Ştiu, sunt mulţi care ironizează „moda” festivalurilor. Am citit destule comentarii scrise de oameni „fini” care fac poante pe seama festivalurilor cu bere şi mici. Au şi ei dreptate, dar trag cu tunul după vrăbii. Sărbători populare, la care oamenii mănâncă, beau şi se veselesc, au existat şi vor mai exista, peste tot pe unde trăiesc oameni. Asemenea sărbători nu se opun „culturii” şi „elitelor”, iar dacă se numesc (poate nepotrivit) festivaluri nu înseamnă că sunt în aceeaşi oală cu Enescu sau Cannes sau Salzburg, deşi tot festivaluri sunt şi ele. În Europa, „festival” a devenit un termen-umbrelă pentru tot felul de manifestări culturale, de la cele mai rafinate şi pretenţioase până la cele destinate unui public numeros. De la festivalurile de film de la Berlin, Veneţia ori Locarno până la Festivalul Cepei din Sălaj ori Festivalul Mămăligii din Italia (ei, da, e în Italia, la Vigasio, nu în România), Europa pare bântuită de festivaluri. Există şi politici europene pentru a sprijini această formă de expresie culturală, care e o resursă de dezvoltare pentru multe oraşe şi regiuni. Există şi-o Asociaţie Europeană a Festivalurilor.

Prin urmare, e loc pentru toată lumea. Există publicuri diferite, gusturi amestecate şi, în ansamblu, astfel de sărbători comunitare precum festivalurile aduc beneficii: pentru oraşele în care au loc, pentru comunităţile umane, pentru dezvoltarea culturală şi socială. Asemenea idei simpleau stat şi la baza festivalului Dilema veche. Am găsit un spaţiu ideal în cetatea Alba Carolina, în jurul căreia, de câţiva ani, oraşul Alba Iulia îşi reconstruieşte identitatea. Anul acesta, programul festivalului pune în valoare dimensiunea multiculturală a „Celeilalte capitale”, căci oraşul nu trăieşte în memoria colectivă doar de 1 decembrie. Vor fi la festival dezbateri şi conferinţe despre migraţie şi viitorul Europei, vor fi prezenţi diplomaţi de mare calibru, înalţi reprezentanţi ai mai multor culte religioase, intelectuali din România şi din Europa. Vom avea world music, klezmer, jazz, blues şi, pentru prima dată în România, „Bella Ciao”, un concert istoric al folk-ului italian postbelic. Va cânta şi Holograf într-o formulă unică şi irepetabilă, cu instrumente acustice şi cvartet de coarde. Budapest Gypsy Symphony Orchestra şi Mahala Rai Banda întregesc peisajul muzical cu virtuozităţi complexe şi ritmuri est-europene. Programul complet se găseşte pe site-ul festivalului, festival.dilemaveche.ro.

Nu e uşor să faci un asemenea festival. El se adresează şi publicului cultivat, şi tinerilor care caută experienţe noi, şi celor care iubesc tradiţia. E făcut şi pentru oamenii din Alba Iulia, dar şi pentru cei din alte oraşe care vor să viziteze o cetate cu suflu european. De fapt, adevărata miză a Festivalului Dilema veche este să construiască la faţa locului de vineri, 26 august, până duminică, 28, o comunitate ad-hoc în care invitaţii şi publicul să simtă că îmbrăţişează aceleaşi valori. Sunt, de fapt, valorile pe care le-a consacrat revista „Dilema veche” în cei 23 de ani de apariţie. Experienţa anilor trecuţi ne arată că o astfel de construcţie comunitară e posibilă.

N-am nicio îndoială că va funcţiona şi în 2016. De la conferinţa lui Mugur Isărescu, care deschide festivalul, şi până la ritmurile ultimului concert de duminică seara, cei care se vor afla la Alba Iulia nu vor fi simpli spectatori, ci participanţi la viaţa acestei comunităţi a dilemelor.
 

Body