Se ştie, programele stagiunilor se anunţă cel mult trimestrial, dacă nu de la... lună la lună şi, uneori, chiar în ultimul moment! Sigur că pentru marele festival enescian, organizatorul a fost forţat la un asemenea calendar, de colaborarea cu marile ansambluri occidentale invitate, obişnuite cu un sistem de lucru anticipativ, pe care toată lumea de la noi trebuie să-l aplice. Mai bine mai târziu...

          Prilejul lansării programului a fost conferinţa de presă în care s-a anunţat preluarea direcţiunii artistice pentru anul 2017 de către şeful de orchestră Vladimir Jurowski, 43 de ani, dirijor principal al London Philharmonic Orchestra şi director artistic al Orchestrei Radio din Berlin. Se ştie, preşedinţia de onoare a festivalului fusese stabilită încă din zilele ediţiei 2015. Marele Zubin Mehta acceptase demnitatea.

          Cu nu mai puţin de 35 de prezenţe enesciene în program, ediţia din septembrie 2017 se anunţă – din acest punct de vedere - cea mai bogată din istoria festivalului. Este un fapt important în mai multe direcţii. Mai întâi în familiarizarea sistematică a publicului nostru cu creaţia marelui compozitor, apoi în cunoaşterea sporită a acesteia de către formaţiile de reputaţie internaţională şi, nu în ultimul rând, în oferirea de versiuni alternative variat interpretate. Demersul organizatorilor de a spori, ediţie de ediţie, prezentarea opusurilor lui George Enescu este o regulă care trebuie urmărită în continuare şi augmentată.

Ştachetă înaltă

          Ediţia 2017 îşi menţine înalta ştachetă, care a făcut ca Festivalul Internaţional George Enescu să intre în lumea renumitelor festivaluri mondiale. Comparaţia se poate face de oricine, cu rezultate favorabile clare în ceea ce priveşte durata, densitatea manifestărilor, varietatea, participările de mare clasă. Sunt peste 60 de concerte, cu mai mult de 200 de piese în programe,  iar ponderea muzicii secolului XX reprezintă cca 60 %.

          Spicuiesc din bogata participare. Printre cele 13 mari orchestre vor fi prezente London Philharmonic Orchestra (dirijor Jurowski), Royal Philharmonic Orchestra (Charles Dutoit), Philharmonia (Vladimir Ashkenazy şi Cristian Mandeal), Filarmonica Scalei din Milano (Riccardo Chailly), Israel Philharmonic Orchestra (Zubin Mehta), Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma (Antonio Pappano), Royal Concertgebouw Amsterdam (Daniele Gatti), Filarmonica din München (Valery Gergiev), Orchestra Naţională Rusă (Mihail Pletnev şi Horia Andreescu) etc. Un regal absolut de ansambluri şi baghete.

          Se asociază şi alte celebrităţi, precum pianistul Lang Lang, tenorul Jonas Kaufmann, baritonul Dmitry Hvorostovsky, violonista Anne Sophie Mutter, contratenorul Philippe Jaroussky (toţi în recitaluri), baritonul Thomas Hampson (în concert) şi mulţi alţii.

          Soliştii şi dirijorii noştri, rezidenţi sau nu în ţară, ansamblurile româneşti nu lipsesc. Cred că website-ul official al festivalului va include cât de curând programul, aşa cum a fost prezentat la conferinţa de presă.

O noutate de importanţă…

          … este ciclul „Workshop – Muzica secolului 21”, la care noul director artistic şi-a adus o însemnată contribuţie, el însuşi fiind un susţinător şi promotor al unor asemenea creaţii. A dovedit-o prin concepţia programelor celebrei London Philharmonic Orchestra. La Bucureşti, alături de cele ale unor cunoscuţi şi apreciaţi compozitori români se vor cânta, pe parcursul a opt zile, 36 de lucrări aparţinând unor nume mai puţin familiare nouă, precum George Benjamin, Nimord Borenstein, Detlef Glanert sau Sven Helbig. Prezenţa pe afiş a spectacolului „Tragicomedy” creat de marele balerin Gigi Căciuleanu va lărgi porţile interdisciplinarităţii. În paralel, vor avea loc întâlniri cu creatori români şi străini, într-un cadru ce va fi definitivat, în care şi-au anunţat deja  participarea un număr de 22 compozitori, de la Adrian Iorgulescu şi Cornel Ţăranu la Dan Dediu şi Mihaela Vosganian, de la Sir James MacMillan şi Jorg Widman la Zygmund Krauze şi Rodion Shchedrin.

