artistic al operei lui Leirens, mai ales în cea de-a doua sa etapă de creaţie: “Pentru Leirens, fotografierea unui artist înseamnă cel mai sincer şi autentic mijloc de a cunoaşte omul din spatele operei. Primele imagini îi suprind pe artişti în atitudini fireşti, naturale, într-un mediu familiar – adesea în locuinţa proprie, niciodată într-un studio de fotografie. Pe Leirens îl interesează expresivitatea chipurilor, gesturile caracteristice personajelor sale. Din anii 1950 Charles Leirens se dedică în exclusivitate fotografiei, iar în portretele pe care le realizează se observă o preocupare accentuată pentru «regia» imaginii, pentru construcţia mai elaborată a compoziţiilor, favorizând accesoriile, elementele de recuzită în detrimentul modelului”.
Migală “old school”
Aşadar, Leirens era un fotograf amator, nu unul profesionist, dar care a transformat în artă această pasiune, beneficiind şi de prietenia multor artişti importanţi contemporani lui. Sunt nume mari cele fotografiate sau expuse la Bucureşti, dar ar fi inutil să glosăm acum asupra importanţei şi a carierei fiecăruia în parte. Esenţială, acum, este captarea imaginii lor într-un portret fotografic, cu aceeaşi migală cu care artistul clasic executa un portret timp de luni întregi. Iar aceasta nu poate fi surprinsă decât prin vizitarea propriu-zisă a expoziţiei.
În plus, aşa cum spuneam, printre cei fotografiaţi în expoziţie nu se află numai scriitori, ci şi “oficianţi” ai altor arte, şi, evident, nu numai belgieni sau francezi. Printre cei mai importanţi autori imortalizaţi aici se numără: André Gide, François Mauriac, André Malraux, Paul Valéry, Jean Cocteau, Colette, W.H. Auden, precum şi dramaturgul francez de origine română Eugène Ionesco – acesta beneficiind de una dintre cele mai elaborate “scenografii” a cadrului. Sau un filozof al culturii ca Gaston Bachelard.
Întâlnim însă şi muzicieni (compozitori sau interpreţi): Arthur Honegger, Nadia Boulanger, Pierre Boulez, Béla Bartók, Nicolas Nabokov (vărul mai celebrului Vladimir). Sau pictori: Marc Chagall, James Ensor ş.a.; nu puteau lipsi, aici, cele două figuri importante ale suprarealismului belgian: René Magritte şi Paul Delvaux (tatăl cineastului de excepţie André Delvaux), surprinşi de obiectiv în anii ’50. Apare şi celebrul mim al vremii Marcel Marceau.
INFO
“Charles Leirens – Inteligenţa privirii. Portrete de artişti 1933 – 1960”
Unde: Muzeul Naţional de Artă al României (Calea Victoriei 49-53), Sălile Kretzulescu
Când: până pe 2 decembrie 2012
Se încarcă comentariile...