Nu vor lipsi populara Piaţă a festivalului, Simpozionul de Muzicologie, manifestările din ţară, de la Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Bacău, Timişoara şi, probabil, evenimentele adiacente.

Deziderate

          Privesc programul ca pe un document progresiv. Criticii muzicali (personal, în repetate rânduri) au clamat necesitatea prezenţei pe afişe a Operei Naţionale Bucureşti şi chiar a unora din ţară. Deocmdată scena lirică, în ansamblul ei, lipseşte din program. Ultimii ani au marcat peste tot producţii noi, valoroase, moderne, care se pot ridica la nivelul de exigenţă al festivalului. Numai că decizia trebuie luată din timp, nu de altceva dar pentru ca Artexim, în calitate de impresar, să poată contacta vedete mondiale pentru distribuţii. Printre acestea, importanţi cântăreţi români care îşi desfăşoară activitatea în străinătate. Sunt mulţi şi foarte valoroşi. Ar fi timp, începând cu primele luni ale lui 2016, pentru conturarea câtorva seri de producţii scenice de operă, alipite actualului program.

          Ar fi timp şi pentru gândirea unor variante semi-scenice pentru titlurile lirice care sunt programate concertant. Însuşi Vladimir Jurowski spunea la conferinţa de presă că „Oedipe” din seara de deschidere ar putea fi gândit în acest mod. Dacă ideea s-ar extinde şi la clasica operă „Così fan tutte”, la  romantica „La Damnation de Faust” sau la moderna „Mathis der Maler”, publicul ar fi câştigat şi ar recepta altfel minunea de muzică. Extra-lungile nopţi de operă barocă din ediţia anterioară, din păcate absente în 2017, au suferit din acest motiv.

          Vladimir Jurowski a fost anunţat director artistic pentru ediţia din 2017. Numai. Gândesc însă că diriguitorii festivalului ar trebuie să prefigureze posibilitatea dezvoltării de către managerul artistic a unei concepţii de programare care să se extindă şi la viitoarele ediţii, cel puţin la încă două. Pentru consistenţă.

          Importantă în peisajul conferinţei de presă a fost afirmaţia ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, privitoare la construcţia unei noi săli de concerte în Capitală. Asigurarea că Guvernul României sprijină vechiul deziderat al publicului, al marilor artişti, denotă că la ora actuală există voinţă politică. Probabil că în proiectul de buget pe 2016, în fila Ministerului Culturii, sunt prinse primele sume necesare, special dedicate. Rămâne ca, în spiritul transparenţei, publicul să fie informat constant privind etapele derulării proiectului, conform legii, de la elaborarea caietului de sarcini şi alegerea amplasamentului, la studiile şi stadiile execuţiei. Cu toate competiţiile interne sau internaţionale în vederea contractărilor. La ritmurile noastre dâmboviţene, desigur că ediţia 2017 a festivalului nu va vedea noua sală, dar cea din 2019 trebuie să fie onorată de acest spaţiu modern de concerte, cu acustică naturală, profesionist gândită. În plus, va atârna greu în selecţia finală a Capitalei Culturale Europene 2021, odată ce Bucureştiul a intrat pe lista scurtă. Amplasamentul selectat, noile distanţe între locaţii vor avea influenţă şi asupra orelor de desfăşurare zilnică a concertelor, vor aerisi programul. Să fie-ntr-un ceas bun!

          Deocamdată, în 2016, ne aşteaptă Concursul Enescu, cu secţiunile Pian, Vioară, Violoncel, Compoziţie, fără cea de Canto, care datează din 1961. Poate revine în 2018.